Dr. Gene Hwang, născut în 1950 în Tainan (Taiwan), a fost profesor de matematică la Universitatea Naţională Chung Cheng din Taiwan. De asemenea, el este profesor emerit la Universitatea Cornell (SUA), unde a predat şi a făcut cercetări în domeniul probabilităţilor şi statisticii. Ani la rând, lucrările sale au fost printre cele mai publicate lucrări de referinţă în statistică, domeniu în care activează în continuare. Când era tânăr, considera că viaţa a apărut prin evoluţie. Mai târziu însă, şi-a schimbat punctul de vedere. Revista Treziţi-vă! i-a pus unele întrebări privitoare la activitatea sa ştiinţifică şi la convingerile sale religioase.

Ce învăţături vi s-au predat când eraţi tânăr?

La şcoală mi s-a predat teoria evoluţiei, dar nimeni nu a explicat cum a apărut viaţa. După ce părinţii mei au devenit taoişti, obişnuiam să îi ascult pe instructorii lor religioşi şi să le pun o mulţime de întrebări. Dar puţine dintre răspunsurile primite m-au mulţumit.

De ce aţi devenit matematician?

Încă din şcoala primară am fost fascinat de matematică. Această pasiune a continuat şi în timpul facultăţii. Îmi plăceau în mod deosebit cursurile de matematici superioare şi de probabilităţi. Pentru mine, o demonstraţie matematică concisă poate fi şi frumoasă, şi elegantă.

Ce anume v-a stârnit interesul faţă de Biblie?

În 1978, soţia mea, Jinghuei, a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Ocazional, luam şi eu parte la acele discuţii. Pe atunci locuiam în Statele Unite. Jinghuei tocmai îşi luase doctoratul în fizică, iar eu studiam statistica la Universitatea Purdue, din Indiana.

Ce părere aveaţi despre Biblie?

Am fost impresionat de relatarea despre pregătirea pământului pentru a susţine viaţa umană. Spre deosebire de mitologia antică, cele şase perioade de creare * din Geneza,  deşi erau prezentate într-un limbaj simplu, păreau să corespundă faptelor. Cu toate acestea, mulţi ani am refuzat să accept că există un Creator.

De ce v-a fost greu să acceptaţi această idee?

Deoarece erau implicate sentimentele mele. Credinţa într-un Creator presupunea să resping religia din copilărie, deoarece taoismul tradiţional nu predă existenţa unui Dumnezeu, sau Creator.

Credinţa într-un Creator presupunea să resping religia din copilărie

Mai târziu însă, v-aţi schimbat punctul de vedere. De ce?

Cu cât m-am gândit mai mult la originea vieţii, cu atât m-am convins că prima formă de viaţă trebuie să fi fost foarte complexă. De exemplu, trebuie să fi avut capacitatea de a se reproduce, ceea ce necesită informaţie genetică şi un mecanism de replicare exactă a acelei informaţii. De asemenea, chiar şi cea mai simplă celulă vie are nevoie de maşinării moleculare pentru construirea tuturor părţilor unei celule noi, precum şi de mijloace pentru valorificarea şi direcţionarea energiei. Cum ar putea nişte mecanisme atât de complexe să se formeze la întâmplare din materie nevie? Ca matematician, nu puteam să accept o asemenea ipoteză. Pretinde mult prea mult din partea unor procese întâmplătoare.

Ce v-a determinat să examinaţi îndeaproape învăţăturile Martorilor lui Iehova?

Studiasem cu Martorii ocazional. În 1995 însă, în timpul unei vizite în Taiwan, m-am îmbolnăvit şi am avut nevoie de ajutor. Soţia mea, care se afla în Statele Unite, i-a contactat pe Martorii din Taiwan. Când m-au găsit, eram epuizat, în faţa unui spital care nu mai avea paturi libere. Unul dintre Martori m-a dus la un hotel ca să mă odihnesc. În tot acel timp el s-a interesat de starea mea şi ulterior m-a dus la o clinică, unde am primit tratament adecvat.

Acel interes sincer m-a impresionat profund şi m-a făcut să meditez la nenumăratele ocazii în care Martorii lui Iehova manifestaseră bunătate faţă de familia mea. Mi-am dat seama că ceea ce-i face diferiţi este credinţa lor. Astfel, am început să studiez din nou Biblia cu ei, iar anul următor m-am botezat.

Intră în contradicţie credinţa dumneavoastră cu studiile laice?

Nicidecum! În ultimii ani am oferit suport matematic pentru oamenii de ştiinţă care studiază funcţia genei. Studiul geneticii oferă o înţelegere mai clară a mecanismelor vieţii, înţelegere care mă umple de admiraţie faţă de înţelepciunea Creatorului.

Ne puteţi da un exemplu care scoate în evidenţă înţelepciunea Creatorului?

Să ne gândim la reproducere. Unele organisme, cum ar fi amibele, nu au caractere de apartenenţă la unul dintre sexe. Aceste organisme unicelulare pur şi simplu îşi copiază informaţia genetică şi se divid – proces numit reproducere asexuată. Totuşi, majoritatea animalelor şi plantelor se reproduc sexuat, prin combinarea informaţiei genetice de la părinţi de sex masculin şi de sex feminin. Ce e remarcabil la reproducerea sexuată?

De ce s-ar transforma un sistem de reproducere în care un organism se divide în două – şi care funcţionează foarte bine de cine ştie cât timp – într-un sistem în care două elemente se combină pentru a forma un singur organism? Mecanismele necesare preluării şi combinării a jumătate din materialul genetic al masculului cu jumătate din cel al femelei sunt extrem de complexe, reprezentând o problemă uriaşă pentru biologii evoluţionişti. Din punctul meu de vedere, reproducerea sexuată îndreaptă atenţia, fără doar şi poate, către înţelepciunea lui Dumnezeu.

^ par. 11 Pentru mai multe informaţii despre perioadele de creare, vezi broşura Viaţa – Opera unui Creator?, publicată de Martorii lui Iehova. Disponibilă şi online pe www.jw.org.