Puterea rugăciunii

Soarele apune peste oraşul Nahor din Orientul Mijlociu. Un sirian pe nume Eliezer a sosit cu o caravană formată din zece cămile la o fântână aflată în afara oraşului. Deşi este, bineînţeles, obosit şi însetat, Eliezer este interesat mai mult de nevoile altora decât de ale sale. El a venit dintr-o ţară străină ca să găsească o soţie pentru fiul stăpânului său. În plus, el trebuie să găsească această soţie printre rudele stăpânului său. Cum îşi va duce el la îndeplinire această grea misiune?

ELIEZER crede în puterea rugăciunii. Având o credinţă remarcabilă şi sinceră, el rosteşte cu umilinţă următoarea rugăminte: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, fă-mi astăzi o întâlnire fericită şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. Iată, eu stau lângă izvorul acesta de apă şi fiicele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă-ţi urciorul, te rog, ca să beau» şi care va răspunde: «Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,» să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac. Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu“. — Geneza 24:12–14.

Încrederea lui Eliezer în puterea rugăciunii nu este deşartă. O, prima femeie care vine la fântână se întâmplă să fie chiar nepoata fratelui lui Avraam! Numele ei este Rebeca, şi este necăsătorită, castă şi frumoasă. Este demn de remarcat că ea nu numai că îi dă lui Eliezer să bea apă, dar se şi oferă cu amabilitate să potolească setea tuturor cămilelor lui Eliezer. Apoi, după o discuţie cu familia, Rebeca acceptă de bună voie să se întoarcă cu Eliezer într-o ţară îndepărtată pentru a deveni soţia lui Isaac, fiul lui Avraam. Ce răspuns impresionant şi evident la rugăciunea lui Eliezer, într-un timp când Dumnezeu intervenea din când în când în mod miraculos în derularea evenimentelor!

Din rugăciunea lui Eliezer putem trage multe învăţăminte. Ea a demonstrat credinţa lui remarcabilă, umilinţa şi interesul lui neegoist pentru nevoile altora. Rugăciunea lui Eliezer a arătat totodată supunerea acestuia faţă de modul în care Iehova acţionează în privinţa oamenilor. Nu încape îndoială că el era conştient de ataşamentul special al lui Dumnezeu faţă de Avraam, precum şi de promisiunea divină potrivit căreia binecuvântările viitoare se vor revărsa peste toţi oamenii prin intermediul lui Avraam (Geneza 12:3). Astfel, Eliezer şi-a început rugăciunea cu cuvintele: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam“.

Isus Cristos a fost descendentul lui Avraam, care avea să fie mijlocul prin care urmau să fie binecuvântaţi toţi oamenii ascultători (Geneza 22:18). Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să recunoaştem cu umilinţă modul în care acţionează Dumnezeu faţă de oameni prin intermediul Fiului său. Isus Cristos a spus: „Dacă rămâneţi în comuniune cu mine şi cuvintele mele rămân în voi, cereţi orice doriţi şi aceea se va face pentru voi“. — Ioan 15:7, NW.

 Un continuator al lui Cristos care a trăit adevărul acestor cuvinte ale lui Isus a fost apostolul Pavel. Credinţa sa în puterea rugăciunii nu a fost, cu siguranţă, deşartă. El şi-a îndemnat colaboratorii creştini să arunce toate îngrijorările asupra lui Dumnezeu în rugăciune şi a declarat: „Pentru toate lucrurile am forţă prin cel care îmi dă putere“ (Filipeni 4:6, 7, 13, NW). Înseamnă aceasta că toate cererile pe care Pavel i le-a adresat lui Dumnezeu în rugăciune au fost îndeplinite? Să vedem.

Nu toate cererile sunt îndeplinite

În ministerul său neegoist, Pavel a suferit de ceea ce el a numit „un ţepuş în carne“ (2 Corinteni 12:7). Acesta se poate să fi fost suferinţa mentală şi emoţională cauzată de împotrivitori şi de „fraţi falşi“ (2 Corinteni 11:26; Galateni 2:4, NW). Sau este posibil să fi fost o afecţiune oculară cronică ce îi cauza suferinţă (Galateni 4:15). Indiferent despre ce anume a fost vorba, acest „ţepuş în carne“ a avut un efect debilitant asupra lui Pavel. „De trei ori am rugat pe Domul să-l depărteze de la mine“, a scris el. Cu toate acestea, cererea lui Pavel nu a fost îndeplinită. I s-a explicat că foloasele spirituale pe care le primise deja de la Dumnezeu, cum ar fi puterea de a îndura încercările, erau suficiente. Mai mult decât atât, Dumnezeu a spus: „Puterea Mea în slăbiciune se desăvârşeşte“. — 2 Corinteni 12:8, 9.

Ce învăţăminte tragem din exemplul lui Eliezer şi al lui Pavel? Iehova Dumnezeu ascultă într-adevăr rugăciunile celor ce încearcă cu umilinţă să-i slujească. Dar aceasta nu înseamnă că el le îndeplineşte întotdeauna cererile, deoarece Dumnezeu vede lucrurile în viitor. El ştie mai bine decât noi ce anume slujeşte cel mai bine intereselor noastre. Un lucru şi mai important este că el acţionează întotdeauna în armonie cu scopurile sale revelate, consemnate în Biblie.

Un timp pentru vindecare spirituală

Dumnezeu promite că îi va vindeca pe oameni de toate bolile fizice, mintale şi emoţionale în timpul Domniei de O Mie de Ani a Fiului său peste pământ (Apocalipsa 20:1–3; 21:3–5). Creştinii sinceri aşteaptă cu nerăbdare acest timp promis, având deplină încredere în puterea lui Dumnezeu de a-l face să devină realitate. Deşi nu se aşteaptă în prezent la vindecări miraculoase de acest gen, ei se roagă lui Dumnezeu pentru mângâiere şi tărie ca să poată face faţă încercărilor (Psalmul 55:22). Când se îmbolnăvesc, ei pot, de asemenea, să-i ceară lui Dumnezeu în rugăciune îndrumare pentru a beneficia de cel mai bun tratament medical, în limitele posibilităţilor lor materiale.

Unele religii îi îndeamnă pe bolnavi să se roage pentru a fi vindecaţi acum, îndreptând atenţia spre vindecările miraculoase realizate de Isus şi de apostolii săi. Dar astfel de miracole au slujit unui anumit scop. Ele au avut rolul de a demonstra că Isus Cristos era adevăratul Mesia şi de a arăta că Dumnezeu îşi retrăsese favoarea de la naţiunea iudaică şi le-o acordase celor ce alcătuiau tânăra congregaţie creştină. Pe atunci, darurile miraculoase erau necesare pentru a le întări credinţa membrilor congregaţiei creştine de puţin timp constituită. Când tânăra congregaţie a putut să se ţină pe propriile picioare, ca să spunem aşa, şi s-a maturizat, darurile miraculoase au fost „desfiinţate“. — 1 Corinteni 13:8, 11, NW.

În aceste timpuri cruciale, Iehova Dumnezeu le oferă îndrumare închinătorilor săi într-o lucrare şi mai importantă, cea de vindecare spirituală. Cât li se oferă posibilitatea, oamenii trebuie să răspundă urgent la următorul apel: „Căutaţi pe DOMNUL cât timp se poate găsi; chemaţi-L cât timp este aproape. Să se lase cel rău de calea lui şi omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la DOMNUL, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând“. — Isaia 55:6, 7.

Această vindecare spirituală a păcătoşilor penitenţi se realizează prin intermediul predicării veştii bune a Regatului lui Dumnezeu (Matei 24:14). Împuternicindu-i pe slujitorii săi să ducă la îndeplinire această lucrare salvatoare de vieţi, Iehova Dumnezeu ajută milioane de oameni din toate naţiunile să se căiască de păcatele lor şi să beneficieze de relaţii favorabile cu el înainte de sfârşitul acestui sistem rău de lucruri. Toţi cei ce se roagă cu sinceritate pentru o astfel de vindecare spirituală şi toţi cei ce se roagă pentru ajutor în vederea efectuării acestei lucrări de vindecare primesc într-adevăr răspuns la rugăciunile lor.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 3]

Eliezer şi Rebeca/The Doré Bible Illustrations/Dover Publications