Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe (ediția de studiu)  |  Ianuarie 2017

S-au oferit să slujească

S-au oferit să slujească

PRINTRE Martorii zeloși care slujesc în țări și teritorii unde este nevoie de mai mulți vestitori se află numeroase surori necăsătorite. Unele dintre ele slujesc în străinătate de zeci de ani. Ce le-a ajutat cu ani în urmă să ia decizia de a se muta într-o țară străină? Ce au învățat ele din această experiență? Cum li s-a schimbat viața în urma deciziei lor? Am intervievat câteva dintre aceste surori. Dacă ești o soră necăsătorită și dorești să iei parte la o formă a serviciului sacru care aduce multe satisfacții, următoarele interviuri îți vor fi, cu siguranță, de folos. De fapt, toți slujitorii lui Dumnezeu pot trage foloase din exemplul acestor surori.

ÎNVINGEREA TEMERILOR

Anita

Te întrebi cumva dacă ești suficient de pregătită să faci pionierat într-o țară străină? Anita, acum în vârstă de 75 de ani, nu avea încredere în capacitățile ei. Ea a crescut în Anglia, unde a început pionieratul la vârsta de 18 ani. Anita spune: „Îmi plăcea să-i învăț pe oameni despre Iehova, dar nu mă gândeam că voi putea sluji vreodată în străinătate. Până atunci nu învățasem nicio limbă străină și eram convinsă că nici nu puteam să învăț vreuna. De aceea, când am primit invitația să urmez cursurile Școlii Galaad, am fost șocată. Nu-mi venea să cred că o persoană neînsemnată ca mine a primit o astfel de invitație. Dar mi-am zis: Dacă Iehova consideră că pot face asta, o să încerc. Totul se întâmpla acum mai bine de 50 de ani. De atunci slujesc ca misionară în Japonia”. Anita mai spune: „Uneori le abordez pe surorile mai tinere și, cu ochii strălucind de bucurie, le spun: Ia-ți rucsacul și vino cu mine în cea mai mare aventură a tuturor timpurilor! Sunt bucuroasă că multe dintre ele mi s-au alăturat”.

ESTE NEVOIE DE CURAJ

Multe surori care slujesc în străinătate au ezitat la început să se mute într-o țară străină. Cum și-au făcut ele curaj?

Maureen

Maureen, care are acum 64 de ani, spune: „Pe măsură ce mă maturizam, îmi doream tot mai mult să am o viață plină de sens și să-i ajut pe alții”. La 20 de ani, ea s-a mutat în provincia Quebec (Canada), unde era nevoie de mai mulți pionieri. „Mai târziu am primit invitația de a participa la cursurile Școlii Galaad, dar mi-era teamă să merg într-un loc necunoscut, fără prietenii mei.” Ea adaugă: „De asemenea, mă neliniștea gândul de a pleca de acasă și de a o lăsa pe mama să aibă grijă singură de tatăl meu  bolnav. Nopți la rând m-am rugat cu lacrimi în legătură cu aceste probleme. Când le-am vorbit părinților despre îngrijorările mele, ei m-au îndemnat să accept invitația. În plus, faptul că frații din congregație i-au sprijinit cu iubire pe părinții mei m-a încurajat. Văzând că Iehova se îngrijea de ei, mi-am întărit convingerea că el avea să se îngrijească și de mine. Atunci m-am simțit pregătită să plec!”. Începând din 1979, Maureen a slujit mai bine de 30 de ani ca misionară în Africa de Vest. În prezent, ea slujește ca pionieră specială în Canada și are grijă de mama ei. Privind în urmă la anii de serviciu în străinătate, Maureen spune: „Iehova s-a îngrijit întotdeauna să am lucrurile necesare la momentul potrivit”.

Wendy

Wendy, în vârstă de 65 de ani, s-a născut în Australia. Ea era adolescentă când a început pionieratul. Wendy spune: „Eram foarte timidă și mi-era greu să vorbesc cu străinii. Dar pionieratul m-a ajutat să învăț să port conversații cu tot felul de oameni, așa că am devenit mai îndrăzneață. Mai târziu, timiditatea n-a mai fost o problemă pentru mine. Făcând pionierat, am învățat să mă bazez pe Iehova și am început să mă obișnuiesc cu ideea de a sluji în alte țări. În plus, o soră necăsătorită m-a invitat să merg cu ea în Japonia, unde slujise ca misionară peste 30 de ani, și să predicăm acolo trei luni. Colaborarea cu ea mi-a stimulat dorința de a sluji în străinătate”. În 1986, Wendy s-a mutat în Vanuatu, o insulă aflată la 1 770 de kilometri est de Australia.

Wendy slujește și în prezent în Vanuatu, într-un birou de traducere la distanță. Ea spune: „Pentru mine, cea mai mare bucurie este să văd cum se formează grupuri și congregații în regiuni îndepărtate. Faptul că am un mic rol în lucrarea lui Iehova efectuată pe aceste insule este un privilegiu pe care nu-l pot descrie în cuvinte”.

Kumiko (centru)

Kumiko, acum în vârstă de 65 de ani, slujea ca pionieră regulară în Japonia când partenera ei de pionierat i-a propus să se mute împreună în Nepal. Kumiko își amintește: „Era foarte insistentă, dar eu o refuzam de fiecare dată. Mă speria gândul de a învăța o limbă străină și de a mă adapta la un alt stil de viață. În plus, nu aveam suficienți bani ca să mă mut într-o țară străină. În perioada în care mă frământau aceste gânduri, am avut un accident de motocicletă și am ajuns la spital. Acolo m-am gândit: Nu știi niciodată ce ți se poate întâmpla. Aș putea să mă îmbolnăvesc grav și să ratez șansa de a face pionierat în străinătate. De ce să nu încerc să slujesc în altă țară măcar un an? M-am rugat fierbinte lui Iehova să mă ajute să trec la acțiune”. După ce a ieșit din spital,  Kumiko a făcut o vizită în Nepal, iar, mai târziu, ea și partenera ei de pionierat s-au mutat acolo.

Privind în urmă la cei aproape 10 ani în care a slujit în Nepal, Kumiko spune: „Problemele care m-au îngrijorat la început au dispărut dinaintea mea la fel ca apele Mării Roșii dinaintea israeliților. Sunt atât de bucuroasă că am decis să slujesc acolo unde era nevoie de mai mulți vestitori! De multe ori, când mă aflu în casa unei familii pentru a depune mărturie, mai vin cinci sau șase vecini ca să asculte și ei. Chiar și copilașii îmi cer cu respect câte un pliant bazat pe Biblie. Este o bucurie imensă să slujesc în acest teritoriu, unde oamenii sunt însetați după adevăr”.

ÎNFRUNTAREA DIFICULTĂȚILOR

Bineînțeles, aceste surori curajoase au avut de înfruntat și încercări. Cum le-au făcut ele față?

Diane

Diane, o soră din Canada, acum în vârstă de 62 de ani, a slujit 20 de ani ca misionară în Côte d’Ivoire. Ea spune: „La început mi-a fost foarte greu să stau departe de familie. L-am rugat pe Iehova să mă ajute să-i iubesc pe oamenii din repartiția mea. Unul dintre instructorii de la Galaad, fratele Jack Redford, ne-a spus că, la început, s-ar putea să fim tulburați, ba chiar șocați, de condițiile pe care le vom întâlni în noua repartiție, îndeosebi de sărăcia lucie. Dar, a adăugat el: «Nu vă uitați la sărăcie. Uitați-vă la oameni, la fețele lor și la ochii lor. Urmăriți-le reacția când aud adevărurile biblice». Și așa am făcut, iar binecuvântările n-au întârziat să apară. Când le împărtășeam oamenilor mesajul plin de speranță despre Regat, vedeam cum li se luminează ochii!”. Ce altceva a ajutat-o pe Diane să slujească într-o țară străină? „M-am apropiat de cei cu care studiam Biblia și am avut bucuria imensă de a-i vedea că devin slujitori fideli ai lui Iehova. Repartiția a devenit casa mea. Am câștigat mame, tați, frați și surori spirituale, așa cum a promis Isus.” (Mar. 10:29, 30)

Anne, în vârstă de 46 de ani, slujește în Asia, într-o țară în care lucrarea noastră este restricționată. Ea spune: „În anii în care am slujit în străinătate, am locuit cu surori care proveneau din diverse medii și care aveau personalități foarte diferite de a mea. Uneori, acest lucru a dus la neînțelegeri și la sentimente rănite. Când apăreau astfel de situații, încercam să mă apropii de colegele mele și să înțeleg mai bine cultura din care proveneau. M-am străduit să fiu mai iubitoare și mai rezonabilă cu ele. Mă bucur că aceste eforturi au dat roade și au pus bazele  multor prietenii solide și durabile, care m-au ajutat să perseverez în repartiția mea”.

Ute

În 1993, Ute, o soră din Germania, care are acum 53 de ani, a fost repartizată ca misionară în Madagascar. Ea povestește: „La început mi-a fost foarte greu pentru că a trebuit să învăț limba locală, să mă adaptez la clima umedă și să lupt cu malaria și cu boli cauzate de amiba și de viermi paraziți. Dar am primit mult ajutor. Surorile de acolo, copiii lor și cei cu care studiam Biblia m-au ajutat să învăț limba. Partenera mea de misionariat s-a îngrijit cu iubire de mine când am fost bolnavă. Dar, mai presus de toate, am simțit ajutorul lui Iehova. Mă rugam cu regularitate, vărsându-mi inima în fața lui. Apoi așteptam cu răbdare – uneori, zile, alteori, luni – ca Iehova să-mi răspundă. El a găsit soluții pentru toate problemele mele”. Ute slujește în Madagascar de 23 de ani.

O VIAȚĂ PLINĂ DE BINECUVÂNTĂRI

La fel ca alți frați și surori care au mers în teritorii unde este nevoie de mai mult ajutor, surorile necăsătorite care slujesc într-o țară străină spun deseori că acest serviciu le-a îmbogățit viața. Care sunt unele binecuvântări de care au avut parte?

Heidi

Heidi, o soră din Germania, care are 73 de ani, slujește ca misionară în Côte d’Ivoire din 1968. „Cea mai mare bucurie pe care o am, spune ea, este să-i văd pe copiii mei spirituali «umblând în continuare în adevăr». Unii dintre cei cu care am studiat Biblia sunt acum pionieri sau bătrâni de congregație. Mulți îmi spun «mamă» sau «bunică». Unul dintre acești bătrâni, împreună cu soția și copiii lui, mă consideră un membru al familiei. Așa că Iehova mi-a dat un fiu, o noră și trei nepoți.” (3 Ioan 4)

Karen (centru)

Karen, din Canada, are 72 de ani și a slujit în Africa de Vest peste 20 de ani. Ea spune: „Viața de misionar m-a învățat să cultiv calități precum spiritul de sacrificiu, iubirea și răbdarea. De asemenea, faptul că am colaborat cu frați și surori de diferite naționalități mi-a deschis orizontul. Am învățat că lucrurile pot fi făcute în mai multe feluri. Și ce binecuvântare este acum să am prieteni dragi în toată lumea! Cu toate că viața și repartițiile noastre s-au schimbat, prietenia noastră a rămas la fel!”.

Margaret, din Anglia, are 79 de ani și a slujit ca misionară în Laos. Ea spune: „Faptul că am slujit în străinătate mi-a permis să văd cu ochii mei cum Iehova atrage în organizația sa oameni de toate rasele și din toate mediile sociale. Acest lucru mi-a întărit mult credința. Am convingerea fermă că Iehova își conduce organizația și că scopurile lui se vor împlini”.

Într-adevăr, surorile necăsătorite care slujesc în străinătate au o contribuție remarcabilă la lucrarea de predicare. Ele merită să fie lăudate din inimă. (Jud. 11:40) Tot mai multe surori necăsătorite iau parte la acest serviciu. (Ps. 68:11) Ai putea să faci și tu unele schimbări în viață și să urmezi exemplul acestor surori zeloase? Dacă da, fără îndoială vei ‘gusta și vei vedea ce bun este Iehova’. (Ps. 34:8)