Să ajungem să cunoaştem „mintea lui Cristos“

„«Cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova, ca să-l instruiască?» Dar noi, noi avem mintea lui Cristos.“ — 1 CORINTENI 2:16, NW.

1, 2. Ce a considerat Iehova că este potrivit să dezvăluie despre Isus în Cuvântul său?

CUM arăta Isus? Ce culoare aveau părul, pielea şi ochii săi? Ce înălţime şi ce greutate avea? Reprezentările artistice ale lui Isus au variat de-a lungul secolelor de la unele lipsite de exagerări la unele fanteziste. Unii artişti l-au reprezentat ca fiind bine făcut şi plin de viaţă, în timp ce alţii l-au înfăţişat ca fiind firav şi fără vlagă.

2 Biblia, însă, nu se concentrează asupra înfăţişării lui Isus. În schimb, Iehova a considerat că este potrivit să dezvăluie ceva mult mai important, şi anume, ce fel de persoană a fost Isus. Pe lângă faptul că prezintă ceea ce a spus şi a făcut Isus, evangheliile dezvăluie şi modul de gândire şi profunzimea sentimentelor care stăteau la baza cuvintelor şi acţiunilor sale. Aceste patru relatări scrise sub inspiraţie divină ne oferă posibilitatea de a pătrunde ceea ce Pavel a numit „mintea lui Cristos“ (1 Corinteni 2:16, NW). Este important să cunoaştem gândurile, sentimentele şi personalitatea lui Isus. De ce? Avem cel puţin două motive în acest sens.

3. Ce putem afla dacă vom cunoaşte mintea lui Cristos?

 3 În primul rând, mintea lui Cristos ne ajută să ne facem o idee despre mintea lui Iehova Dumnezeu. Isus îl cunoştea atât de bine pe Tatăl său, încât a putut spune: „Nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl; nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-l descopere“ (Luca 10:22). Cu alte cuvinte, Isus spunea: Dacă doriţi să ştiţi cum este Iehova, priviţi la mine (Ioan 14:9). Astfel, când studiem ceea ce dezvăluie evangheliile despre gândurile şi sentimentele lui Isus, noi aflăm, de fapt, cum gândeşte şi simte Iehova. Această cunoştinţă ne ajută să ne apropiem mai mult de Dumnezeul nostru. — Iacov 4:8.

4. Dacă dorim cu adevărat să acţionăm la fel ca Cristos, ce trebuie să învăţăm mai întâi, şi de ce?

4 În al doilea rând, cunoaşterea minţii lui Cristos ne ajută să „călcăm [îndeaproape, NW] pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21). A-l urma pe Isus nu înseamnă doar a-i repeta cuvintele şi a-i imita acţiunile. Întrucât vorbirea şi acţiunile sunt influenţate de gânduri şi sentimente, a-l urma pe Cristos necesită din partea noastră cultivarea aceleiaşi „atitudini mintale“ pe care a avut-o el (Filipeni 2:5, NW). Altfel spus, dacă dorim cu adevărat să acţionăm la fel ca Cristos, trebuie mai întâi să învăţăm să gândim şi să simţim ca el, folosindu-ne în acest sens toate capacităţile de care dispunem ca oameni imperfecţi. Aşadar, să încercăm cu ajutorul scriitorilor evangheliilor să pătrundem mintea lui Cristos. Mai întâi vom analiza câţiva factori care au influenţat modul în care Isus a gândit şi a simţit.

Existenţa sa preumană

5, 6. a) Ce influenţă pot să aibă prietenii asupra noastră? b) De ce companie s-a bucurat Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu în cer înainte de a veni pe pământ, şi ce efect a avut aceasta asupra lui?

5 Prietenii apropiaţi pot să ne influenţeze. Ei ne pot influenţa gândurile, sentimentele şi acţiunile în bine sau în rău (Proverbele 13:20). * Să ne gândim la compania de care s-a bucurat Isus în ceruri înainte de a veni pe pământ. Evanghelia lui Ioan îndreaptă atenţia spre existenţa preumană a lui Isus în calitate de „Cuvânt“, sau Purtător de cuvânt, al lui Dumnezeu. Iată ce spune Ioan: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu“ (Ioan 1:1, 2, NW). Întrucât Iehova nu a avut un început, faptul că Cuvântul a fost „la început“ cu Dumnezeu trebuie să se refere la începutul lucrării de creare efectuate de Dumnezeu (Psalmul 90:2). Isus este „Cel întâi-născut peste toată creaţia“, ceea ce înseamnă că el a existat înainte de crearea altor fiinţe spirituale şi a universului fizic. — Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14.

6 Conform unor estimări ştiinţifice, universul fizic există de cel puţin 12 miliarde de ani. Dacă aceste estimări sunt cât de cât corecte, înseamnă că Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu s-a bucurat de o asociere strânsă cu Tatăl său pe parcursul unei lungi perioade de timp înainte de crearea lui Adam (compară cu Mica 5:2). Astfel între ei s-a format o legătură tandră şi profundă. În existenţa sa preumană şi ca personificare a înţelepciunii, acest Fiu întâi-născut este prezentat spunând următoarele: „În toate zilele eram desfătarea Lui [a lui Iehova], jucând [bucurându-mă, nota de subsol] neîncetat înaintea Lui“ (Proverbele 8:30). Cu siguranţă, nenumăratele milenii petrecute în compania intimă a Sursei iubirii au avut un efect profund asupra Fiului lui Dumnezeu (1 Ioan 4:8)! Acest Fiu a ajuns să cunoască şi să oglindească gândurile, sentimentele şi căile Tatălui său aşa cum nimeni altcineva nu putea s-o facă. — Matei 11:27.

Viaţa umană şi influenţele de pe pământ

7. Care este unul dintre motivele pentru care a fost necesar ca Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu să vină pe pământ?

7 Fiul lui Dumnezeu mai avea încă de învăţat, deoarece scopul lui Iehova era să-şi pregătească Fiul pentru a fi un Mare Preot plin de compasiune, care să poată să „aibă milă de slăbiciunile noastre“ (Evrei 4:15). Unul dintre motivele pentru care Fiul a venit pe pământ ca om a fost acela de a întruni cerinţele necesare în vederea îndeplinirii acestui rol. Trăind ca om pe pământ, Isus a fost expus unor situaţii şi influenţe pe care înainte  doar le observase din cer. Acum el putea să trăiască personal sentimente şi emoţii umane. Uneori, el s-a simţit obosit, însetat şi flămând (Matei 4:2; Ioan 4:6, 7). Mai mult decât atât, el a suportat tot felul de necazuri şi suferinţe. Astfel, el „a învăţat ascultarea“ şi a devenit competent pentru rolul său de Mare Preot. — Evrei 5:8–10.

8. Ce ştim despre primii ani de viaţă ai lui Isus pe pământ?

8 Ce se poate spune despre primii ani de viaţă ai lui Isus aici pe pământ? Consemnarea despre copilăria sa este foarte succintă. De fapt, numai Matei şi Luca au relatat întâmplările legate de naşterea sa. Scriitorii evangheliilor ştiau că, înainte de a veni pe pământ, Isus trăise în cer. Acea existenţă preumană, mai mult decât orice altceva, explica ce fel de persoană a devenit el. Totuşi Isus a fost în totalitate om. Deşi era perfect, pentru a ajunge la maturitate, el a trebuit să fie mai întâi prunc, apoi copil şi adolescent. În tot acest timp el a învăţat (Luca 2:51, 52). Biblia dezvăluie anumite lucruri despre copilăria lui Isus, lucruri ce au avut, fără îndoială, o înrâurire asupra lui.

9. a) Ce dovadă există că Isus s-a născut într-o familie săracă? b) În ce fel de condiţii a crescut, probabil, Isus?

9 Conform dovezilor, Isus s-a născut într-o familie săracă. Una dintre aceste dovezi este jertfa pe care Iosif şi Maria au adus-o la templu după aproximativ 40 de zile de la naşterea lui Isus. În loc să aducă un miel ca ardere-de-tot şi un pui de porumbel sau o turturea ca jertfă pentru păcat, ei au adus fie „o pereche de turturele . . . [fie] doi pui de porumbel“ (Luca 2:24). Această jertfă era în armonie cu o prevedere a Legii în folosul celor săraci (Leviticul 12:6–8). Cu timpul, numărul membrilor acestei familii sărace a crescut. După naşterea miraculoasă a lui Isus, Iosif şi Maria au avut cel puţin şase copii, concepuţi în mod natural (Matei 13:55, 56). Aşadar, Isus a crescut într-o familie numeroasă, probabil în condiţii modeste.

10. Ce anume arată că Maria şi Iosif erau persoane temătoare de Dumnezeu?

10 Isus a fost crescut de părinţi temători de Dumnezeu care s-au îngrijit de el. Mama sa, Maria, a fost o femeie deosebită. Să ne amintim că, atunci când a salutat-o, îngerul Gabriel a spus următoarele: „Bucură-te, tu, căreia ţi s-a făcut mare har; DOMNUL este cu tine“ (Luca 1:28). Iosif a fost şi el un om temător de Dumnezeu. An de an, el a făcut cu fidelitate călătoria de 150 de kilometri până la Ierusalim pentru a asista la sărbătoarea Paştelui. Maria participa şi ea la această sărbătoare, deşi numai bărbaţii aveau această obligaţie (Exodul 23:17; Luca 2:41). Odată, după ce l-au căutat îndelung pe Isus, care avea atunci 12 ani, Iosif şi Maria l-au găsit în templu în mijlocul învăţătorilor. Adresându-se părinţilor săi îngrijoraţi, Isus a întrebat: „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale [casa, NW] Tatălui Meu?“ (Luca 2:49). Fără îndoială că cuvântul „tată“ îi inspira copilului Isus un sentiment de căldură şi siguranţă. În primul rând, lui i se spusese în mod sigur că Iehova era Tatăl său adevărat. În plus, Iosif trebuie să fi fost un bun tată adoptiv pentru Isus. Cu siguranţă că Iehova nu ar fi ales un om aspru sau dur căruia să-i încredinţeze sarcina de a-l creşte pe Fiul Său iubit!

11. Ce meserie a învăţat Isus, şi ce implica această meserie în timpurile biblice?

11 În anii petrecuţi în Nazaret, Isus a învăţat meseria de tâmplar, probabil de la tatăl său adoptiv,  Iosif. Isus a ajuns să cunoască atât de bine această meserie, încât a fost numit el însuşi „tâmplarul“ (Marcu 6:3). În timpurile biblice, tâmplarii erau angajaţi pentru a construi case şi pentru a confecţiona mobilier (cum ar fi mese, taburete şi bănci) şi unelte agricole. În lucrarea sa Dialog cu iudeul Trifon, Iustin Martirul, care a trăit în secolul al II-lea e.n., a scris despre Isus următoarele: „Ca membru al comunităţii, el lucra ca tâmplar, făcând pluguri şi juguri“. Această muncă nu era uşoară, deoarece, probabil că tâmplarul din antichitate nu putea să cumpere lemnul de care avea nevoie. După toate probabilităţile, el mergea şi alegea un copac, îl dobora şi aducea buşteanul acasă. Deci, se pare că Isus a cunoscut dificultăţile pe care le comportă câştigarea existenţei, relaţiile cu clienţii şi satisfacerea necesităţilor materiale ale unei familii.

12. Ce anume arată că Iosif a murit înaintea lui Isus, şi ce a însemnat acest lucru pentru Isus?

12 Fiind cel mai mare fiu, Isus a ajutat, probabil, la întreţinerea familiei sale, întrucât se pare că Iosif a murit înaintea lui Isus. * În ediţia engleză din 1 ianuarie 1900 a Turnului de veghere al Sionului se spunea: „Potrivit tradiţiei, Iosif a murit când Isus era încă tânăr, iar acesta din urmă a început să se ocupe de tâmplărie şi a devenit susţinătorul familiei. Această idee este sprijinită într-o anumită măsură de mărturia scripturală în care Isus însuşi este numit tâmplar şi în care mama şi fraţii săi sunt menţionaţi, însă nu şi Iosif (Marcu 6:3) . . . Aşadar, este foarte probabil ca Domnul nostru să-şi fi petrecut o perioadă lungă de 18 ani din viaţa sa, aproximativ de la incidentul [consemnat în Luca 2:41–49] până la botezul său, îndeplinind obligaţiile obişnuite ale vieţii“. Maria şi copiii ei, inclusiv Isus, cunoşteau după cât se pare durerea pe care o lasă în urma ei moartea unui soţ şi, respectiv, a unui tată iubit.

13. De ce se poate spune că, atunci când şi-a început ministerul, Isus avea o cunoştinţă, o perspicacitate şi o profunzime a sentimentelor pe care nici un alt om nu le-ar fi putut avea?

13 Este evident că Isus nu a avut parte de o viaţă uşoară. Dimpotrivă, el a trăit asemenea oamenilor de rând. Apoi, în anul 29 e.n., a venit timpul ca Isus să ducă la îndeplinire misiunea divină care îl aştepta. În toamna acelui an, el a fost botezat în apă şi a fost născut ca Fiu spiritual al lui Dumnezeu. ‘Cerul i s-a deschis’, ceea ce înseamnă evident că, în acel moment, el a putut să-şi amintească de existenţa sa preumană din cer, precum şi să aibă gândurile şi sentimentele pe care le avusese înainte (Luca 3:21, 22). Aşadar când Isus şi-a început ministerul, el avea o cunoştinţă, o perspicacitate şi o profunzime a sentimentelor pe care nici un alt om nu le-ar fi putut avea. Scriitorii evangheliilor au avut, deci, motive întemeiate să se concentreze în scrierile lor asupra evenimentelor din cursul ministerului lui Isus. Totuşi ei nu au putut să consemneze tot ceea ce a spus şi a făcut Isus (Ioan 21:25). Însă lucrurile pe care le-au consemnat sub inspiraţie divină ne permit să pătrundem mintea celui mai mare om care a trăit vreodată.

Ce fel de persoană era Isus

14. În ce fel îl prezintă evangheliile pe Isus ca fiind un om plin de căldură tandră şi sentimente profunde?

14 Personalitatea lui Isus care se reliefează în evanghelii este aceea a unui om plin de căldură tandră şi sentimente profunde. El a exteriorizat o varietate de sentimente: milă faţă de un lepros  (Marcu 1:40, 41); durere din cauza unui popor nereceptiv (Luca 19:41, 42); indignare îndreptăţită împotriva lacomilor schimbători de bani (Ioan 2:13–17). Fiind plin de empatie, Isus a putut fi impresionat până la lacrimi, iar el nu şi-a ascuns simţămintele. Când, după moartea prietenului său drag, Lazăr, Isus a văzut-o pe Maria, sora lui Lazăr, plângând, el a fost impresionat atât de mult, încât nu şi-a reţinut lacrimile, ci a plâns în văzul tuturor. — Ioan 11:32–36.

15. Cum au fost evidente sentimentele tandre ale lui Isus în modul în care i-a considerat şi i-a tratat pe alţii?

15 Sentimentele tandre ale lui Isus au fost evidente îndeosebi în modul în care el i-a considerat şi i-a tratat pe alţii. El a manifestat interes faţă de cei săraci şi oprimaţi, ajutându-i să ‘găsească odihnă [înviorare, NW] pentru sufletele lor’ (Matei 11:4, 5, 28–30). El nu a fost prea ocupat pentru a fi sensibil la necesităţile celor suferinzi, aşa cum a dovedit în cazul femeii care avea o hemoragie şi care s-a atins de veşmintele sale sau în cazul cerşetorului orb care nu a putut fi convins să tacă (Matei 9:20–22; Marcu 10:46–52). Isus a privit la părţile bune ale personalităţii oamenilor şi i-a lăudat; totuşi el a fost dispus şi să mustre când a fost necesar (Matei 16:23; Ioan 1:47; 8:44). Într-o vreme când femeile se bucurau de puţine drepturi, Isus le-a tratat într-o manieră echilibrată cu demnitate şi respect (Ioan 4:9, 27). Este lesne de înţeles, aşadar, de ce un grup de femei, din proprie iniţiativă, i-au slujit cu bunurile lor. — Luca 8:3.

16. Ce anume demonstrează că Isus a avut o concepţie echilibrată despre viaţă şi lucrurile materiale?

16 Isus a avut o concepţie echilibrată cu privire la viaţă. Lucrurile materiale nu au constituit o prioritate pentru el. Din punct de vedere material, se pare că el a avut foarte puţin. El a spus că nu avea „unde-Şi odihni capul“ (Matei 8:20). În acelaşi timp, Isus a contribuit la bucuria altora. Când a participat la un ospăţ de nuntă — o ocazie caracterizată, în mod obişnuit, prin muzică, cântece şi veselie — este clar că el nu s-a aflat acolo pentru a strica cheful celorlalţi. De fapt, Isus a înfăptuit cu acea ocazie primul său miracol. Când vinul s-a terminat, el a transformat apa într-un vin excelent, o băutură care „înveseleşte inima omului“ (Psalmul 104:15; Ioan 2:1–11). Astfel petrecerea a putut să continue, iar mirele şi mireasa au fost fără îndoială scoşi dintr-o situaţie jenantă. Echilibrul de care a dat el dovadă reiese şi din faptul că există mult mai multe relatări care îl prezintă pe Isus lucrând mult şi cu conştiinciozitate în minister. — Ioan 4:34.

17. De ce nu este surprinzător faptul că Isus a fost un Maestru în arta de a preda, şi ce au reflectat învăţăturile sale?

17 Isus a fost un Maestru în arta de a preda. Multe dintre învăţăturile sale reflectau întâmplări reale din viaţa de zi cu zi, cu care el era foarte familiarizat (Matei 13:33; Luca 15:8). Maniera sa de a preda a fost unică — întotdeauna clară, simplă şi practică. Chiar mai semnificativ a fost ceea ce a predat. Învăţăturile sale au reflectat dorinţa sa sinceră de a-i familiariza pe ascultătorii lui cu gândurile, sentimentele şi căile lui Iehova. — Ioan 17:6–8.

18, 19. a) Ce ilustrări pline de viaţă a folosit Isus pentru a-l descrie pe Tatăl său? b) Ce vom analiza în articolul următor?

18 Întrucât a folosit deseori ilustrări, Isus l-a înfăţişat pe Tatăl său prin descrieri sugestive, care nu pot fi uitate cu uşurinţă. Una este să vorbeşti în termeni generali despre îndurarea lui Dumnezeu, şi alta este să îl asemeni pe Iehova cu un tată iertător care este mişcat atât de profund când îşi vede fiul întorcându-se acasă, încât ‘aleargă şi cade pe gâtul fiului său şi îl sărută’ cu tandreţe (Luca 15:11–24). Dezaprobând mentalitatea rigidă ce îi făcea pe conducătorii religioşi să îi privească  de sus pe oamenii de rând, Isus a explicat că Tatăl său este un Dumnezeu de care te poţi apropia, un Dumnezeu căruia i-a plăcut mai mult implorarea unui încasator de impozite umil decât rugăciunea plină de emfază a unui fariseu încrezut (Luca 18:9–14). Isus l-a descris pe Iehova ca pe un Dumnezeu grijuliu care ştie când o micuţă vrabie cade pe pământ. Isus i-a asigurat pe discipolii săi astfel: „Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii!“ (Matei 10:29, 31). Pe bună dreptate, oamenii erau uluiţi de ‘modul de predare’ (NW) al lui Isus şi se simţeau atraşi spre el (Matei 7:28, 29). De fapt, odată, o mare mulţime de oameni au rămas cu Isus trei zile, chiar dacă nu aveau nimic de mâncare la ei! — Marcu 8:1, 2.

19 Putem fi recunoscători că Iehova a revelat în Cuvântul său mintea lui Cristos! Însă cum putem să ne însuşim şi să manifestăm mintea lui Cristos în relaţiile noastre cu alţii? Acesta va constitui subiectul articolului următor.

[Note de subsol]

^ par. 5 Faptul că creaturile spirituale pot să fie influenţate de asocierile lor reiese din Apocalipsa 12:3, 4. Aceste versete îl descriu pe Satan ca pe un „balaur“ care a putut să se folosească de influenţa sa pentru a determina alte „stele“, sau fii spirituali, să i se alăture în răzvrătire. — Compară cu Iov 38:7.

^ par. 12 Ultima menţionare directă a lui Iosif este aceea când Isus, în vârstă de 12 ani, a fost găsit în templu. Nu există nici un indiciu că Iosif ar fi fost prezent la ospăţul de nuntă din Cana, la începutul ministerului lui Isus (Ioan 2:1–3). În anul 33 e.n., în timp ce se afla pe stâlpul de tortură, Isus a dat-o pe Maria în grija iubitului apostol Ioan. Probabil că Isus nu ar fi făcut acest lucru dacă Iosif ar mai fi fost în viaţă la data aceea. — Ioan 19:26, 27.

Vă amintiţi?

• De ce este important să ajungem să cunoaştem „mintea lui Cristos“?

• De ce companie s-a bucurat Isus în existenţa sa preumană?

• Ce situaţii şi influenţe a cunoscut Isus în mod direct pe parcursul vieţii sale pământeşti?

• Ce dezvăluie evangheliile despre personalitatea lui Isus?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Isus a crescut într-o familie numeroasă, probabil în condiţii modeste

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 12]

Învăţătorii erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile băiatului în vârstă de 12 ani, Isus