Să avem credinţă în cuvântul profetic al lui Dumnezeu!

„Avem cuvântul profetic făcut mai sigur.“ — 2 PETRU 1:19, NW.

1, 2. Care este prima profeţie consemnată vreodată, şi care este una dintre întrebările la care a dat naştere ea?

IEHOVA a fost Cel care a rostit prima profeţie consemnată vreodată. După ce Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu i-a spus şarpelui: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:1–7, 14, 15). Aveau să treacă secole până la înţelegerea deplină a acestor cuvinte profetice.

2 Această primă profeţie oferea o speranţă reală pentru omenirea păcătoasă. Mai târziu, Scripturile l-au identificat pe „şarpele cel vechi“ ca fiind Satan Diavolul (Apocalipsa 12:9). Însă cine avea să fie Sămânţa promisă de Dumnezeu?

În căutarea Seminţei

3. Cum a exercitat Abel credinţă în prima profeţie?

3 Spre deosebire de tatăl său, piosul Abel a exercitat credinţă în prima profeţie. După cât se pare, Abel a înţeles că acoperirea păcatelor avea să necesite vărsare de sânge. Prin urmare, credinţa l-a îndemnat să aducă o jertfă, care consta dintr-un animal, jertfă ce a fost acceptată de Dumnezeu (Geneza 4:2–4). Totuşi, identitatea Seminţei promise a rămas învăluită în mister.

4. Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui Avraam, şi ce a indicat aceasta cu privire la Sămânţa promisă?

4 La aproximativ 2 000 de ani de la Abel, Iehova i-a făcut patriarhului Avraam următoarea promisiune profetică: „Te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, ca stelele cerului . . . Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta“ (Geneza 22:17, 18). Aceste cuvinte îl făceau pe Avraam o verigă în împlinirea primei profeţii. Ele indicau că Sămânţa prin intermediul căreia aveau să fie distruse lucrările lui Satan urma să apară pe linia genealogică a lui Avraam (1 Ioan 3:8). „El [adică Avraam] nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă.“ Nici alţi martori precreştini ai lui Iehova care „n-au primit ce le fusese făgăduit“ nu au făcut acest lucru (Romani 4:20, 21; Evrei 11:39). Dimpotrivă, ei şi-au păstrat credinţa în cuvântul profetic al lui Dumnezeu.

5. În persoana cui s-a împlinit promisiunea lui Dumnezeu cu privire la Sămânţă, şi cum vă argumentaţi răspunsul?

5 Apostolul Pavel a identificat Sămânţa promisă de Dumnezeu prin cuvintele: „Făgăduinţele au fost făcute «lui Avraam şi seminţei lui». Nu zice: «şi seminţelor», ca şi cum ar fi mai multe, ci ca fiind una singură: «şi seminţei tale», care este Hristos“ (Galateni 3:16). Sămânţa prin care naţiunile trebuiau să se binecuvânteze nu i-a inclus pe toţi descendenţii lui Avraam. Nici descendenţii fiului său Ismael şi nici cei ai fiilor născuţi de Chetura nu au fost folosiţi pentru binecuvântarea omenirii. Sămânţa care urma să aducă  binecuvântări a venit prin fiul său Isaac şi prin nepotul său Iacov (Geneza 21:12; 25:23, 31–34; 27:18–29, 37; 28:14). Iacov a arătat că „popoarele“ aveau să asculte de Şilo din tribul lui Iuda, însă mai târziu venirea Seminţei a fost restrânsă la linia genealogică a lui David (Geneza 49:10; 2 Samuel 7:12–16). Evreii din secolul I aşteptau venirea unei persoane în calitate de Mesia, sau Cristos (Ioan 7:41, 42). Iar profeţia lui Dumnezeu cu privire la Sămânţă s-a împlinit în persoana Fiului său, Isus Cristos.

Apare Mesia!

6. a) Cum se înţelege profeţia referitoare la cele 70 de săptămâni? b) Când şi cum ‘a pus Isus capăt păcatelor’?

6 Profetul Daniel  a consemnat o profeţie mesianică deosebit de importantă. În primul an de domnie al lui Darius Medul, el a înţeles că cei 70 de ani de pustiire a Ierusalimului se apropiau de sfârşit (Ieremia 29:10; Daniel 9:1–4). În timp ce Daniel  se ruga, i s-a arătat îngerul Gabriel, care i-a dezvăluit că ‘şaptezeci de săptămâni fuseseră hotărâte pentru a pune capăt păcatelor’. Mesia urma să fie stârpit la jumătatea celei de-a şaptezecea săptămâni. Cele „şaptezeci de săptămâni de ani“ au început în anul 455 î.e.n., când regele persan Artaxerxes I a ‘emis ordinul de reclădire a Ierusalimului’ (Daniel 9:20–27,  Moffatt; Neemia 2:1–8). Mesia urma să vină după 7 plus 62 de săptămâni. Această perioadă de 483 de ani a început în 455 î.e.n. şi s-a terminat în 29 e.n., când Isus a fost botezat şi Dumnezeu l-a uns ca Mesia, sau Cristos (Luca 3:21, 22). Isus ‘a pus capăt păcatelor’ dându-şi viaţa ca răscumpărare în anul 33 e.n. (Marcu 10:45). Ce motive întemeiate pentru a avea credinţă în cuvântul profetic al lui Dumnezeu! *

7. Arătaţi cu ajutorul Scripturilor cum a împlinit Isus profeţiile mesianice.

7 Credinţa în cuvântul profetic al lui Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a-l identifica pe Mesia. Multe dintre numeroasele profeţii mesianice consemnate în Scripturile ebraice au fost aplicate direct la Isus de către scriitorii Scripturilor greceşti creştine. Iată câteva exemple: Isus s-a născut la Betleem, dintr-o fecioară (Isaia 7:14; Mica 5:2; Matei 1:18–23; Luca 2:4–11). A fost chemat din Egipt, iar după naşterea sa au fost ucişi copilaşi (Ieremia 31:15; Osea 11:1; Matei 2:13–18). Isus a purtat suferinţele noastre (Isaia 53:4; Matei 8:16, 17). Conform profeţiei, Isus a intrat în Ierusalim pe mânzul unei măgăriţe (Zaharia 9:9; Ioan 12:12–15). Cuvintele psalmistului s-au împlinit după pironirea pe stâlp a lui Isus, când soldaţii au împărţit între ei hainele lui şi au aruncat sorţii pentru veşmântul său interior (Psalmul 22:18; Ioan 19:23, 24). De asemenea, ca împlinire a altor profeţii, oasele lui Isus nu au fost zdrobite şi el a fost străpuns (Psalmul 34:20; Zaharia 12:10; Ioan 19:33–37). Acestea sunt doar câteva profeţii mesianice pe care scriitorii Bibliei, inspiraţi de Dumnezeu, le-au aplicat la persoana lui Isus. *

Aclamaţi-l pe Regele mesianic!

8. Cine este Cel Bătrân de Zile, şi cum s-a împlinit profeţia consemnată în Daniel 7:9–14?

8 În primul an de domnie al regelui babilonian Belşaţar, Iehova i-a dat profetului său Daniel  un vis şi nişte viziuni extraordinare. Profetul a văzut mai întâi patru fiare uriaşe. Îngerul lui Dumnezeu a spus că acestea sunt „patru împăraţi“, indicând astfel că ele simbolizau puteri mondiale succesive (Daniel 7:1–8, 17). Apoi Daniel  l-a văzut pe „Cel Bătrân de Zile“, Iehova, stând pe tronul său glorios. Condamnând fiarele, Dumnezeu le-a luat guvernarea şi a distrus-o pe cea de-a patra fiară. Guvernarea de durată asupra ‘popoarelor, neamurilor şi oamenilor de toate limbile’ i-a fost încredinţată apoi ‘Unuia ca un Fiu al Omului’ (Daniel 7:9–14). Ce profeţie minunată referitoare la întronarea „Fiului Omului“, Isus Cristos, în cer în anul 1914! — Matei 16:13.

9, 10. a) Spre ce au indicat diferitele componente ale imaginii din vis? b) Cum aţi explica împlinirea textului din Daniel 2:44?

 9 Daniel  ştia că Dumnezeu „răstoarnă şi pune pe împăraţi“ (Daniel 2:21). Având credinţă în Iehova, ‘Dumnezeul care descoperă tainele’, profetul a dezvăluit semnificaţia visului referitor la o imagine imensă pe care-l avusese regele babilonian Nebucadneţar. Diferitele componente ale imaginii indicau spre ascensiunea şi căderea unor puteri mondiale ca Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma. Dumnezeu l-a folosit pe Daniel  şi pentru a face o prezentare în linii generale a evenimentelor mondiale până în zilele noastre şi chiar mai departe. — Daniel 2:24–30.

10 „În zilele acestor împăraţi“, spune profeţia, „Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“ (Daniel 2:44). În 1914, când s-au încheiat „timpurile fixate ale naţiunilor“, Dumnezeu a instaurat Regatul ceresc, întronându-l ca Rege pe Cristos (Luca 21:24, NW; Apocalipsa 12:1–5). În acel moment, „piatra“ Regatului mesianic a fost desprinsă din „muntele“ suveranităţii universale a lui Dumnezeu prin putere divină. La Armaghedon, această piatră va lovi imaginea şi o va face praf şi pulbere. Regatul mesianic va dăinui pentru totdeauna ca munte guvernamental care va influenţa „tot pământul“. — Daniel 2:35, 45; Apocalipsa 16:14, 16. *

11. Ce a prefigurat transfigurarea lui Isus, şi ce efect a avut această viziune asupra lui Petru?

11 Gândindu-se la guvernarea Regatului său, Isus le-a spus discipolilor săi: „Unii din cei care stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia Sa“ (Matei 16:28). Şase zile mai târziu, Isus i-a luat cu el pe Petru, Iacov şi Ioan pe un munte înalt, iar acolo el a fost transfigurat înaintea lor. În timp ce un nor luminos îi acoperea pe apostoli, Dumnezeu a declarat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea: de El să ascultaţi!“ (Matei 17:1–9; Marcu 9:1–9). Ce prefigurare a gloriei Regatului lui Cristos! Nu este de mirare că Petru a evocat această viziune strălucitoare şi a spus: „Prin urmare, noi avem cuvântul profetic făcut mai sigur“. — 2 Petru 1:16–19, NW. *

12. De ce putem spune că acesta este, prin excelenţă, timpul pentru a ne demonstra credinţa în cuvântul profetic al lui Dumnezeu?

12 După cât se pare, „cuvântul profetic“ include nu numai profeţiile din Scripturile ebraice cu privire la Mesia, ci şi declaraţia lui Isus conform căreia el va veni „cu putere şi cu mare slavă“ (Matei 24:30). Transfigurarea a confirmat cuvântul profetic despre venirea glorioasă a lui Cristos învestit cu putere regală. Peste foarte puţin timp, revelarea sa în glorie va însemna distrugere pentru cei necredincioşi şi binecuvântări pentru cei care exercită credinţă (2 Tesaloniceni 1:6–10). Împlinirea profeţiilor biblice este o dovadă că trăim în „zilele din urmă“ (2 Timotei 3:1–5, 16, 17; Matei 24:3–14). Ca Executor principal desemnat de Iehova, Mihail, adică Isus Cristos, este pregătit să pună capăt acestui sistem de lucruri nelegiuit în timpul ‘marelui necaz’ (Matei 24:21; Daniel 12:1). Prin urmare, cu siguranţă acesta este timpul pentru a demonstra că avem credinţă în cuvântul profetic al lui Dumnezeu.

Să ne păstrăm credinţa în cuvântul profetic al lui Dumnezeu

13. Ce anume ne poate ajuta să ne păstrăm iubirea pentru Dumnezeu şi să ne menţinem vie credinţa în cuvântul său?

13 La început, când am învăţat despre împlinirea cuvântului profetic al lui Dumnezeu, am fost, în mod sigur, emoţionaţi. Însă a slăbit cumva credinţa noastră între timp? Sau s-a răcit oare iubirea noastră? Să nu ajungem niciodată în situaţia creştinilor din Efes care ‘îşi părăsiseră dragostea dintâi’ (Apocalipsa 2:1–4)! Indiferent de cât timp îi slujim lui Iehova, am putea suferi o astfel de pierdere dacă nu continuăm ‘să căutăm mai întâi  împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui’, astfel încât să ne acumulăm comori în cer (Matei 6:19–21, 31–33). Studierea cu sârguinţă a Bibliei, participarea cu regularitate la întrunirile creştine şi efectuarea cu zel a lucrării de predicare a Regatului ne vor ajuta să ne păstrăm iubirea pentru Iehova, pentru Fiul său şi pentru Scripturi (Psalmul 119:105; Marcu 13:10; Evrei 10:24, 25). La rândul ei, iubirea ne va menţine vie credinţa în cuvântul lui Dumnezeu. — Psalmul 106:12.

14. Cum sunt răsplătiţi creştinii unşi pentru credinţa lor în cuvântul profetic al lui Iehova?

14 Întrucât cuvântul profetic al lui Dumnezeu s-a împlinit în trecut, putem avea încredere că şi evenimentele viitoare anunţate de el vor avea loc. De exemplu, prezenţa lui Cristos în gloria Regatului este acum o realitate, iar creştinii unşi care au rămas fideli până la moarte au avut parte de împlinirea următoarei promisiuni profetice: „Celui care va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul [paradisul, NW] lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 2:7, 10; 1 Tesaloniceni 4:14–17). Isus le acordă acestor învingători privilegiul de a ‘mânca din pomul vieţii’ în „paradisul [ceresc al] lui Dumnezeu“. La învierea lor şi prin intermediul lui Isus Cristos, ei primesc nemurirea şi nedescompunerea acordate de Iehova, „Împăratul veacurilor, nemuritorul, nevăzutul, singurul Dumnezeu“ (1 Timotei 1:17; 1 Corinteni 15:50–54; 2 Timotei 1:10). Ce răsplată măreaţă pentru iubirea lor nepieritoare faţă de Dumnezeu şi pentru credinţa lor neclintită în cuvântul său profetic!

15. Din cine este constituită temelia „pământului nou“ care a fost pusă, şi cine sunt asociaţii lor?

15 La scurt timp după ce creştinii unşi care au rămas fideli până la moarte au fost înviaţi în „paradisul [ceresc al] lui Dumnezeu“, rămăşiţa Israelului spiritual de pe pământ a fost eliberată din „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiei false (Apocalipsa 14:8; Galateni 6:16). Membrii rămăşiţei au constituit temelia „pământului nou“ care a fost pusă (Apocalipsa 21:1). Astfel a luat naştere „o ţară“, iar aceasta a devenit treptat un paradis spiritual care, la ora actuală, prosperă pe tot globul (Isaia 66:8). Chiar în prezent, „în zilele din urmă“, spre el se îndreaptă o mulţime de asociaţi ai Israelului spiritual, asemănători oilor. — Isaia 2:2–4; Zaharia 8:23; Ioan 10:16; Apocalipsa 7:9.

Viitorul omenirii prezis în cuvântul profetic al lui Dumnezeu

16. Ce perspective au susţinătorii loiali ai celor unşi?

16 Ce perspective au susţinătorii loiali ai celor unşi? Şi ei au credinţă în cuvântul profetic al lui  Dumnezeu, iar speranţa lor este să intre în Paradisul pământesc (Luca 23:39–43). Acolo ei vor bea dintr-un „râu cu apa vieţii“, care îi va susţine în viaţă, şi vor fi vindecaţi graţie „frunzelor pomilor“ (NW) plantaţi de-o parte şi de alta a râului (Apocalipsa 22:1, 2). Dacă şi voi nutriţi această speranţă minunată, continuaţi să demonstraţi că îl iubiţi profund pe Iehova şi că aveţi credinţă în cuvântul său profetic. Fie ca şi voi să vă număraţi printre cei care vor gusta bucuria nemărginită de a trăi etern în Paradisul pământesc!

17. Care sunt unele binecuvântări de care vor avea parte cei ce vor trăi în Paradisul pământesc?

17 Oamenii imperfecţi nu pot să descrie pe deplin viaţa în apropiatul Paradis pământesc, însă cuvântul profetic al lui Dumnezeu ne oferă clarviziune în ce priveşte binecuvântările rezervate oamenilor ascultători. Când Regatul lui Dumnezeu va domni fără opoziţie, iar voinţa lui Dumnezeu va fi înfăptuită pe pământ aşa cum este înfăptuită în cer, nu va mai exista nici un om agresiv — şi nici un animal — care să ‘facă vreun rău sau vreo pagubă’ (Isaia 11:9; Matei 6:9, 10). Cei blânzi vor popula pământul şi „se vor desfăta în belşug de pace“ (Psalmul 37:11). Nu vor mai exista mase de oameni înfometaţi, deoarece „va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“ (Psalmul 72:16). Nu se vor mai vărsa lacrimi de durere. Boala va dispărea, şi nici chiar moartea nu va mai fi (Isaia 33:24; Apocalipsa 21:4). Imaginaţi-vă: O lume fără medici, fără medicamente, fără spitale, fără clinici de psihiatrie, fără înmormântări! Ce perspectivă magnifică!

18. a) Ce asigurare a primit Daniel? b) În ce va consta ‘partea de moştenire’ a lui Daniel?

18 Chiar şi mormântul comun al omenirii va fi golit în timp ce moartea va ceda locul învierilor. Dreptul Iov a nutrit această speranţă (Iov 14:14, 15). Aceasta a fost şi speranţa profetului Daniel, deoarece îngerul lui Iehova i-a dat următoarea asigurare mângâietoare: „Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei ridica în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor“ (Daniel 12:13). Daniel  i-a slujit cu fidelitate lui Dumnezeu până la sfârşitul vieţii sale. Acum el se odihneşte în moarte, însă el se va „ridica“ la „învierea celor drepţi“ în timpul Domniei Milenare a lui Cristos (Luca 14:14). Care va fi ‘partea de moştenire’ a lui Daniel? Ei bine, în ce priveşte împlinirea în Paradis a profeţiei lui Ezechiel, aceasta lasă să se înţeleagă că toţi membrii poporului lui Iehova vor avea un loc, pământul fiind împărţit cu dreptate şi în mod ordonat (Ezechiel 47:13—48:35). Aşadar, Daniel  va avea un loc în Paradis, însă partea de moştenire pe care o va primi el atunci nu va consta doar dintr-un teren. Ea va include şi locul său în scopul lui Iehova.

19. Ce anume se cere pentru a trăi în Paradisul pământesc?

19 Ce se poate spune despre noi şi partea noastră de moştenire? Dacă avem credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, foarte probabil că tânjim să trăim în Paradisul pământesc. Ne-am putea chiar imagina că trăim în Paradis, bucurându-ne de multele binecuvântări de acolo, îngrijindu-ne de planeta noastră şi întâmpinându-i plini de bucurie pe cei înviaţi. La urma urmei, oamenii au fost făcuţi pentru a trăi în Paradis. Dumnezeu a creat prima pereche de oameni pentru a trăi într-un astfel de cadru (Geneza 2:7–9). Şi el vrea ca oamenii ascultători să trăiască pentru totdeauna în Paradis. Veţi acţiona în armonie cu Scripturile, astfel încât să vă puteţi număra printre miliardele de oameni care, în cele din urmă, vor trăi pe un pământ paradiziac? Veţi fi printre ei dacă îl iubiţi cu adevărat pe Tatăl nostru ceresc, Iehova, şi vă păstraţi credinţa în cuvântul profetic al lui Dumnezeu.

[Note de subsol]

^ par. 6 Vezi capitolul 11 al cărţii Să acordăm atenţie profeţiei lui Daniel! şi subiectul „Şaptezeci de săptămâni“ din Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor), publicate de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

^ par. 7 Vezi „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă“, paginile 343, 344, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

^ par. 10 Vezi capitolele 4 şi 9 ale cărţii Să acordăm atenţie profeţiei lui Daniel!

^ par. 11 Vezi articolul „Să acordăm atenţie cuvântului profetic al lui Dumnezeu“, publicat în numărul din 1 aprilie 2000 al Turnului de veghere.

Cum aţi răspunde?

• Care a fost prima profeţie, şi cine a fost Sămânţa promisă?

• Care sunt unele profeţii mesianice care s-au împlinit în persoana lui Isus?

• Cum se va împlini textul din Daniel 2:44, 45?

• Ce viitor anunţă cuvântul profetic al lui Dumnezeu pentru oamenii ascultători?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Nutriţi speranţa de a trăi în Paradisul pământesc?