Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  Nr. 3 2016

Alergiile alimentare și intoleranțele alimentare – Care este diferența dintre ele?

Alergiile alimentare și intoleranțele alimentare – Care este diferența dintre ele?

Emily: „Am pus furculița jos pentru că am început să mă simt ciudat. Aveam o senzație de mâncărime în gură, iar limba mi se umfla. Mă simțeam amețită și respiram greu. Pe brațe și pe gât mi-a apărut o iritație. Am încercat să nu mă panichez, dar știam că trebuia să ajung de urgență la spital!”

PENTRU majoritatea oamenilor, mâncatul este o plăcere. Pentru unii însă, anumite alimente sunt niște „dușmani”. Asemenea lui Emily, citată mai înainte, ei suferă de alergii alimentare. Reacția alergică severă pe care a avut-o Emily se numește anafilaxie, o manifestare foarte periculoasă. Din fericire, majoritatea alergiilor alimentare nu sunt atât de grave.

În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere a cazurilor de alergii și intoleranțe alimentare. Unele studii însă lasă să se înțeleagă că doar puțini dintre cei care cred că au o alergie alimentară au fost diagnosticați de un specialist.

Ce este alergia alimentară?

„Alergia alimentară nu are o definiție unanim acceptată”, precizează un grup de oameni de știință, coordonat de dr. Jennifer Schneider Chafen, care a publicat un raport în revista The Journal of the American Medical Association. Cu toate acestea, cei mai mulți specialiști consideră că reacțiile alergice sunt, în principal, declanșate de sistemul imunitar.

O reacție alergică la un anumit aliment este, de obicei, o reacție la o proteină din alimentul respectiv. Sistemul imunitar percepe în mod greșit proteina drept ceva dăunător. Când proteina pătrunde în organism, sistemul imunitar poate produce un tip de anticorp, numit IgE, cu scopul de a neutraliza „invadatorul”. Când alergenul alimentar este din nou ingerat, anticorpii produși înainte pot declanșa eliberarea de mediatori chimici, cum ar fi histamina.

În condiții normale, histamina joacă un rol benefic în cadrul sistemului imunitar. Dar, din motive încă neînțelese pe deplin, prezența acestor anticorpi (IgE) și eliberarea ulterioară a histaminei le provoacă o reacție alergică persoanelor hipersensibile la o anumită proteină alimentară.

Așa se explică de ce este posibil ca atunci când mănânci pentru prima oară un aliment să nu sesizezi vreo reacție, dar când îl consumi a doua oară să ai o reacție alergică.

Ce este intoleranța alimentară?

Intoleranța alimentară, asemenea alergiei alimentare, se poate manifesta printr-o reacție adversă la un aliment. Dar, spre deosebire de alergia alimentară, declanșată direct de sistemul imunitar, intoleranța alimentară este o reacție a sistemului digestiv, deci nu sunt implicați anticorpi. În esență, o persoană poate avea dificultăți  în digerarea unui aliment, probabil din cauza unui deficit de enzime sau din cauza unor substanțe chimice din aliment care sunt greu de procesat. De exemplu, intoleranța la lactoză apare când intestinul nu produce enzimele necesare digestiei zaharurilor din produsele lactate.

Întrucât nu are legătură cu producerea anticorpilor, intoleranța alimentară se poate manifesta de la prima ingerare a alimentului respectiv. Cantitatea poate fi un factor determinant: o cantitate mică din aliment ar putea fi tolerată, însă ingerarea unor cantități mai mari ar putea cauza probleme. În schimb, în cazul unei alergii alimentare, chiar și o cantitate infimă din aliment poate declanșa o reacție fatală.

Care sunt simptomele?

Simptomele unei alergii alimentare ar putea fi: prurit (mâncărimi), urticarie, umflarea gâtului, a ochilor sau a limbii, greață, vărsături, diaree, iar, în cazurile mai grave, scăderea tensiunii arteriale, amețeală, leșin și chiar stop cardiac. O reacție anafilactică poate evolua rapid și poate fi fatală.

Aproape orice aliment poate cauza o reacție alergică. Totuși, majoritatea alergiilor alimentare severe sunt, în general, cauzate de câteva alimente: lapte, ouă, pește, crustacee, arahide, soia, nuci și grâu. O persoană poate dezvolta o alergie alimentară la orice vârstă. Studiile arată că factorul genetic joacă un rol important, iar un copil este mai predispus la alergii dacă unul sau ambii părinți au o alergie. Însă, în multe cazuri, după ce copilul crește, alergia dispare.

De obicei, simptomele unei intoleranțe alimentare sunt mai puțin alarmante decât cele ale reacțiilor alergice severe. Intoleranța poate cauza dureri de stomac, balonare, flatulență (gaze intestinale), crampe, dureri de cap, erupții cutanate, oboseală sau o stare generală de rău. O intoleranță poate fi asociată cu diverse alimente, cele mai obișnuite fiind lactatele, grâul, glutenul, alcoolul și drojdia.

Diagnostic și tratament

Dacă crezi că suferi de o alergie alimentară sau de o intoleranță alimentară, ar fi bine să mergi la medic pentru un control de specialitate. Poate fi periculos să-ți pui singur diagnosticul și să elimini din alimentație anumite alimente, întrucât ți-ai putea priva organismul de unele substanțe nutritive necesare.

În afară de evitarea alimentului care declanșează alergia, nu există un tratament recunoscut pe scară largă pentru alergiile alimentare severe. * În schimb, dacă te confrunți cu o formă ușoară de alergie alimentară sau de intoleranță alimentară, ar putea fi util să reduci frecvența cu care consumi alimentul respectiv și cantitatea consumată. În unele cazuri însă, bolnavii sunt constrânși să evite complet alimentele problematice sau cel puțin să le evite un timp, în funcție de severitatea intoleranței.

Așadar, dacă suferi de o alergie alimentară sau de o intoleranță alimentară, nu te descuraja. Mulți bolnavi au învățat să-și țină sub control afecțiunea și să se bucure în continuare de o varietate de alimente nutritive și delicioase.

^ par. 19 Se recomandă, în general, ca persoanele care suferă de alergii grave să aibă la ele un stilou injector cu adrenalină (epinefrină) pe care să-l folosească în caz de urgență. Potrivit recomandării unor specialiști, copiii cu alergii ar trebui să poarte un semn vizibil (o brățară sau un document) care să-i avertizeze pe profesori sau pe îngrijitori cu privire la afecțiunea lor.