Cum ne putem apropia de Dumnezeu

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“, se spune în Iacov 4:8. Arătând cât de mult vrea ca oamenii să se bucure de relaţii strânse cu el, Iehova Dumnezeu l-a dat pe Fiul său în folosul nostru.

CA RĂSPUNS la această invitaţie plină de iubire, apostolul Ioan a scris: „Iubim [pe Dumnezeu] pentru că el ne-a iubit primul“ (1 Ioan 4:19). Dar, pentru ca noi, personal, să ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să întreprindem anumiţi paşi. Ei se aseamănă cu cele patru modalităţi de a ne apropia de semeni, prezentate în articolul precedent. Să vedem care sunt aceşti paşi.

Remarcarea minunatelor calităţi ale lui Dumnezeu

Dumnezeu are numeroase calităţi minunate, câteva dintre cele mai remarcabile fiind iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea. Înţelepciunea şi puterea sa sunt din plin manifestate atât în universul infinit, cât şi în lumea din jurul nostru, de la uriaşele galaxii la minusculii atomi. Psalmistul a scris: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui“. — Psalmul 19:1; Romani 1:20.

Iubirea lui Dumnezeu este oglindită şi ea de creaţie. Felul în care suntem făcuţi, de exemplu, arată că Dumnezeu vrea ca noi să ne bucurăm de viaţă. El ne-a înzestrat cu capacitatea de a vedea culorile, de a gusta, de a mirosi, de a ne bucura de muzică şi de ceea ce este frumos, de a râde, precum şi cu multe alte capacităţi şi trăsături care nu sunt absolut esenţiale vieţii. Da, Dumnezeu este într-adevăr generos, bun şi iubitor — calităţi care contribuie la faptul că el este ‘fericitul Dumnezeu’. — 1 Timotei 1:11; Faptele 20:35.

Iehova găseşte plăcere în a-şi exercita suveranitatea într-un mod care vădeşte în primul rând iubire şi se bucură că motivul principal pentru care creaturile sale inteligente o susţin este tot iubirea (1 Ioan 4:8). Într-adevăr, Iehova este Suveranul universului, totuşi el îi tratează pe oameni, îndeosebi pe slujitorii săi loiali, aşa cum un tată iubitor îşi tratează copiii (Matei 5:45). El nu-i privează de nici un lucru folositor (Romani 8:38, 39). După cum s-a menţionat, el chiar a dat viaţa Fiului său unic-născut în folosul nostru. Da, iubirea lui Dumnezeu este motivul pentru care existăm şi avem perspectiva vieţii eterne. — Ioan 3:16.

Isus ne-a ajutat să cunoaştem în profunzime personalitatea lui Dumnezeu deoarece el l-a imitat perfect pe Tatăl său (Ioan 14:9–11). El a fost plin de consideraţie şi grijă şi nu a fost deloc egoist. Cu o anumită ocazie, lui Isus i-a fost adus un om surd şi cu un defect de vorbire. Vă puteţi imagina cât de stânjenit trebuie să se fi simţit omul acesta în mijlocul mulţimii. Este demn de remarcat că Isus l-a luat pe acest om deoparte şi l-a vindecat (Marcu 7:32–35). Îi apreciaţi pe oamenii care ţin cont de sentimentele voastre şi vă respectă demnitatea? Dacă da, atunci în mod sigur vă veţi apropia de Iehova şi de Isus pe măsură ce veţi învăţa mai multe lucruri despre ei.

Meditarea asupra calităţilor lui Dumnezeu

O persoană poate avea calităţi minunate, dar, pentru a ne simţi atraşi de ea, trebuie să medităm asupra calităţilor ei. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul lui Iehova. Meditarea asupra calităţilor sale este cel de-al doilea pas important care ne ajută să ne apropiem de el. Regele David, un bărbat care l-a iubit cu adevărat pe Iehova şi a fost „după inima [Sa]“, a spus: „Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale“. — Faptele 13:22; Psalmul 143:5.

 Când observaţi minunăţiile creaţiei sau citiţi din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, meditaţi şi voi, asemenea lui David, asupra celor văzute şi citite? Imaginaţi-vă un fiu care tocmai a primit o scrisoare de la tatăl său, faţă de care are o profundă afecţiune. Ce face el cu scrisoarea? Bineînţeles că nu se limitează să arunce o privire asupra conţinutului ei şi apoi să o pună într-un sertar, ci o studiază, nescăpând din vedere nici un detaliu şi nici o nuanţă. În mod asemănător, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie preţios pentru noi, aşa cum a fost şi pentru psalmist, care a cântat: „Cât de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea“. — Psalmul 119:97.

Păstrarea unei bune comunicări

O bună comunicare este elementul vital al oricărei relaţii. Ea înseamnă a vorbi şi a asculta — dar nu numai cu mintea, ci şi cu inima. Noi îi vorbim Creatorului prin intermediul rugăciunii, care este un mijloc de comunicare plină de veneraţie cu Dumnezeu. Iehova găseşte plăcere în rugăciunile celor care îl iubesc şi îi slujesc şi care îl recunosc pe Isus Cristos drept principalul Său reprezentant. — Psalmul 65:2; Ioan 14:6, 14.

În trecut, Dumnezeu le vorbea oamenilor în diferite feluri, inclusiv prin intermediul viziunilor, al viselor şi al îngerilor. Totuşi, în prezent el le vorbeşte oamenilor prin intermediul Cuvântului său scris, Sfânta Biblie (2 Timotei 3:16). Cuvântul scris prezintă o sumedenie de avantaje. El poate fi consultat oricând. Ca şi în cazul unei scrisori, putem găsi plăcere în el ori de câte ori îl consultăm. El nu este supus denaturărilor, care caracterizează în general repetările orale. Aşadar, consideraţi Biblia drept o vastă colecţie de scrisori din partea iubitului vostru Tată ceresc şi permiteţi-i acestuia să vă vorbească în fiecare zi prin intermediul acestor scrisori. — Matei 4:4.

De exemplu, Biblia scoate în evidenţă punctul de vedere al lui Iehova cu privire la ce este bine şi ce este rău. Ea arată care este scopul lui cu privire la oameni şi la pământ. De asemenea, ea vorbeşte despre modul în care Iehova a tratat cu un număr mare de oameni şi naţiuni, de la închinători loiali la duşmani înverşunaţi. Prin această consemnare a relatărilor referitoare la modul în care a tratat el cu oamenii, Iehova a realizat un portret extraordinar de detaliat al personalităţii sale. El îşi dezvăluie iubirea, bucuria, mâhnirea, dezamăgirea, mânia, îndurarea, grija — da, întreaga paletă de gânduri şi sentimente, precum şi motivele care stau la baza lor — într-o manieră pe care oamenii o pot înţelege cu uşurinţă. — Psalmul 78:3–7.

După ce aţi citit un fragment din Cuvântul lui Dumnezeu, cum puteţi trage foloase în urma celor citite? Şi, în special, cum vă puteţi apropia de Dumnezeu? Mai întâi de toate, meditaţi asupra celor citite şi învăţate cu privire la Dumnezeu ca persoană, permiţând ca ideile extrase să vă sensibilizeze inima. Apoi dezvăluiţi-i lui Iehova în rugăciune gândurile şi sentimentele voastre cele mai profunde cu privire la materialul pe care l-aţi analizat şi modul în care veţi încerca să trageţi foloase din el. Aceasta înseamnă comunicare. Bineînţeles că, dacă vă gândiţi şi la alte lucruri, acestea pot fi şi ele incluse în rugăciunea voastră.

Să realizăm lucruri împreună cu Dumnezeu

Biblia spune că anumiţi oameni fideli din vechime au umblat cu adevăratul Dumnezeu, sau înaintea lui (Geneza 6:9; 1 Împăraţi 8:25). Ce înseamnă aceasta? În esenţă, că trăiau în fiecare zi ca şi cum Dumnezeu ar fi fost chiar acolo, cu ei. Este adevărat că erau păcătoşi, totuşi iubeau legile şi principiile lui Dumnezeu şi trăiau în armonie cu scopul lui  Dumnezeu. Iehova se simte atras de astfel de oameni şi se îngrijeşte de ei, după cum se arată în Psalmul 32:8: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta“.

Şi pentru noi Iehova poate fi un prieten intim — care umblă cu noi, se îngrijeşte de noi şi ne dă sfaturi părinteşti. Profetul Isaia l-a descris pe Iehova drept ‘[Cel ce, NW] ne învaţă ce este de folos şi [Cel ce, NW] ne conduce pe calea pe care trebuie să mergem’ (Isaia 48:17). În timp ce avem parte de aceste foloase, simţim prezenţa lui Iehova „la dreapta [noastră]“, cum s-ar spune, aşa cum a simţit-o şi David. — Psalmul 16:8.

Numele lui Dumnezeu — nucleul calităţilor sale

Numeroase religii şi un număr tot mai mare de traduceri ale Bibliei nu folosesc şi nu fac cunoscut numele propriu al lui Dumnezeu (Psalmul 83:18). Cu toate acestea, în textul ebraic original, acest nume — Iehova — apare de circa 7 000 de ori! (Dând dovadă de inconsecvenţă, majoritatea traducătorilor  Bibliei păstrează numele multor dumnezei falşi menţionaţi în textul original, cum ar fi Baal, Bel, Merodac şi chiar Satan, dar scot numele divin!)

Unii sunt de părere că omiterea numelui lui Dumnezeu este o chestiune lipsită de importanţă. Dar gândiţi-vă: Este greu sau uşor să cultivăm o relaţie strânsă, bazată pe cunoaştere, cu o persoană fără nume? Titluri cum ar fi Dumnezeu şi Domn (folosite şi cu privire la dumnezeii falşi) ar putea îndrepta atenţia spre puterea, autoritatea sau poziţia lui Iehova, dar el este identificat fără echivoc numai pe baza numelui său propriu (Exodul 3:15; 1 Corinteni 8:5, 6). Numele propriu al adevăratului Dumnezeu arată calităţile şi trăsăturile sale. Teologul Walter Lowrie a afirmat pe bună dreptate: „Un om care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu pe nume efectiv nu-l cunoaşte ca persoană“.

Să luăm cazul Mariei, o catolică sinceră care trăieşte în Australia. Când Martorii lui Iehova au întâlnit-o pentru prima oară, Maria le-a permis acestora să-i arate în Biblie numele lui Dumnezeu. Cum a reacţionat ea? „Când am văzut pentru prima dată numele lui Dumnezeu în Biblie, am plâns. Am fost foarte impresionată când am văzut că puteam într-adevăr să cunosc şi să folosesc numele propriu al lui Dumnezeu!“ Maria a continuat să studieze Biblia şi, pentru prima oară în viaţă, a ajuns să-l cunoască pe Iehova ca persoană şi a putut să clădească relaţii trainice cu el.

Da, putem să „ne apropiem de Dumnezeu“ chiar dacă nu-l putem vedea cu ochii literali. Putem să „vedem“ cu mintea şi cu inima noastră personalitatea lui extrem de frumoasă şi, astfel, să creştem în iubire faţă de el. Această iubire „este o legătură perfectă a unirii“. — Coloseni 3:14.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 6]

Iehova răspunde la iubirea pe care o arătăm faţă de el  

RELAŢIILE sunt legături bilaterale. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, el răspunde apropiindu-se de noi. Să ne gândim la sentimentele sale faţă de vârstnicii Simeon şi Ana, personaje care ocupă un loc aparte în Biblie. Evanghelistul Luca ne spune că Simeon era „drept şi plin de teamă sfântă“, aşteptându-l pe Mesia. Iehova a remarcat aceste calităţi excelente ale lui Simeon şi a manifestat iubire faţă de acest bătrânel dezvăluindu-i că „nu va vedea moartea înainte de a-l fi văzut pe Cristosul“. Iehova şi-a ţinut promisiunea şi l-a îndrumat pe Simeon la pruncul Isus, care fusese adus de părinţii Săi la templul din Ierusalim. Cuprins de emoţie şi de o adâncă apreciere, Simeon a luat pruncul în braţe şi s-a rugat astfel: „Acum, Suverane Domn, tu îl laşi pe sclavul tău să plece liber şi în pace, potrivit declaraţiei tale; căci ochii mei au văzut mijlocul tău de salvare“. — Luca 2:25–35.

„Chiar la ora aceea“, Iehova şi-a dovedit iubirea şi faţă de Ana, o femeie în vârstă de 84 de ani, îndrumând-o şi pe ea la Isus. Biblia ne spune că această văduvă mult iubită era mereu la templu, ‘aducând un serviciu sacru’ lui Iehova. Plină de apreciere, ea, ca şi Simeon, i-a mulţumit lui Iehova pentru extraordinara lui bunătate, după care le-a vorbit despre copil „tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului“. — Luca 2:36–38.

Da, Iehova a văzut cât de mult îl iubeau şi se temeau de el Simeon şi Ana şi cât de preocupaţi erau ei de modul în care avea să se împlinească scopul său. Nu vă apropie de Iehova astfel de relatări biblice?

Asemenea Tatălui său, Isus remarca adevărata persoană lăuntrică. În timp ce preda la templu, el a observat o „văduvă nevoiaşă“ care a donat doar „două monede mici de valoare neînsemnată“. Pentru alţi observatori, darul ei ar fi putut părea nesemnificativ, însă nu şi pentru Isus. El a lăudat-o, deoarece dăduse tot ce avea (Luca 21:1–4). Aşadar, putem fi siguri că Iehova şi Isus ne apreciază dacă le dăm tot ce avem mai bun, indiferent că darul nostru este mare sau mic.

Dumnezeu găseşte plăcere în cei ce îl iubesc, dar este cuprins de mâhnire când oamenii se îndepărtează de el şi urmează o cale a nelegiuirii. Geneza 6:6 ne spune că Iehova „S-a mâhnit în inima Lui“ din cauza răutăţii oamenilor care au trăit înainte de Potopul din zilele lui Noe. Ulterior, aşa cum se spune în Psalmul 78:41 (NW), israeliţii neascultători „l-au pus [de repetate ori] pe Dumnezeu la încercare şi l-au îndurerat chiar pe Sfântul lui Israel “. Da, Dumnezeu nu este o „Cauză Primă“ caracterizată prin indiferenţă şi lipsă de sentimente. El este într-adevăr o persoană, ale cărei sentimente nu sunt nestatornice sau mărginite de imperfecţiune, ca ale noastre.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

O modalitate de a ne apropia de Iehova este reflectarea asupra creaţiei sale