Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 SUBIECTUL DE COPERTĂ | DE CE A SUFERIT ȘI A MURIT ISUS?

A avut loc cu adevărat?

A avut loc cu adevărat?

În primăvara anului 33 e.n., Isus din Nazaret a fost executat. După ce a fost acuzat în mod fals de sedițiune, a fost bătut cu sălbăticie, iar apoi a fost pironit pe un stâlp. A murit în chinuri groaznice. Dar Dumnezeu l-a înviat și, patruzeci de zile mai târziu, Isus s-a ridicat la cer.

Această relatare emoționantă se găsește în toate cele patru evanghelii ale Scripturilor grecești creștine, numite și Noul Testament. Au avut loc cu adevărat faptele relatate? O întrebare bine-venită, care merită o analiză atentă. Dacă aceste lucruri nu s-au întâmplat, credința creștină n-ar avea nicio valoare, iar speranța vieții veșnice în Paradis ar fi doar un vis frumos (1 Corinteni 15:14). Însă, dacă evenimentele descrise au avut într-adevăr loc, înseamnă că viitorul omenirii, care poate fi și al tău, este luminos. Prin urmare, putem avea încredere în relatările din evanghelii?

CE DEMONSTREAZĂ FAPTELE?

Spre deosebire de povestirile fantastice, evangheliile se remarcă prin exactitate și atenție la detalii. De exemplu, ele conțin nume de locuri, multe dintre acestea putând fi vizitate și în prezent. Evangheliile vorbesc despre oameni care au existat cu adevărat, ale căror nume sunt consemnate și de istorici (Luca 3:1, 2, 23).

 Chiar numele lui Isus este menționat de scriitori laici din secolele I și al II-lea e.n. * Modul în care a fost executat, așa cum este prezentat în evanghelii, corespunde metodelor de execuție folosite la acea vreme de romani. În plus, evenimentele sunt relatate cu obiectivitate, prezentând chiar și unele defecte ale discipolilor lui Isus (Matei 26:56; Luca 22:24-26; Ioan 18:10, 11). Toate aceste elemente arată cu tărie că scriitorii evangheliilor au dat dovadă de onestitate când au vorbit despre Isus.

A ÎNVIAT ISUS CU ADEVĂRAT?

Deși este unanim acceptat faptul că Isus a trăit și a murit, unii pun la îndoială învierea sa. Nici chiar apostolii săi n-au crezut la început că Isus înviase (Luca 24:11). Totuși, orice îndoială a lor a dispărut când, împreună cu alți discipoli, l-au văzut de mai multe ori pe Isus după ce acesta a înviat. De fapt, cu o anumită ocazie, au fost prezente peste 500 de persoane (1 Corinteni 15:6).

Cu riscul de a fi arestați și uciși, discipolii le-au vorbit cu mult curaj despre învierea lui Isus tuturor, chiar și celor care îl executaseră (Faptele 4:1-3, 10, 19, 20; 5:27-32). Ar fi avut atât de mulți discipoli curajul de a vorbi despre învierea lui Isus dacă n-ar fi fost pe deplin convinși că Isus înviase? În realitate, impactul pe care l-a avut creștinismul asupra omenirii, atât în secolul I, cât și în prezent, se datorează tocmai faptului că Isus a înviat cu adevărat.

Relatările din evanghelii despre moartea și învierea lui Isus conțin toate elementele caracteristice unei relatări istorice autentice. O lectură atentă te poate convinge că aceste evenimente s-au întâmplat cu adevărat. Convingerea ta se va întări când vei înțelege de ce au avut ele loc. Articolul următor va explica lucrul acesta.

^ par. 7 Tacitus, născut în jurul anului 55 e.n., a scris: „Numele [creștini] li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”. De asemenea, numele Isus este menționat de Suetoniu (secolul I), de istoricul evreu Josephus (secolul I) și de Pliniu cel Tânăr, guvernatorul Bitiniei (începutul secolului al II-lea).