Paradis! Pliante turistice frumos colorate ne fac oferte tentante spre destinații paradiziace îndepărtate, unde ne putem relaxa și putem uita de toate grijile și problemele. Însă, așa cum bine știm, când ne întoarcem acasă problemele vieții sunt la fel cum le-am lăsat.

Cu toate acestea, ideea existenței unui paradis îi fascinează pe mulți. Adesea ne întrebăm: „Să fie «paradisul» doar un vis frumos? Atunci de ce sunt oamenii atât de fascinați de el? Ar putea deveni acesta realitate?”.

PARADISUL ÎN FOLCLOR

Secole la rând, oamenii au fost captivați de ideea paradisului. Pentru mulți, interesul a fost stârnit de un pasaj biblic care vorbește despre „o grădină în Eden, spre răsărit”. De ce sunt oamenii fascinați de această grădină? Relatarea spune în continuare: „Iehova Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat”. Acea grădină era un loc deosebit de frumos. Însă elementul cel mai fascinant era ‘pomul vieții din mijlocul grădinii’. (Geneza 2:8, 9)

În plus, relatarea din Geneza menționează patru fluvii care izvorau din grădină. Două dintre ele sunt cunoscute și în prezent: Tigrul (sau Hidechel) și Eufratul. (Geneza 2:10-14; nota de subsol) Aceste două fluvii se varsă în Golful Persic, după ce au străbătut teritoriul actualului Irak, care în trecut a aparținut Imperiului Persan.

În mod firesc, ideea paradisului pământesc face parte din patrimoniul cultural al Persiei. Un covor persan din secolul al XVI-lea, expus în prezent la Muzeul de Artă din Philadelphia, Pennsylvania (SUA), prezintă o grădină împrejmuită, plină cu flori și arbori. Cuvântul persan pentru „grădină împrejmuită” înseamnă și „paradis”. Scena de pe acel covor oglindește descrierea biblică a frumoasei grădini cu vegetație luxuriantă din Eden.

De fapt, relatări despre paradis se găsesc în cultura multor țări. Pe măsură ce familia umană s-a răspândit pe tot pământul, oamenii au dus cu ei diverse versiuni ale relatării originale. Cu trecerea secolelor însă, legendele și credințele locale și-au pus amprenta asupra versiunilor. Chiar și în prezent, oamenii descriu aproape instinctiv locurile de o frumusețe rară drept paradis.

ÎN CĂUTAREA PARADISULUI

Unii exploratori au susținut că au găsit paradisul pierdut. Charles Gordon, un general al armatei britanice, a vizitat în 1881 Insulele Seychelles. El a fost atât de impresionat de parcul Vallée de Mai (trecut ulterior pe Lista patrimoniului mondial), încât a spus că era grădina Edenului. În secolul al XV-lea, navigatorul italian Cristofor Columb se întreba dacă nu cumva găsise grădina Edenului când a debarcat pe insula Hispaniola, care cuprinde în prezent Republica Dominicană și Haiti.

O carte de istorie, Mapping Paradise, conține peste 190 de hărți antice, multe dintre ele înfățișându-i pe Adam și pe Eva în Eden. Printre ele se numără o hartă neobișnuită care face parte dintr-o copie din secolul al XIII-lea a manuscrisului lui Beatus din Liébana. În partea superioară se găsește un dreptunghi mic cu paradisul în centru. De acolo curg patru râuri, „Tigru”, „Eufrat”, „Pison” și „Geon”, spre cele patru colțuri ale dreptunghiului, reprezentând, se pare, răspândirea creștinismului în cele patru colțuri ale pământului. Chiar dacă nu se mai cunoaște locul în care a existat Paradisul original, astfel de imagini sunt dovezi vii că fascinația paradisului s-a transmis de la o generație la alta.

 John Milton, un poet englez care a trăit în secolul al XVII-lea, este cunoscut pentru poemul Paradisul pierdut, bazat pe relatarea din Geneza despre păcatul lui Adam și expulzarea primilor oameni din Eden. Aici, el a scos în evidență promisa restabilire a vieții veșnice pe pământ, scriind: „Căci tot Pământul fi-va Rai atunci”. Ulterior, Milton a scris Paradisul regăsit, o continuare a poemului.

O SCHIMBARE DE PERSPECTIVĂ

Este clar că ideea unui paradis pământesc pierdut constituie un fir roșu în istoria omenirii. Însă de ce este acesta trecut cu vederea în prezent? În principiu, așa cum se arăta și în cartea Mapping Paradise, deoarece „pe teologi . . . nu-i mai interesează locul unde se află paradisul”.

Majoritatea enoriașilor sunt învățați că destinația lor finală este raiul ceresc, nu viața pe un pământ paradiziac. Totuși, Biblia spune în Psalmul 37:29: „Cei drepți vor moșteni pământul și vor locui pentru totdeauna pe el”. Se va împlini vreodată această promisiune, de vreme ce, în prezent, pământul nu este nici pe departe un paradis? *

PARADISUL PE PĂMÂNT – O REALITATE

Iehova Dumnezeu, care a creat Paradisul original, a promis că va restabili ce s-a pierdut. Isus ne-a învățat să ne rugăm: „Să vină regatul tău. Să se facă voința ta, precum în cer, așa și pe pământ”. (Matei 6:10) Acest Regat este un guvern mondial condus de Isus Cristos și va înlătura conducerea umană. (Daniel 2:44) Sub domnia Regatului, voința lui Dumnezeu privitoare la un pământ paradiziac se va împlini.

Cu secole înainte, profetul Isaia a descris, sub inspirație divină, condițiile care vor exista în promisul Paradis, unde toate tensiunile și conflictele care afectează omenirea în prezent vor dispărea. (Isaia 11:6-9; 35:5-7; 65:21-23) Te îndemnăm să îți rezervi câteva minute pentru a citi aceste versete din Biblie. Astfel te vei convinge că Dumnezeu va răsplăti omenirea ascultătoare. Cei care vor trăi atunci se vor bucura de paradis, precum și de favoarea lui Dumnezeu, lucruri pe care Adam le-a pierdut. (Revelația 21:3)

De ce putem fi siguri că speranța Paradisului pe pământ este o realitate, nu un simplu vis? Deoarece Biblia ne spune: „Cerurile sunt cerurile lui Iehova, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor”. Această speranță este una „pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o înainte de timpurile de demult”. (Psalmul 115:16; Tit 1:2) Ce perspectivă minunată ne oferă Biblia: un Paradis veșnic!

^ par. 15 Demn de remarcat că și în Coran este scris: „Robii Mei cei evlavioși vor moșteni pământul”. (Surat Al-Anbiya 21:105)