Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  Nr. 3 2016

 PORTRETE DIN TRECUT

Ignaz Semmelweis

Ignaz Semmelweis

VĂ SPUNE ceva acest nume? Probabil că nu. Totuși, activitatea lui le aduce foloase multor familii din prezent. Originar din Buda (actualmente Budapesta), Ungaria, Semmelweis își ia diploma în medicină la Universitatea din Viena în 1844. Doi ani mai târziu, începe să lucreze ca asistent al unui profesor la Prima Maternitate din cadrul Spitalului General din Viena. Aici, Semmelweis se confruntă cu o realitate înspăimântătoare: peste 13% din lăuze mureau din cauza unei boli numite febră puerperală.

Se emiseseră diverse teorii privind cauzele acestei boli, dar niciuna nu elucida misterul. Toate încercările de a reduce rata mortalității se dovedeau a fi inutile. Chinuit de imaginea mamelor care se stingeau din viață lent, în dureri îngrozitoare, Semmelweis se ambiționează să descopere cauza bolii și să o prevină.

Spitalul la care lucra Semmelweis avea două maternități separate și, în mod inexplicabil, rata mortalității în rândul mamelor din prima maternitate era mult mai mare decât cea din a doua maternitate. Singura deosebire între cele două clinici era că în prima făceau practică studenți la medicină, iar în a doua, moașe. Atunci de ce ratele mortalității erau atât de diferite? Căutând răspuns la întrebare, Semmelweis elimină rând pe rând posibilele cauze ale bolii, însă nu reușește să dezlege misterul.

La începutul anului 1847, Semmelweis găsește piesa-lipsă din puzzle-ul pe care încerca să-l rezolve. Colegul și prietenul său, dr. Jakob Kolletschka, moare de septicemie după ce se taie în timpul unei autopsii. Când citește raportul autopsiei efectuate asupra lui Kolletschka, Semmelweis își dă seama că, în unele privințe, rezultatele sunt identice cu cele ale victimelor febrei puerperale. Ca urmare, Semmelweis ia în calcul posibilitatea ca niște particule cadaverice „otrăvitoare”,  cum le-a numit el, să infecteze femeile însărcinate, cauzând febra puerperală. Medicii și studenții efectuau adesea autopsii înainte de a merge în maternitate. Fără să-și dea seama, ei transmiteau boala femeilor însărcinate în timp ce efectuau controale obstetrice sau le asistau la naștere. Rata mortalității în a doua maternitate era mai scăzută întrucât cei care învățau să moșească nu făceau autopsii.

Semmelweis impune imediat un regim strict de igienă. Înainte de examinarea unei femei însărcinate, personalul medical trebuie să-și spele mâinile și să le dezinfecteze cu o soluție de clorură de var. Rezultatele sunt uluitoare: din aprilie până la sfârșitul anului, rata mortalității scade considerabil, de la 18,27% la 0,19%.

„Preceptele mele izvorăsc din dorința de a scăpa maternitățile de ororile existente aici, de a păstra în viață soția pentru soțul ei și mama pentru copilul ei.” (Ignaz Semmelweis)

Nu toți însă sunt încântați de succesul lui Semmelweis. Rezultatele obținute contrazic teoriile privitoare la febra puerperală susținute de șeful său, deranjat de maniera autoritară în care acționează Semmelweis. Ulterior, acesta își pierde postul din Viena și se întoarce în Ungaria. Aici preia conducerea secției de obstetrică a Spitalului Sfântul Rochus din Pesta, unde metodele sale reduc rata mortalității la sub 1%.

În 1861, Semmelweis își publică lucrarea care îl consacră, Die Aetiologie, der Begriff und die Prophylaxis des Kindbettfiebers (Etiologia, terminologia și profilaxia febrei puerperale). Din nefericire, importanța descoperirilor sale nu a fost recunoscută decât ani mai târziu. Între timp, nenumărate vieți care ar fi putut fi salvate s-au pierdut în mod tragic.

Semmelweis a impus măsuri de igienă în unitățile medicale aflate sub supravegherea sa (pictură de Robert Thom)

În cele din urmă, Semmelweis a fost recunoscut drept unul dintre părinții metodelor antiseptice moderne. Grație muncii sale, s-a înțeles că bolile pot fi cauzate de particule microscopice. Cercetările sale au fost utile și în elaborarea teoriei germenilor patogeni, considerată „cea mai semnificativă contribuție la știința și practica medicală”. Demn de remarcat însă, cu mai bine de 3 000 de ani în urmă, Legea mozaică, inclusă ulterior în paginile Bibliei, a oferit îndrumări clare și corecte privind manevrarea cadavrelor.