Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  Decembrie 2015

 SUBIECTUL DE COPERTĂ | CUM SĂ PROMOVAŢI PACEA ÎN FAMILIE

Cum să puneţi capăt certurilor în familie

Cum să puneţi capăt certurilor în familie

SUNT certurile la ordinea zilei în familia voastră? Sunt ele din ce în ce mai dese şi mai aprinse? Poate că nici nu vă daţi seama de unde pornesc. Cu toate acestea, vă iubiţi unul pe celălalt şi nu doriţi să vă răniţi reciproc. Ce puteţi face în această situaţie?

Existenţa unor diferenţe de opinie nu înseamnă neapărat că viaţa de familie se destramă. Nu dezacordurile în sine, ci modul în care le rezolvaţi determină cât de liniştită sau de ostilă va fi atmosfera în căminul vostru. Să analizăm câţiva paşi ce pot contribui la eliminarea certurilor.

1. NU RĂSPUNDEŢI CU ACEEAŞI MONEDĂ.

Pentru o ceartă e nevoie de cel puţin două persoane, dar când una începe să asculte în loc să vorbească, o discuţie aprinsă se poate domoli. Prin urmare, rezistaţi impulsului de a răspunde cu aceeaşi monedă când sunteţi provocaţi. Păstraţi-vă respectul de sine şi demnitatea ţinându-vă sub control firea. Nu uitaţi, pacea familiei este mai importantă decât câştigarea disputelor.

„Unde nu mai sunt lemne, focul se stinge, şi unde nu mai este niciun calomniator, cearta se potoleşte.” (Proverbele 26:20)

2. ŢINEŢI CONT DE SENTIMENTELE CELUILALT.

Când ascultaţi cu atenţie şi cu empatie, fără să întrerupeţi sau să judecaţi persoana care vorbeşte, veţi reuşi să aplanaţi disputa şi să restabiliţi pacea. În loc să atribuiţi motivaţii greşite, ţineţi cont de sentimentele celuilalt. Nu puneţi pe seama răutăţii ceea ce poate fi doar imperfecţiune. Cuvintele tăioase pot fi mai degrabă rezultatul nechibzuinţei sau al unei inimi rănite decât al unei atitudini rele ori răzbunătoare.

„Îmbrăcaţi-vă cu tandră afecţiune şi cu compasiune, cu bunătate, cu umilinţă, cu blândeţe şi cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12)

3. ACORDAŢI-VĂ TIMP PENTRU A VĂ CALMA.

Dacă simţiţi că sunteţi pe punctul de a exploda, ar fi înţelept să vă cereţi scuze în mod politicos şi să plecaţi pentru a vă linişti. Puteţi merge în altă cameră sau puteţi ieşi la o plimbare până vă recăpătaţi calmul. Aceasta nu înseamnă că nu cooperaţi ori sunteţi evazivi şi nici că aplicaţi „tratamentul tăcerii”, adică refuzaţi să comunicaţi. Acesta este mai degrabă momentul să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru răbdare, discernământ şi înţelegere.

„Pleacă înainte să izbucnească cearta.” (Proverbele 17:14)

4. GÂNDIŢI-VĂ CU ATENŢIE CE TREBUIE SĂ SPUNEŢI ŞI CUM SĂ O SPUNEŢI.

Nu veţi îmbunătăţi deloc situaţia dacă vă concentraţi eforturile pentru a pregăti o pledoarie tăioasă. Încercaţi în schimb să spuneţi ceva care să atenueze sentimentele rănite ale celui drag. Şi, în loc să stabiliţi voi cum ar trebui să se simtă, cereţi-i cu umilinţă clarificări şi mulţumiţi-i pentru că vă ajută să înţelegeţi ce simte.

„Vorbirea necugetată a unui om este ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor este vindecare.” (Proverbele 12:18)

5. NU RIDICAŢI TONUL ŞI FIŢI ÎMPĂCIUITORI.

Nerăbdarea unuia îl poate înfuria uşor pe celălalt. Indiferent cât de supăraţi aţi fi, nu cedaţi impulsului de a fi sarcastici, de a jigni sau de a ridica tonul. Evitaţi acuzaţiile ce rănesc, de genul „Nu-ţi pasă de mine!” sau „N-asculţi niciodată ce-ţi spun!”. Totuşi, îi puteţi spune cu calm partenerului cum v-a afectat comportamentul său („Mă deranjează când tu . . . ”). Faptul de a vă împinge partenerul, de a-i da o palmă, de a-l lovi cu piciorul sau orice altă formă de violenţă este de neacceptat. Nu sunt justificate nici apelativele denigratoare, comentariile lipsite de respect ori ameninţările.

„Orice amărăciune răutăcioasă, furie, mânie, strigăt şi vorbire jignitoare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice răutate.” (Efeseni 4:31)

6. CEREŢI-VĂ SCUZE CÂT MAI REPEDE ŞI EXPLICAŢI CE VEŢI FACE PENTRU A ÎNDREPTA SITUAŢIA.

Nu permiteţi sentimentelor negative să vă facă să pierdeţi din vedere principalul obiectiv: restabilirea păcii. Nu uitaţi: dacă luptaţi împotriva celuilalt, amândoi pierdeţi; dacă faceţi pace, amândoi câştigaţi. Prin urmare, asumaţi-vă partea de vină. Chiar dacă sunteţi convinşi că nu aţi greşit cu nimic, puteţi totuşi să vă cereţi scuze pentru că v-aţi enervat, pentru modul în care aţi reacţionat sau pentru că l-aţi supărat neintenţionat pe celălalt. Relaţiile paşnice sunt mai importante decât mândria şi victoria. Iar dacă vi se cer scuze, iertaţi imediat, nu staţi pe gânduri.

„Să urmărim deci lucrurile care duc la pace şi lucrurile care duc la zidire reciprocă.” (Romani 14:19)

Odată ce disputa s-a încheiat, ce puteţi face pentru a promova pacea în sânul familiei? Răspunsul la această întrebare constituie subiectul următorului articol.