Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Am fost eliberați prin bunătate nemeritată

Am fost eliberați prin bunătate nemeritată

‘Păcatul nu trebuie să stăpânească peste voi, deoarece sunteți sub bunătate nemeritată.’ (ROM. 6:14)

CÂNTĂRILE: 2, 61

1, 2. De ce cuvintele din Romani 5:12 sunt importante pentru Martorii lui Iehova?

SĂ PRESUPUNEM că îți faci o listă cu versetele biblice pe care Martorii lui Iehova le cunosc bine și le folosesc des. S-ar afla Romani 5:12 printre primele versete trecute pe listă? Cu siguranță, când îi înveți pe oameni din Biblie, faci de multe ori referire la afirmația: „Așa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea s-a extins la toți oamenii, fiindcă toți au păcătuit”.

2 Acest verset apare de mai multe ori în cartea Ce ne învață în realitate Biblia?. La studiul cu copiii tăi sau cu alte persoane, probabil că citești Romani 5:12 când vorbești despre scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ, despre răscumpărare și despre starea morților, subiecte analizate în capitolele 35 și 6 ale cărții Ce învață Biblia. Dar cât de des îți vin în minte cuvintele din Romani 5:12 când te gândești la relația ta cu Iehova, la acțiunile tale sau la viitorul tău?

3. Ce realitate trebuie să acceptăm?

3 Toți trebuie să acceptăm că suntem păcătoși. Facem greșeli în fiecare zi. Totuși, Dumnezeu nu uită că suntem făcuți din țărână și este gata să ne arate îndurare (Ps. 103:13, 14). În rugăciunea- model, Isus ne-a învățat, printre altele, să-i cerem lui Dumnezeu să ne ierte păcatele (Luca 11:2-4). Prin urmare, nu avem niciun motiv să stăruim cu mintea asupra greșelilor pe care Dumnezeu ni le-a iertat. Cu toate acestea, este util să ne gândim la ce anume a făcut posibilă iertarea acordată de Dumnezeu.

IERTAȚI PRIN BUNĂTATE NEMERITATĂ

4, 5. a) Ce ne ajută să înțelegem Romani 5:12? b) Ce este „bunătatea nemeritată”, menționată în Romani 3:24?

4 Cartea Romani, în special capitolul 6, oferă informații clarificatoare în legătură cu Romani 5:12. Aceste informații ne ajută să înțelegem ce anume a făcut posibilă iertarea păcatelor noastre. În capitolul 3 citim: „Toți au păcătuit, . . . fiind declarați drepți prin bunătatea sa nemeritată ca dar, datorită eliberării prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus” (Rom. 3:23, 24). La ce s-a referit Pavel când a folosit expresia „bunătate nemeritată”? El a folosit un termen grecesc care, potrivit unei lucrări de referință, înseamnă „favoare făcută din generozitate, fără a pretinde sau a aștepta ceva în schimb”. Termenul se referă la ceva ce nu ni se cuvine, la ceva ce nu putem câștiga.

5 Eruditul John Parkhurst a spus: „Când este folosit cu privire la Dumnezeu sau la Cristos, [acest termen grecesc] se referă, în general, la favoarea, sau bunătatea, nemeritată pe care ei o manifestă cu generozitate cu scopul de a elibera și a salva omenirea”. Așadar, redarea „bunătate nemeritată” din Traducerea lumii noi este cât se poate de potrivită. Dar cum a manifestat Dumnezeu bunătate nemeritată? Și ce legătură are ea cu speranța noastră și cu relația pe care o avem cu Dumnezeu?

6. Cine poate beneficia de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu?

6 Adam a fost acel „singur om” prin care păcatul și moartea ‘au intrat în lume’. Astfel, ‘prin greșeala acelui singur [om], moartea a domnit’. Însă, „prin acesta singur, Isus Cristos”, primim „din belșug bunătate nemeritată”, adaugă Pavel (Rom. 5:12, 15, 17). Manifestând bunătate nemeritată, Dumnezeu a furnizat mijlocul de salvare a întregii omeniri. „Prin ascultarea acestuia singur [Isus] mulți vor ajunge drepți”, spune Biblia. Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu poate duce la ‘viață veșnică prin Isus Cristos’ (Rom. 5:19, 21).

7. De ce este răscumpărarea un gest de bunătate pe care nu-l merităm?

7 Iehova nu era obligat să-și trimită Fiul pe pământ pentru a ne răscumpăra. Mai mult, oamenii imperfecți și păcătoși nu meritau răscumpărarea, prin care le pot fi iertate păcatele. Așadar, faptul că ni s-a acordat posibilitatea de a fi iertați și de a ne bucura de viață veșnică este, fără îndoială, un gest de bunătate pe care nu-l merităm. Prin felul în care ne trăim viața, arătăm cât de mult prețuim darul bunătății nemeritate oferit de Dumnezeu.

RECUNOȘTINȚĂ PENTRU BUNĂTATEA NEMERITATĂ A LUI DUMNEZEU

8. Ce gândire greșită au unii oameni cu privire la păcatele lor?

8 Întrucât suntem descendenți imperfecți ai lui Adam, ne-am născut cu înclinația de a face ce este rău, de a păcătui. Totuși, ar fi o greșeală gravă să abuzăm de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, de exemplu, dacă am gândi astfel: Chiar dacă fac ceva rău – ceva ce Dumnezeu consideră a fi păcat – , nu am de ce să-mi fac griji. Iehova mă va ierta. Din nefericire, chiar și unii creștini care au trăit pe timpul apostolilor au gândit în felul  acesta. (Citește Iuda 4.) Poate că nu am da niciodată glas unor asemenea gânduri. Totuși, s-ar putea ca ele să existe în mintea noastră sau ca alții să ni le sădească în minte și să ajungem, treptat, să adoptăm o astfel de gândire.

9, 10. În ce sens au fost eliberați de păcat și de moarte Pavel și alți creștini?

9 Din cuvintele lui Pavel înțelegem că niciodată nu ar trebui să spunem în sinea noastră: Dumnezeu mă înțelege. El îmi va trece cu vederea greșelile. De ce? Deoarece, așa cum a scris Pavel, creștinii ‘au murit cu privire la păcat’. (Citește Romani 6:1, 2.) Ce a vrut să spună el prin aceste cuvinte?

10 În baza jertfei de răscumpărare, Iehova le-a iertat păcatele lui Pavel și celorlalți creștini din secolul I. Dumnezeu i-a uns cu spirit sfânt, astfel că ei au devenit fiii săi spirituali și au primit speranța cerească. Dacă se dovedeau fideli, ei urmau să trăiască și să domnească alături de Cristos în ceruri. Totuși de ce a spus Pavel despre ei că ‘muriseră cu privire la păcat’, deși erau în viață și îi slujeau lui Dumnezeu pe pământ? Pavel a arătat printr-o analogie că modul lor de viață se schimbase complet. El a spus că Isus a murit ca om și a fost înălțat la ceruri ca spirit nemuritor. Astfel, ‘moartea nu a mai stăpânit peste el’. În mod asemănător, și despre creștinii unși se putea spune că, într-un anumit sens, muriseră. Ei nu se mai lăsau stăpâniți de înclinații și dorințe păcătoase, cu alte cuvinte, muriseră în ce privește modul lor de viață din trecut. Prin urmare, ei erau „morți cu privire la păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Cristos Isus” (Rom. 6:9, 11).

11. În ce sens ‘au murit cu privire la păcat’ cei care au speranța de a trăi veșnic în Paradis?

11 Ce se poate spune despre noi? Înainte de a deveni creștini, probabil că am păcătuit de multe ori, fără să ne dăm seama cât de grave erau acțiunile noastre în ochii lui Dumnezeu. Eram ‘sclavi ai necurăției și ai nelegiuirii’, cu alte cuvinte, „sclavi ai păcatului” (Rom. 6:19, 20). Apoi am ajuns să cunoaștem adevărul biblic, am făcut schimbări, ne-am dedicat viața lui Dumnezeu și ne-am botezat. De atunci, dorim ‘să ascultăm din inimă’ de Dumnezeu respectând învățăturile și normele sale. Am fost „eliberați din păcat” și am ajuns „sclavi ai dreptății” (Rom. 6:17, 18). Astfel, și despre noi se poate spune că „am murit cu privire la păcat”.

12. Ce alegere trebuie să facem fiecare?

12 Să ne analizăm în lumina cuvintelor lui Pavel: „Păcatul să nu mai domnească deci în corpurile voastre muritoare ca să ascultați de dorințele lor” (Rom. 6:12). Am putea permite păcatului ‘să domnească’ dacă cedăm dorințelor corpului nostru imperfect. Având în vedere că noi alegem dacă permitem sau nu ca păcatul ‘să domnească’, ar fi bine să ne întrebăm: Ce dorințe nutresc în adâncul inimii mele? Permit uneori ca dorințele mele greșite să devină puternice și mă las apoi condus de ele? Sau am murit cu privire la păcat? Sunt ‘viu pentru Dumnezeu prin Cristos Isus’? Totul depinde de recunoștința pe care o avem pentru bunătatea nemeritată prin care ne-a iertat Dumnezeu.

O LUPTĂ PE CARE O PUTEM CÂȘTIGA

13. Ce anume ne întărește convingerea că putem renunța la păcatele din trecut?

13 Slujitorii lui Iehova au renunțat la „rodul” pe care îl produceau înainte de a ajunge să-l cunoască și să-l iubească pe Dumnezeu. Unii dintre ei au făcut lucruri de care mai târziu le-a fost rușine și pentru care ar fi meritat să moară (Rom. 6:21). Apoi au făcut schimbări. Așa au stat lucrurile cu mulți membri ai congregației  din Corint. Unii fuseseră idolatri, adulteri, homosexuali, hoți, bețivi etc. Totuși, au fost „spălați” și „sfințiți” (1 Cor. 6:9-11). Se pare că așa s-a întâmplat și cu unii creștini din Roma. Sub inspirație, Pavel le-a scris: „Să nu mai prezentați mădularele voastre păcatului ca arme ale nedreptății, ci prezentați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii, din morți cum erați, și prezentați-i mădularele voastre lui Dumnezeu ca arme ale dreptății” (Rom. 6:13). Pavel era convins că ei puteau să rămână curați din punct de vedere spiritual și, astfel, să beneficieze în continuare de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.

14, 15. Ce ar trebui să ne întrebăm în legătură cu faptul de ‘a asculta din inimă’?

14 Și unii slujitori ai lui Iehova din prezent au fost, poate, asemenea corintenilor, dar, la fel ca aceștia, au făcut schimbări. Ei au renunțat la păcatele din trecut și au fost „spălați”. Indiferent că ai fost sau nu în această situație, care este acum relația ta cu Dumnezeu? Recunoștința pentru bunătatea nemeritată pe care ne-a arătat-o Dumnezeu ar trebui să ne îndemne să fim hotărâți ‘să nu mai prezentăm mădularele noastre păcatului, ci să ne prezentăm pe noi înșine lui Dumnezeu ca vii, din morți cum eram’.

15 Aceasta înseamnă că trebuie să nu practicăm păcatele grave de care se făcuseră vinovați unii corinteni. Nu putem practica astfel de lucruri și, totodată, să așteptăm ca Dumnezeu să ne arate bunătate nemeritată și să ne ierte păcatele. Dar suntem hotărâți ‘să ascultăm din inimă’ făcând tot posibilul să evităm și păcatele pe care unii le consideră mai puțin grave? (Rom. 6:14, 17)

16. De unde știm că un creștin trebuie să renunțe nu numai la practicarea păcatelor grave?

16 Să ne gândim la apostolul Pavel. Cu siguranță, el nu a comis niciunul dintre păcatele grave menționate în 1 Corinteni 6:9-11. Totuși, Pavel a mărturisit că era vinovat de păcat. El a scris: „Sunt carnal, vândut păcatului. Căci nu știu ce fac. Fiindcă nu practic ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc aceea fac” (Rom. 7:14, 15). De aici înțelegem că existau și alte lucruri pe care Pavel le considera păcate și că el lupta împotriva lor. (Citește Romani 7:21-23.) Fie ca și noi să urmăm exemplul apostolului și să facem tot ce putem ca să ‘ascultăm din inimă’!

17. De ce dorim să fim cinstiți?

17 Faptul de a fi cinstiți este o cerință fundamentală pentru creștini. (Citește Proverbele 14:5; Efeseni 4:25.) Știm că Satan este „tatăl minciunii”. De asemenea, ne aducem aminte că Anania și soția lui și-au pierdut viața fiindcă au mințit. Noi nu dorim să ne asemănăm cu aceste persoane și, de aceea, nu mințim (Ioan 8:44; Fap. 5:1-11). Însă a fi cinstiți nu înseamnă doar a nu minți. Dacă suntem cu adevărat recunoscători pentru bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, ne vom strădui să fim cinstiți și în alte privințe.

18, 19. Ce înseamnă a fi cinstit? Explicați.

18 A minți înseamnă a spune un neadevăr. Totuși, Iehova așteaptă de la slujitorii săi mai mult decât să nu spună minciuni sfruntate. El le-a dat israeliților următorul îndemn: „Fiți sfinți, căci eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sunt sfânt”. Apoi a dat exemple care arată ce înseamnă a fi sfânt. Printre altele, a spus: „Să nu furați, să nu înșelați și nimeni să nu se poarte neloial față de semenul său” (Lev. 19:2, 11). O persoană care îi lasă pe alții să creadă ceva ce nu este adevărat este necinstită, deși nu spune o minciună.

Suntem hotărâți nu doar să nu mințim, ci și să nu înșelăm? (Vezi paragraful 19)

19 De exemplu, un bărbat îi spune șefului său ori colegilor de serviciu că nu  va putea veni la muncă ziua următoare sau că va trebui să plece mai devreme deoarece are o programare la medic. Însă așa-zisa programare este, de fapt, o scurtă oprire la farmacie sau o vizită rapidă la medic pentru a plăti o consultație. Adevăratul motiv pentru care nu vine la serviciu este acela că dorește să plece mai repede într-o călătorie sau să-și ducă familia la mare. Poate că a existat un sâmbure de adevăr în cuvintele acestui bărbat când a spus că are o programare la medic. Dar a fost el cinstit? Sau a fost înșelător? Cunoști, probabil, și alte exemple de înșelătorie deliberată. Unii recurg la ea deoarece caută să evite anumite consecințe neplăcute sau să profite de pe urma altora. Chiar dacă nu spun minciuni sfruntate, respectă ei porunca lui Dumnezeu de a nu înșela? Să ne gândim și la ceea ce se spune în Romani 6:19: „Prezentați-vă acum mădularele ca sclave dreptății pentru sfințenie”.

20, 21. Ce trebuie să evităm dacă suntem recunoscători pentru bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu?

20 Recunoștința pentru bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu presupune mai mult decât a evita adulterul, beția și alte păcate de care se făcuseră vinovați unii corinteni. A accepta bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu înseamnă nu doar a evita imoralitatea sexuală, ci și a respinge orice formă de divertisment degradant. ‘A ne prezenta mădularele ca sclave ale dreptății’ înseamnă nu doar a nu ne îmbăta, ci și a nu consuma alcool până în pragul beției. Poate că va trebui să facem eforturi mari ca să renunțăm la astfel de practici greșite, dar este o luptă pe care o putem câștiga.

21 Obiectivul nostru trebuie să fie acela de a respinge atât păcatele grave, cât și greșelile mai puțin grave. Nu vom putea face aceasta în mod perfect. Totuși, asemenea apostolului Pavel, trebuie să ne străduim. El și-a îndemnat frații: „Păcatul să nu mai domnească deci în corpurile voastre muritoare ca să ascultați de dorințele lor” (Rom. 6:12; 7:18-20). Luptând împotriva păcatului sub toate formele lui, arătăm că apreciem cu adevărat bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, manifestată prin Cristos.

22. Ce răsplată vor avea cei care demonstrează că apreciază bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu?

22 Prin bunătatea sa nemeritată, Dumnezeu ne-a iertat păcatele și le va putea ierta în continuare. Așadar, plini de recunoștință, să luptăm împotriva oricărei tentații de a ceda în fața a ceea ce unii consideră a fi păcate minore. Pavel a scos în evidență răsplata de care vom avea parte: „Fiindcă ați fost eliberați din păcat și ați devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințenia, iar aceasta duce la viață veșnică” (Rom. 6:22).