Nimeni nu are o fotografie cu Isus. El nu a pozat niciodată pentru un portret sau pentru o sculptură. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor, nenumărați artiști l-au înfățișat în operele lor.

Desigur, acești artiști nu știu cum a arătat Isus în realitate. Cultura vremii, convingerile religioase și dorințele celor ce comandau opera de artă și-au pus amprenta asupra modului în care artiștii l-au înfățișat pe Isus. Operele lor însă au influențat părerea oamenilor despre Isus și despre învățăturile sale sau chiar au creat confuzie.

Unii artiști l-au înfățișat pe Isus ca un om plăpând și fragil, cu părul lung și barba scurtă sau i-au atribuit o înfățișare melancolică. În alte opere, Isus este reprezentat cu aureolă, ca o ființă supranaturală, sau distant față de cei din jurul lui. Însă este Isus reprezentat în mod corect în astfel de opere? Cum putem afla? Am putea analiza afirmațiile biblice care dezvăluie modul în care este posibil să fi arătat. Ele ne pot ajuta și să ne formăm un punct de vedere corect cu privire la el.

„MI-AI PREGĂTIT UN CORP”

Isus a spus aceste cuvinte într-o rugăciune rostită, din câte se pare, cu ocazia botezului său. (Evrei 10:5; Matei 3:13-17) Cum arăta acel corp? Cu aproximativ 30 de ani mai devreme, îngerul Gabriel i-a dezvăluit Mariei: „Vei concepe în pântecele tău și vei naște un fiu, . . . Fiul lui Dumnezeu”. (Luca 1:31, 35) Prin urmare, Isus a fost un bărbat perfect, așa cum a fost și Adam când a fost creat. (Luca 3:38; 1 Corinteni 15:45) Isus trebuie să fi fost un bărbat viguros și a avut, probabil, trăsături similare cu cele ale mamei sale, Maria, care era evreică.

Spre deosebire de romani, evreii purtau barbă. Prin urmare, și Isus trebuie să fi avut barbă. Întrucât era un simbol al demnității și al onoarei, barba nu era nicidecum lungă sau neîngrijită. Fără îndoială, Isus își tăia și își îngrijea barba și părul. Numai cei puși deoparte ca nazirei, cum a fost Samson, nu-și tăiau părul. (Numerele 6:5; Judecătorii 13:5)

Până la 30 de ani, Isus a fost tâmplar și a lucrat fără a avea la dispoziție uneltele electrice din prezent. (Marcu 6:3) Prin urmare, trebuie să fi avut o constituție solidă. La începutul serviciului său pământesc, el „i-a izgonit din templu pe toți cei ce aveau oi și vite, a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le-a răsturnat mesele”. (Ioan 2:14-17) Doar un bărbat puternic ar fi putut realiza singur o asemenea faptă. Isus s-a folosit de corpul pregătit de Dumnezeu pentru a-și îndeplini însărcinarea încredințată de El: „Trebuie să anunț și altor orașe vestea bună despre regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. (Luca 4:43) Pentru a călători pe jos prin toată Palestina și a declara acest mesaj, Isus avea nevoie de multă vigoare.

„VENIȚI LA MINE . . . ȘI EU VĂ VOI ÎNVIORA”

Datorită înfățișării și a atitudinii sale pline de căldură, invitația făcută de Isus trebuie să fi fost deosebit de atrăgătoare pentru cei „trudiți și . . . împovărați”. (Matei 11:28-30) Căldura și bunătatea  sa i-au pus și mai bine în valoare promisiunea de a-i înviora pe cei dornici să învețe de la el. Chiar și cei mici își doreau să stea în compania lui. Biblia spune despre Isus că „a luat copiii în brațe”. (Marcu 10:13-16)

Deși a avut parte de multă suferință înainte de a muri, Isus nu a fost o persoană tristă. De exemplu, el a contribuit la bucuria unei nunți din Cana transformând apa în vin. (Ioan 2:1-11) Cu ocazia altei reuniuni, el a predat lecții de neuitat. (Matei 9:9-13; Ioan 12:1-8)

Mai presus de toate, predicându-le, Isus le-a oferit oamenilor perspectiva îmbucurătoare de a trăi veșnic. (Ioan 11:25, 26; 17:3) Când 70 dintre discipolii săi i-au povestit experiențele din predicare, el „s-a umplut de bucurie” și a exclamat: „Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”. (Luca 10:20, 21)

„DAR VOI SĂ NU FIȚI AȘA”

Conducătorii religioși din zilele lui Isus născoceau modalități de a atrage atenția asupra lor și de a-și spori autoritatea. (Numerele 15:38-40; Matei 23:5-7) Spre deosebire de ei, Isus și-a instruit discipolii să ‘nu domnească’ peste alții. (Luca 22:25, 26) De fapt, Isus a avertizat: „Păziți-vă de scribii care doresc să umble încoace și-ncolo în haine lungi, care vor saluturi în piețe”. (Marcu 12:38)

Isus, în schimb, s-a amestecat în mulțime, trecând uneori neobservat. (Ioan 7:10, 11) El nu s-a remarcat din punct de vedere fizic nici măcar între cei 11 apostoli fideli. Iuda, cel care l-a trădat, a recurs la „un semn”, un sărut, pentru a-l identifica pe Isus în fața mulțimii furioase. (Marcu 14:44, 45)

Așadar, deși nu se cunosc multe detalii, este evident că Isus nu a arătat așa cum este deseori înfățișat în operele de artă. Însă mai important decât a ști cum a arătat el în realitate este faptul de a înțelege cine este el în prezent.

„ÎNCĂ PUȚIN TIMP ȘI LUMEA NU MĂ VA MAI VEDEA”

La câteva ore după ce a rostit aceste cuvinte, Isus a murit și a fost îngropat. (Ioan 14:19) El și-a dat viața ca „răscumpărare pentru mulți”. (Matei 20:28) În a treia zi, Dumnezeu l-a înviat „în spirit” și „i-a permis să se arate” unora dintre discipolii săi. (1 Petru 3:18; Faptele 10:40) Sub ce înfățișare li s-a arătat Isus? Din câte se pare, înfățișarea sa a fost destul de diferită de cea cunoscută, întrucât nici măcar prietenii săi apropiați nu l-au recunoscut inițial. Maria Magdalena a crezut că era un grădinar, iar cei doi discipoli care mergeau spre Emaus, un străin. (Luca 24:13-18; Ioan 20:1, 14, 15)

Cum ar trebui să ni-l imaginăm pe Isus în prezent? La peste 60 de ani de la moartea acestuia, apostolul Ioan a avut o viziune cu Isus. Ioan nu a văzut un muribund pe o cruce, ci l-a văzut pe „Regele regilor și Domnul domnilor”, regele Regatului lui Dumnezeu, care îi va distruge în curând pe dușmanii lui Dumnezeu, fie demoni, fie oameni, și va revărsa binecuvântări veșnice asupra omenirii. (Revelația 19:16; 21:3, 4)