„Căutaţi-l pe Iehova şi forţa sa“

„Ochii DOMNULUI străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia [ca să-şi arate forţa în favoarea celor, NW] a căror inimă este întreagă înaintea Lui.“ — 2 CRONICI 16:9.

1. Ce este puterea, şi cum şi-au folosit-o unii oameni?

CUVÂNTUL putere are mai multe sensuri. El poate însemna dominaţie, autoritate sau influenţă asupra altora; capacitate de a acţiona, de a realiza ceva; forţă fizică (vigoare) sau posibilitate morală sau intelectuală. Oamenii nu se pot mândri cu o bună reputaţie în ce priveşte exercitarea puterii. Referindu-se la puterea oamenilor politici, lordul Acton, un istoric, a spus: „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe într-o manieră absolută“. Istoria modernă este plină de exemple care ilustrează adevărul general valabil al cuvintelor lordului Acton. Pe parcursul secolului al XX-lea, mai mult ca oricând, ‘omul a stăpânit peste alt om, ca să-l facă nenorocit’ (Eclesiastul 8:9). Dictatori corupţi au abuzat de putere în mod flagrant şi au curmat milioane de vieţi omeneşti. Când nu este echilibrată de iubire, înţelepciune şi dreptate, puterea este periculoasă.

2. Explicaţi în ce fel unele calităţi divine influenţează modul în care Iehova îşi foloseşte puterea.

2 Spre deosebire de mulţi oameni, Dumnezeu îşi exercită întotdeauna puterea în scop benefic. „Ochii DOMNULUI străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia [ca să-şi arate forţa în favoarea celor, NW] a căror inimă este întreagă înaintea Lui“ (2 Cronici 16:9). Iehova îşi exercită puterea într-un mod echilibrat. Răbdarea îl determină pe Dumnezeu să nu-i execute încă pe cei răi, dându-le astfel posibilitatea să se căiască. Iubirea îl îndeamnă să facă să răsară soarele peste toţi oamenii — drepţi şi nedrepţi. Dreptatea îl va îndemna în final să-şi folosească puterea nemărginită pentru a-l distruge pe cel ce deţine mijloacele de a cauza moartea, adică pe Satan Diavolul. — Matei 5:44, 45; Evrei 2:14; 2 Petru 3:9.

3. De ce este puterea nemărginită a lui Dumnezeu un motiv de încredere în el?

3 Puterea impresionantă a Tatălui nostru ceresc constituie un motiv de încredere atât în promisiunile lui, cât şi în ocrotirea pe care o oferă el. Când îl ţine strâns de mână pe tatăl său, un copilaş se simte în siguranţă printre persoanele necunoscute, deoarece ştie că tatăl nu va permite să i se întâmple nici un rău. În mod similar, Tatăl nostru ceresc, cel „puternic [ca] să mântuiască“, ne va ocroti de orice daune iremediabile, cu condiţia să umblăm cu el (Isaia 63:1; Mica 6:8). Şi, ca un Tată bun, Iehova îşi îndeplineşte întotdeauna promisiunile. Puterea sa nemărginită este o garanţie că ‘cuvântul său va împlini lucrul pentru care l-a trimis’. — Isaia 55:11; Tit 1:2.

4, 5. a) Care a fost rezultatul când regele Asa s-a încrezut fără rezerve în Iehova? b) Ce s-ar putea întâmpla în cazul în care ne bizuim pe soluţii omeneşti la problemele noastre?

4 De ce este deosebit de important să fim hotărâţi să nu pierdem din vedere faptul că Tatăl nostru ceresc ne apără? Deoarece este posibil să fim copleşiţi de unele situaţii şi să uităm unde putem găsi adevărata siguranţă. Aşa s-a întâmplat în cazul regelui Asa, un om care, în general, a avut încredere în Iehova. În timpul domniei lui Asa, armata etiopiană, o armată puternică cu un efectiv de un milion de oameni, a atacat Iuda. Dându-şi seama că duşmanii erau superiori din punct de  vedere militar, Asa s-a rugat astfel: „DOAMNE, numai Tu poţi veni în ajutor celui slab ca şi celui tare: vino în ajutorul nostru, DOAMNE Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. DOAMNE, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!“ (2 Cronici 14:11). Iehova a aprobat cererea lui Asa, dându-i o victorie decisivă.

5 Însă, după mulţi ani de serviciu fidel, încrederea lui Asa în puterea salvatoare a lui Iehova a slăbit. Pentru a preîntâmpina un atac militar al regatului de nord al lui Israel, el i-a cerut ajutor Siriei (2 Cronici 16:1–3). Deşi ca urmare a mituirii regelui sirian Ben-Hadad Israel nu a mai constituit o ameninţare, Asa, prin legământul pe care l-a încheiat cu Siria, a demonstrat lipsă de încredere în Iehova. Profetul Hanani l-a întrebat în mod clar: „Etiopienii şi libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de care şi călăreţi? Şi totuşi DOMNUL i-a dat în mâinile tale, pentru că te-ai sprijinit pe El“ (2 Cronici 16:7, 8). Totuşi, Asa nu a vrut să accepte această mustrare (2 Cronici 16:9–12). Când ne confruntăm cu probleme, să nu ne bizuim pe soluţii omeneşti. Dimpotrivă, să manifestăm încredere în Dumnezeu, deoarece încrederea în puterea oamenilor ne va aduce în mod inevitabil dezamăgire. — Psalmul 146:3–5.

Să căutăm puterea oferită de Iehova

6. De ce trebuie să-l „căutăm pe Iehova şi forţa sa“?

6 Iehova le poate da putere slujitorilor săi şi îi poate apăra. Biblia ne îndeamnă să-l „căutăm pe Iehova şi forţa sa“ (Psalmul 105:4, NW). De ce? Deoarece dacă facem lucrurile cu ajutorul forţei lui Dumnezeu, ne vom folosi puterea în folosul, nu în detrimentul altora. Cel mai bun exemplu în acest sens este Isus Cristos, care a înfăptuit multe miracole cu „puterea DOMNULUI“ (Luca 5:17). Isus ar fi putut urmări să devină bogat, celebru sau chiar un rege cu puteri depline (Luca 4:5–7). Însă el a folosit puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru a instrui şi a preda, pentru a da ajutor şi a face vindecări (Marcu 7:37; Ioan 7:46). Ce exemplu excelent pentru noi!

7. Ce calitate esenţială cultivăm atunci când efectuăm activităţi cu puterea lui Iehova, nu cu a noastră?

7 În plus, efectuarea activităţilor cu ‘puterea pe care o dă Dumnezeu’, ne va ajuta să rămânem umili (1 Petru 4:11). Oamenii care caută putere din motive egoiste ajung îngâmfaţi. Un exemplu grăitor în acest sens este regele asirian Esar-Hadon, care s-a lăudat astfel: „Sunt puternic, sunt atotputernic, sunt erou, sunt gigantic, sunt colosal“. Dar Iehova „a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari“. Aşadar, dacă un creştin adevărat se laudă, el se laudă în Iehova, deoarece ştie că ceea ce a realizat nu se datorează propriei puteri. Dacă ne ‘smerim sub mâna cea tare a lui Dumnezeu’, el ne va înălţa cu adevărat. — 1 Corinteni 1:26–31; 1 Petru 5:6.

8. Ce trebuie în primul rând să facem pentru a primi putere de la Iehova?

8 Cum putem să obţinem forţă de la Dumnezeu? În primul rând, trebuie să o cerem în rugăciune. Isus şi-a asigurat discipolii că Tatăl său avea să le dea spirit sfânt celor ce îl cer (Luca 11:10–13). Să remarcăm cum au fost umpluţi de putere discipolii lui Cristos când au ales să asculte de Dumnezeu şi nu de conducătorii religioşi care le ordonaseră să nu mai depună mărturie  despre Isus. Când au cerut cu sinceritate ajutorul lui Iehova, li s-a răspuns la rugăciune prin faptul că spiritul sfânt le-a dat puterea de a continua să predice cu îndrăzneală vestea bună. — Faptele 4:19, 20, 29–31, 33.

9. Precizaţi o a doua sursă de forţă spirituală şi menţionaţi un exemplu scriptural care demonstrează eficacitatea acesteia.

9 În al doilea rând, putem să obţinem forţă spirituală din Biblie (Evrei 4:12). Puterea cuvântului lui Dumnezeu a fost evidentă în zilele regelui Iosia. Deşi acest rege iudeu înlăturase deja idolii păgâni din ţară, găsirea neaşteptată a Legii lui Iehova în templu l-a îndemnat să intensifice acest program de curăţare. * După ce Iosia însuşi a citit Legea în faţa poporului, întreaga naţiune a făcut un legământ cu Iehova. Apoi s-a lansat o a doua campanie împotriva idolatriei, o campanie mai energică decât prima. Rezultatul pozitiv al reformei lui Iosia a fost acela că „în tot timpul vieţii lui [poporul] nu s-a abătut de la DOMNUL“. — 2 Cronici 34:33.

10. Care este un al treilea mod în care putem primi forţă de la Iehova, şi de ce este acesta esenţial?

10 În al treilea rând, noi primim putere de la Iehova prin intermediul asocierilor creştine. Pavel i-a îndemnat pe creştini să asiste cu regularitate la întruniri pentru a se ‘îndemna la dragoste şi la fapte bune’ şi pentru a se încuraja reciproc (Evrei 10:24, 25). Când Petru a fost eliberat în mod miraculos din închisoare, el a dorit să fie alături de fraţii săi şi, prin urmare, a mers direct la casa mamei lui Ioan Marcu, unde „erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau“ (Faptele 12:12). Desigur, fiecare dintre cei prezenţi ar fi putut să rămână acasă să se roage. Însă ei au ales să se adune ca să se roage şi să se încurajeze reciproc în acea perioadă grea. Înainte de a ajunge la Roma, după o călătorie lungă şi periculoasă, Pavel s-a întâlnit cu nişte fraţi la Puteoli iar, mai târziu, şi cu alţii care călătoriseră pentru a-l întâlni. Care a fost reacţia sa? „Când i-a văzut [pe aceştia din urmă], Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj“ (Faptele 28:13–15). El s-a simţit întărit în urma faptului că a fost din nou în compania colaboratorilor în credinţă. Şi noi putem primi forţă în urma asocierii cu colaboratorii în credinţă. Atât timp cât beneficiem de libertate şi putem să ne asociem cu fraţii noştri, nu trebuie să încercăm să umblăm singuri pe calea îngustă care duce la viaţă. — Proverbele 18:1; Matei 7:14.

11. Menţionaţi unele situaţii în care „puterea care depăşeşte normalul“ este deosebit de necesară.

11 Putem continua să ne „întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui“ prin intermediul rugăciunii făcute cu regularitate, al studierii Cuvântului lui Dumnezeu şi al asocierii cu colaboratorii în credinţă (Efeseni 6:10). Fără îndoială, cu toţii avem nevoie să ne „întărim în Domnul“. Unii suferă din cauza unor maladii debilitante, alţii de pe urma necazurilor bătrâneţii sau în urma pierderii în moarte a tovarăşului de viaţă (Psalmul 41:3). Alţii îndură opoziţia unui partener necredincios. Părinţii, îndeosebi cei fără partener, pot constata că a avea un serviciu laic cu normă întreagă şi, în acelaşi timp, a se ocupa de familia lor constituie o responsabilitate istovitoare. Tinerii creştini au nevoie de forţa de a rezista presiunii colegilor şi de a spune nu drogurilor şi imoralităţii. Nimeni nu trebuie să ezite să îi ceară lui Iehova „puterea care depăşeşte normalul“ pentru a face faţă acestor încercări. — 2 Corinteni 4:7, NW.

„Dă tărie celui obosit“

12. Cum ne susţine Iehova în ministerul creştin?

12 În plus, Iehova le dă putere slujitorilor săi în timp ce aceştia îşi efectuează ministerul. Iată ce citim în profeţia lui Isaia: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui care nu mai este în stare de nimic. . . . Cei care se încred în DOMNUL îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu sunt extenuaţi“ (Isaia 40:29–31). Însuşi apostolul Pavel a primit putere pentru a-şi îndeplini ministerul. Ca urmare, ministerul său a fost eficient. El le-a scris creştinilor din Tesalonic: „Evanghelia noastră  v-a fost adusă nu numai prin cuvânt, ci şi cu putere şi cu Duhul Sfânt“ (1 Tesaloniceni 1:5). Predicarea şi predarea sa au avut puterea de a-i ajuta pe cei ce l-au ascultat să facă mari schimbări în viaţă.

13. Ce anume l-a întărit pe Ieremia să persevereze în pofida opoziţiei?

13 Când predicăm de ani de zile într-un teritoriu în care oamenii manifestă indiferenţă şi doar câţiva reacţionează favorabil, ne-am putea descuraja. Şi Ieremia s-a simţit descurajat din cauza opoziţiei, a batjocurii şi a indiferenţei cu care s-a confruntat. El şi-a spus: „Nu voi mai aminti de El [Dumnezeu] şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!“. Însă el nu a putut să tacă. Mesajul său „era ca un foc mistuitor, închis în oasele“ sale (Ieremia 20:9). Ce anume i-a reînsufleţit puterea de a înfrunta atâtea adversităţi? Ieremia a spus: „DOMNUL este cu mine ca un viteaz puternic“ (Ieremia 20:11). Înţelegând importanţa capitală a mesajului său şi a misiunii pe care i-o încredinţase Dumnezeu, Ieremia a reacţionat favorabil la încurajarea lui Iehova.

Puterea de a răni şi puterea de a vindeca

14. a) Cât de mare este puterea limbii? b) Daţi exemple care arată pagubele pe care le poate face limba.

14 Nu toată puterea pe care o deţinem provine direct de la Dumnezeu. De exemplu, limba are puterea de a răni, precum şi de a vindeca. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii“, avertizează Solomon (Proverbele 18:21). Urmările scurtei conversaţii pe care Satan a purtat-o cu Eva arată ce dezastru pot cauza cuvintele (Geneza 3:1–5; Iacov 3:5). Şi noi putem face mult rău cu limba. Remarcele nepoliticoase la greutatea unei tinere o pot face pe aceasta să ajungă la anorexie. Repetarea nechibzuită a unor cuvinte defăimătoare poate distruge o prietenie de-o viaţă. Da, trebuie să ne controlăm limba.

15. Cum ne putem folosi limba pentru a zidi şi a vindeca?

15 Totuşi, limba poate nu numai să dărâme, ci şi să zidească. Proverbul biblic spune: „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare“ (Proverbele 12:18). Creştinii înţelepţi îşi folosesc puterea limbii pentru a-i consola pe cei deprimaţi şi pe cei îndoliaţi. Cuvintele de apreciere pot să-i încurajeze pe tinerii care luptă împotriva influenţei dăunătoare a colegilor. O limbă plină de consideraţie îi poate asigura pe fraţii şi pe surorile în vârstă că sunt încă utili şi iubiţi. Cuvintele amabile pot să descreţească fruntea celor ce sunt bolnavi. Mai presus de orice, putem să ne folosim limba pentru a predica importantul mesaj despre Regat tuturor celor ce vor să asculte. Putem să proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu dacă îl avem în inimă.  Biblia spune: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când este în puterea mâinii tale s-o faci“. — Proverbele 3:27.

Folosirea corectă a puterii

16, 17. Cum pot bătrânii, părinţii, soţii şi soţiile să îl imite pe Iehova când îşi exercită autoritatea încredinţată de Dumnezeu?

16 Deşi este atotputernic, Iehova conduce congregaţia cu iubire (1 Ioan 4:8). Imitându-l pe el, supraveghetorii creştini se îngrijesc cu iubire de turma lui Dumnezeu, folosindu-se de autoritatea lor, fără să abuzeze. Este adevărat, uneori supraveghetorii trebuie să „mustre, [să] certe, [să] îndemne“, însă ei fac acest lucru „cu toată blândeţea şi învăţătura“ (2 Timotei 4:2). Aşadar bătrânii meditează în permanenţă la următoarele cuvinte pe care apostolul Petru le-a scris celor ce au autoritate în congregaţie: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este între voi, veghind asupra ei, nu fiind constrânşi, ci de bunăvoie; nu pentru un câştig ruşinos, ci cu dragă inimă; nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei încredinţaţi vouă, ci făcându-vă exemple turmei“. — 1 Petru 5:2, 3; 1 Tesaloniceni 2:7, 8.

17 De asemenea, Iehova le-a încredinţat autoritate părinţilor şi soţilor, iar ei trebuie să se folosească de această putere pentru a ajuta, a instrui şi a îngriji (Efeseni 5:22, 28–30; 6:4). Exemplul lui Isus demonstrează că autoritatea poate fi exercitată cu eficienţă şi într-un mod iubitor. O disciplinare potrivită, aplicată în mod rezonabil, nu îi va descuraja pe copii (Coloseni 3:21). Căsnicia este consolidată când soţul creştin îşi exercită cu iubire autoritatea, iar soţia respectă profund această autoritate, fără ca vreunul dintre ei să-şi depăşească atribuţiile stabilite de Dumnezeu, dominând sau căutând să-şi impună punctul de vedere. — Efeseni 5:28, 33; 1 Petru 3:7.

18. a) Cum ar trebui să-l imităm pe Iehova în ce priveşte stăpânirea mâniei? b) Ce anume se străduiesc să insufle în persoanele care se află în grija lor cei ce au autoritate?

18 Cei ce posedă autoritate în familie şi în congregaţie trebuie să fie atenţi îndeosebi la a-şi stăpâni mânia, deoarece mânia generează frică, nu iubire. Profetul Naum a spus: „Iehova este încet la mânie şi mare în putere“ (Naum 1:3, NW; Coloseni 3:19). Dacă ne stăpânim mânia dovedim că avem putere, dar dacă îi dăm frâu liber, dovedim slăbiciune (Proverbele 16:32). Obiectivul nostru atât în familie, cât şi în congregaţie este acela de a insufla iubire — iubire faţă de Iehova, iubire unii faţă de alţii şi iubire pentru principiile drepte. Iubirea este cea mai puternică legătură a unităţii şi cea mai puternică motivaţie pentru a face ceea ce este drept. — 1 Corinteni 13:8, 13; Coloseni 3:14.

19. Ce asigurare încurajatoare ne dă Iehova, şi cum ar trebui să reacţionăm noi?

19 Pentru a-l cunoaşte pe Iehova trebuie să-i recunoaştem puterea. Prin intermediul lui Isaia, Iehova a spus: „Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul Cel veşnic, DOMNUL, Creatorul marginilor pământului, El nu oboseşte, nici nu poate fi golit de putere“ (Isaia 40:28). Puterea lui Iehova este inepuizabilă. Dacă ne bizuim pe el, şi nu pe noi înşine, el nu ne va părăsi. El ne asigură astfel: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele“ (Isaia 41:10). Cum ar trebui să reacţionăm la grija sa iubitoare? La fel ca Isus, să folosim întotdeauna orice putere pe care ne-o dă Iehova pentru a ajuta şi a zidi. Să ne controlăm limba, astfel încât ea să vindece, nu să rănească. Şi fie ca să rămânem mereu treji spiritualiceşte, să stăm ferm în credinţă şi să devenim tari graţie puterii Marelui nostru Creator, Iehova Dumnezeu. — 1 Corinteni 16:13.

[Notă de subsol]

^ par. 9 Evreii au găsit, probabil, originalul Legii lui Moise, care fusese pus spre păstrare în templu cu secole în urmă.

Puteţi să explicaţi?

• Cum îşi foloseşte Iehova puterea?

• În ce moduri putem să obţinem putere de la Iehova?

• Cum ar trebui să fie folosită puterea limbii?

• Cum se poate dovedi o binecuvântare autoritatea încredinţată de Dumnezeu?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Isus a folosit forţa lui Iehova pentru a-i ajuta pe alţii

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Putem să proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu dacă îl avem în inimă