La lucru, pe insulele Pacificului!

 SĂLILE de aşteptare ale aeroporturilor internaţionale din Brisbane şi Sydney (Australia) fremătau de emoţie mai mult ca oricând. Un grup de 46 de persoane urmau să se îmbarce spre însorita Samoa pentru a se întâlni cu alte 39 de persoane din Noua Zeelandă, Hawaii şi Statele Unite. Bagajele lor erau cât se poate de neobişnuite — constând îndeosebi din unelte, cum ar fi ciocane, ferăstraie şi maşini de găurit — în comparaţie cu lucrurile pe care le ia în mod obişnuit cineva într-o călătorie spre o insulă atrăgătoare din Pacific. Dar misiunea lor nu era nici pe departe obişnuită.

Călătorind pe cont propriu, ei urmau să petreacă două săptămâni ca voluntari în cadrul unui program de construcţie condus de Biroul Regional de Proiectare al filialei din Australia a Martorilor lui Iehova. Programul, susţinut financiar prin donaţii benevole, include construirea de Săli ale Regatului, săli de congrese, case de misionari şi filiale sau birouri de traducere pentru congregaţiile Martorilor lui Iehova din insulele Pacificului care înregistrează o creştere foarte rapidă. Haideţi să facem cunoştinţă cu câţiva dintre cei care au lucrat în propriile lor ţări în cadrul unor echipe de construire de Săli ale Regatului.

Max, un muncitor specializat în construirea acoperişurilor, este din Cowra (New South Wales, Australia). El este căsătorit şi are cinci copii. Arnold este din Hawaii. El şi soţia sa au doi fii, iar el este şi pionier, sau ministru cu timp integral. La fel ca Max, Arnold slujeşte ca bătrân în congregaţia din care face parte. Evident, aceşti bărbaţi — care sunt de fapt un exponent al majorităţii participanţilor la acest program — nu sunt voluntari pentru că au mult timp liber. Dimpotrivă, ei şi familiile lor înţeleg că există o necesitate şi vor să facă tot ce pot pentru a da o mână de ajutor.

Lucrători multinaţionali care satisfac o necesitate vitală

Tuvalu, un stat din Pacific cu o populaţie de circa 10500 de locuitori, situat pe un grup izolat de nouă atoli în apropiere de ecuator, în nord-vestul statului Samoa, este un loc în care meseriile şi serviciile lor au fost necesare. Insulele, sau atolii, au fiecare în medie o suprafaţă de aproximativ 2,5 km2. În 1994, cei 61 de Martori de aici aveau nevoie stringentă de o Sală a Regatului nouă şi de un birou de traducere mai încăpător.

În această zonă a Pacificului tropical, clădirile trebuie proiectate şi construite în aşa fel încât să reziste  frecventelor şi sălbaticelor furtuni şi cicloane. Dar pe aceste insule există puţine materiale de construcţie calitative. Ce era de făcut în această situaţie? Toate materialele — de la tabla şi fermele pentru acoperiş la mobilier, draperii, scaune de WC, duşuri şi chiar şi şuruburi şi cuie — au fost transportate cu vaporul în containere din Australia.

Înainte ca materialele să sosească, o mică echipă a pregătit amplasamentul şi a turnat fundaţia. Apoi, lucrătorii internaţionali au venit să ridice clădirile, să le zugrăvească şi să le mobileze.

În paranteză fie spus, toată această activitate desfăşurată în Tuvalu a stârnit mânia unui preot local, care a anunţat la radio că Martorii ridicau un „Turn Babel“! Care era totuşi realitatea? „Când oamenii care lucrau la construirea Turnului Babel despre care se vorbeşte în Biblie au constatat că nu se mai puteau înţelege unii cu alţii deoarece Dumnezeu le încurcase limba, ei au trebuit să-şi abandoneze proiectul şi să lase turnul neterminat“, a spus Graeme, un lucrător voluntar (Geneza 11:1–9). „Lucrurile stau exact invers când e vorba să lucrăm pentru Iehova Dumnezeu. În pofida diferenţelor de limbă şi cultură, proiectele sunt întotdeauna terminate.“ La fel au stat lucrurile şi cu acest proiect, care a fost realizat în doar două săptămâni. Într-adevăr, la programul de dedicare au asistat 163 de persoane, printre care şi soţia primului-ministru.

Doug, supraveghetorul proiectului, meditând la această experienţă, a spus: „A fost o plăcere să lucrăm alături de voluntari din alte ţări. Noi folosim metode de lucru diferite, o terminologie diferită şi chiar sisteme de măsurare diferite, totuşi nici unul dintre aceste lucruri nu a cauzat vreo problemă“. În urma participării la câteva proiecte de acest fel, el a adăugat: „Aceasta mi-a întărit convingerea că, cu sprijinul lui Iehova, poporul său poate ridica o clădire oriunde pe pământ, indiferent cât de izolat sau de dificil ar fi amplasamentul. Este adevărat că avem mulţi bărbaţi capabili, dar spiritul lui Iehova este cel care face posibil lucrul acesta“.

De asemenea, spiritul lui Dumnezeu le îndeamnă pe familiile de Martori de pe insule să asigure hrană şi cazare, ceea ce pentru unii este un adevărat sacrificiu. Acest lucru este profund apreciat de cei cărora li se arată o asemenea ospitalitate. Ken, din Melbourne (Australia), a lucrat la un proiect asemănător în Polinezia Franceză. El a spus: „Am venit ca slujitori, dar am fost trataţi regeşte“. Acolo unde este posibil, Martorii locali ajută la lucrările de construcţie. În Insulele Solomon, femeile au amestecat betonul . . . manual. O sută de bărbaţi şi femei au urcat la mari înălţimi pe munte, pe o vreme ploioasă, şi au cărat jos peste 40 de tone de cherestea. Au fost şi tineri care au ajutat. Un lucrător din Noua Zeelandă a spus: „Îmi amintesc de un frate tânăr insular care căra doi, trei saci de ciment o dată. El a dat la lopată toată ziua, pe arşiţă şi pe ploaie“.

 Participarea Martorilor locali la lucrările de construcţie aduce şi alte foloase. Filiala din Samoa a Societăţii Watch Tower a raportat: „Fraţii insulari au învăţat meserii pe care le pot folosi în construirea de Săli ale Regatului şi în efectuarea de reparaţii şi operaţii de reconstruire care sunt necesare după un ciclon. Aceasta i-a ajutat şi să-şi câştige existenţa într-o comunitate în care acest lucru este dificil pentru mulţi“.

Programul de construire este o mărturie excelentă

Colin a fost în Honiara şi a văzut cum s-a construit Sala de Congrese din Insulele Solomon. Impresionat, el a scris filialei locale a Societăţii Watch Tower următoarea scrisoare în pidgin-english: „Toţi sunt uniţi şi nimeni nu e ţâfnos, sunt ca o familie“. La scurt timp după aceea, când s-a întors în satul său, Aruligo, situat la 40 de kilometri distanţă, el şi familia sa au construit propria lor Sală a Regatului. Apoi au trimis o altă scrisoare la filială: „Sala noastră a Regatului, inclusiv un pupitru, este gata; putem ţine aici unele întruniri?“ Aceasta s-a rezolvat imediat, iar acum asistă cu regularitate peste 60 de persoane.

Un consilier al Uniunii Europene a văzut proiectul din Tuvalu. „Presupun că toţi vă spun acelaşi lucru“, i-a zis el unui lucrător, „dar pentru mine acesta este efectiv un miracol!“. O femeie care lucrează la o centrală telefonică a întrebat-o pe o soră venită aici din altă parte ca voluntară: „Cum se face că toţi sunteţi atât de fericiţi? E atât de cald aici!“ Ei nu mai văzuseră niciodată creştinismul în acţiune într-un mod atât de practic şi caracterizat printr-un asemenea spirit de sacrificiu.

Sacrificii fără regrete

„Cine seamănă din belşug va şi secera din belşug“, spune Biblia în 2 Corinteni 9:6 (NW). Muncitorii, familiile lor şi congregaţiile lor continuă să semene cu generozitate, ajutându-i pe colaboratorii Martori din Pacific. „Congregaţia mea a acoperit peste o treime din preţul biletului meu de avion“, a spus Ross, un bătrân din Kincumber (în apropiere de Sydney), „iar cumnatul meu, care a venit şi el cu mine, a contribuit cu alţi 500$“. Un alt lucrător şi-a achitat costul călătoriei cu banii obţinuţi din vinderea maşinii, iar altul a vândut nişte pământ. Kevin mai avea nevoie de 900$, aşa că s-a hotărât să-şi vândă cei 16 porumbei de doi ani. Prin intermediul unei cunoştinţe, el a găsit un cumpărător care i-a oferit exact 900$!

„A meritat să daţi banii pe biletele de avion şi să vă pierdeţi salariile, adică, în total, circa 6000$?“, au fost întrebaţi Danny şi Cheryl. „Da! Chiar şi dublu dacă era, tot merita“, au răspuns ei. Alan, din Nelson (Noua Zeelandă), a adăugat: „Cu banii pe care i-am cheltuit pentru a merge în Tuvalu aş fi putut merge în Europa şi mi-ar mai fi şi rămas bani. Dar aş mai fi primit binecuvântări sau mi-aş mai fi făcut atâţia prieteni din diferite medii sau aş mai fi făcut ceva pentru altcineva în afară de mine? Nu! Chiar şi aşa, indiferent ce le-am dat fraţilor noştri insulari, ei mi-au dat în schimb mult mai mult“.

Un alt secret al succesului de care s-a bucurat acest program este sprijinul familiei. Dacă unele soţii pot merge împreună cu soţii lor, oferind chiar o mână de ajutor pe şantier, altele au copii de vârstă şcolară de care trebuie să aibă grijă sau conduc afaceri familiale. „Disponibilitatea soţiei mele de a se îngriji de copii şi de gospodărie în timp ce eu am fost plecat“, a spus Clay, „a fost un sacrificiu cu mult mai mare decât al meu“. Într-adevăr, toţi soţii care nu au putut să-şi ia cu ei soţiile ar fi în asentimentul lui Clay!

După terminarea proiectului din Tuvalu, lucrătorii voluntari au construit Săli ale Regatului, case de misionari şi birouri de traducere în Fiji, Tonga, Papua-Noua Guinee, Noua Caledonie şi în alte locuri. Multe proiecte, printre care unele pentru locuri din sud-estul Asiei, sunt încă pe planşeta de desen. Vor fi suficienţi lucrători?

După cât se pare, aceasta nu va fi o problemă. „Toţi cei de aici care au participat la proiecte de construcţie internaţionale au cerut să nu fie uitaţi când va fi planificat un alt proiect“, a scris filiala din Hawaii. „De îndată ce sosesc acasă, ei încep să facă economii în acest scop.“ Cum să nu fie încununat cu succes programul, când la această dedicare dezinteresată adăugăm şi bogatele binecuvântări ale lui Iehova!

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Materiale pentru proiectul de construcţie

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Echipă de muncitori pe şantierul de construcţii

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Pe măsură ce proiectele se apropiau de sfârşit, noi ne bucuram pentru ceea ce realizase spiritul lui Dumnezeu