RAJESH Kalaria, profesor la Newcastle University, Anglia, studiază creierul uman de peste 40 de ani. Un timp, el a crezut în evoluție. Însă, mai târziu, și-a schimbat punctul de vedere. Revista Treziți-vă! i-a pus câteva întrebări privitoare la activitatea sa științifică și la convingerile sale religioase.

Spuneți-ne câte ceva despre educația religioasă primită.

Tatăl meu s-a născut în India, iar mama mea s-a născut în Uganda, dar avea origini indiene. Viața lor a fost influențată de obiceiurile hinduse. Eu sunt al doilea din cei trei copii ai lor. Am copilărit în Nairobi (Kenya), într-o comunitate de hinduși.

Ce anume v-a stârnit interesul față de știință?

Am fost mereu fascinat de animale. Mergeam deseori în drumeții și în excursii cu cortul cu prietenii mei pentru a admira fauna. Inițial, mi-am dorit să devin chirurg veterinar. Însă, după ce am absolvit un colegiu tehnic din Nairobi, am plecat în Anglia pentru a studia patologia la University of London. Mai târziu, m-am specializat în neuroștiințe.

V-a influențat instruirea primită convingerile religioase?

Da. Cu cât studiam mai mult, cu atât îmi era mai greu să cred în mitologia și tradițiile hinduse, precum venerarea animalelor și a imaginilor.

Ce v-a determinat să credeți în evoluție?

În tinerețe, mulți cunoscuți credeau că evoluția speciei umane a început în Africa și deseori am discutat despre această idee la școală. De asemenea, profesorii ne-au dat de înțeles că toți oamenii de știință renumiți cred în evoluție.

 De ce v-ați schimbat punctul de vedere privitor la originea vieții?

Studiam deja de câțiva ani biologia și anatomia când un coleg a început să-mi povestească ce învăța din Biblie de la Martorii lui Iehova. Mi-a stârnit curiozitatea, astfel că am decis să asist la un congres ținut de Martori în sala de conferințe a colegiului nostru din Nairobi. Mai târziu, două misionare mi-au explicat câteva învățături biblice. Credința lor într-un Proiectant suprem, care deține și răspunsul la întrebările importante ale vieții, nu suna deloc a mitologie. Mi s-a părut logic ce-mi spuneau.

Au constituit cunoștințele medicale un impediment în calea credinței în creație?

Nicidecum! Pe măsură ce studiam anatomia, am observat cât de complexe sunt organismele vii. O asemenea complexitate nu poate fi pusă pe seama unui proces nedirijat!

Ne puteți da un exemplu?

Deși studiez creierul uman de la începutul anilor ’70, acest organ nu încetează să mă uimească. Este sediul gândirii și al memoriei, precum și centrul de comandă al multor funcții pe care le poate îndeplini organismul. Creierul este și centrul simțurilor noastre, interpretând informațiile primite atât din exteriorul, cât și din interiorul corpului.

Creierul funcționează în acest mod datorită unor procese chimice complexe și a unei vaste rețele de neuroni, celulele lui de bază. Creierul uman are miliarde de neuroni care comunică între ei prin intermediul unor fire lungi, denumite axoni. Un singur neuron poate face mii de conexiuni cu alți neuroni prin intermediul unor ramificații ale axonului, denumite dendrite. Ca urmare, numărul total al sinapselor din creier este incredibil de mare. Și mai uimitor este faptul că această rețea densă de neuroni și dendrite nu este haotică, ci precisă. E ca o imensă „rețea de cabluri”.

Ne puteți explica mai pe larg?

Conexiunile se realizează într-un mod ordonat în timp ce fătul se află în uter, dar și după naștere. Neuronii se ramifică pentru a se conecta cu neuroni-țintă aflați la doar câțiva centimetri depărtare – distanță enormă la nivel celular. Iar ținta poate să fie nu o anumită celulă, ci o anumită parte a unei celule.

Noua ramificație a neuronului este îndrumată până la țintă de semnale chimice care îi spun „oprește-te”, „mergi” sau „schimbă direcția”. Fără instrucțiuni precise, ramificațiile care cresc s-ar rătăci. Întregul proces este dirijat într-un mod admirabil de instrucțiunile cuprinse în ADN-ul nostru.

Suntem departe de a înțelege pe deplin cum se dezvoltă și cum funcționează creierul nostru, inclusiv cum se formează amintirile, emoțiile și gândurile. Din punctul meu de vedere, simplul fapt că creierul funcționează – lăsând la o parte cât de bine funcționează și cât de impresionantă e dezvoltarea sa – indică spre o minte cu mult superioară celei umane.

De ce ați devenit Martor al lui Iehova?

Martorii mi-au demonstrat că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, deși Biblia nu este un manual de știință, când abordează subiecte științifice, ea este extrem de corectă. De asemenea, conține profeții exacte. În plus, învățăturile ei le îmbunătățesc viața celor ce le aplică. Am simțit personal acest lucru. Din 1973, când am devenit Martor al lui Iehova, Biblia a fost ghidul meu. Ca urmare, am o viață plină de sens și de satisfacții.