Acceptarea, iertarea şi toleranţa promovează relaţii paşnice. Trebuie însă ca toleranţa să aibă limite?

Ce stă la baza toleranţei?

SITUAŢIA DIN PREZENT

La nivel mondial, intoleranţa se face simţită tot mai puternic, fiind alimentată de prejudecăţi rasiale şi etnice, de naţionalism şi de extremism religios.

CE SPUNE BIBLIA

În timpul serviciului său pământesc, Isus Cristos a observat intoleranţă la tot pasul. Iudeii şi samaritenii se urau cu înverşunare (Ioan 4:9). Femeile erau considerate inferioare bărbaţilor şi tratate în consecinţă. Iar conducătorii religioşi îi dispreţuiau pe oamenii de rând (Ioan 7:49). Isus Cristos s-a remarcat însă prin atitudinea sa complet diferită. „Omul acesta îi primeşte cu căldură pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”, au spus împotrivitorii săi (Luca 15:2). Isus era bun, răbdător şi tolerant deoarece el venise nu ca să-i judece pe oameni, ci ca să-i vindece din punct de vedere spiritual. Iubirea a fost principala sa forţă motivaţională (Ioan 3:17; 13:34).

Isus ne-a lăsat un model de toleranţă; el a venit nu ca să-i judece pe oameni, ci ca să-i vindece din punct de vedere spiritual

Iubirea, care stă la baza toleranţei, ne ajută să le facem loc celorlalţi în inima noastră în pofida imperfecţiunilor şi a particularităţilor lor. În Coloseni 3:13 se spune: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii”.

„Mai presus de toate, să aveţi o iubire profundă unii faţă de alţii, căci iubirea acoperă o mulţime de păcate.” (1 Petru 4:8)

 De ce toleranţa trebuie să aibă limite?

SITUAŢIA DIN PREZENT

Majoritatea ţărilor încearcă să menţină legea şi ordinea. Ca urmare, ele stabilesc, de obicei, limite rezonabile în ce priveşte comportamentul cetăţenilor lor.

CE SPUNE BIBLIA

„[Iubirea] nu se comportă necuviincios” (1 Corinteni 13:5). Deşi a fost un model de toleranţă, Isus nu a tolerat indecenţa, ipocrizia şi alte forme de răutate. Mai mult, el le-a condamnat cu curaj (Matei 23:13). „Cine practică lucruri rele urăşte lumina [adevărului]”, a afirmat el (Ioan 3:20).

Apostolul creştin Pavel a scris: „Să aveţi oroare de rău, alipiţi-vă de ce este bine” (Romani 12:9). El a trăit în conformitate cu aceste cuvinte. De exemplu, când unii creştini evrei s-au separat de creştinii neevrei, Pavel – el însuşi evreu – a corectat lucrurile în mod ferm, dar cu blândeţe (Galateni 2:11-14). El ştia că Dumnezeu, care „nu este părtinitor”, nu va tolera prejudecăţi rasiale în mijlocul poporului Său (Faptele 10:34).

În calitate de creştini, Martorii lui Iehova apelează la Biblie pentru îndrumare pe plan moral (Isaia 33:22). Prin urmare, ei nu tolerează răutatea în mijlocul lor. Pentru a rămâne curată, congregaţia creştină nu trebuie coruptă de oameni care ignoră normele divine. În acest sens, Martorii respectă îndrumarea clară a Bibliei: „Înlăturaţi-l din mijlocul vostru pe răul acela!” (1 Corinteni 5:11-13).

„O, voi care îl iubiţi pe Iehova, urâţi răul!” (Psalmul 97:10)

Va tolera Dumnezeu răutatea la nesfârşit?

CE CRED MULŢI OAMENI

Din cauza naturii umane, mereu va exista răutate.

CE SPUNE BIBLIA

Profetul Habacuc s-a rugat lui Iehova Dumnezeu: „Cum poţi tolera nedreptatea? Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri” (Habacuc 1:3, nota de subsol, Noua traducere în limba română). Dumnezeu nu l-a lăsat pradă îndoielilor pe profetul său îngrijorat, ci l-a asigurat că cei răi vor da socoteală pentru faptele lor, întărind această promisiune prin cuvintele: „Se va împlini negreşit. Nu va întârzia” (Habacuc 2:3).

Până atunci însă, răufăcătorii au posibilitatea de a renunţa la calea lor rea. „«Îmi găsesc eu plăcerea în moartea celui rău?», zice Domnul Suveran Iehova. «Oare nu doresc eu mai degrabă ca el să se întoarcă de la căile lui şi să trăiască?»” (Ezechiel 18:23) Cei care se îndreaptă spre Iehova, renunţând la căile lor rele, pot privi cu încredere spre viitor. „Cel ce mă ascultă va locui în siguranţă şi frica de nenorocire nu-l va tulbura”, se spune în Proverbele 1:33.

„Încă puţin şi cel rău nu va mai fi . . . Cei smeriţi vor stăpâni pământul şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace.” (Psalmul 37:10, 11)