Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  Iulie 2014

 OPERA UNUI PROIECTANT?

Broasca-ornitorinc şi sistemul ei reproductiv

Broasca-ornitorinc şi sistemul ei reproductiv

BROASCA-ORNITORINC australiană, numită şi broasca plată cu incubaţie gastrică, specie considerată dispărută din 2002, avea o metodă bizară de reproducere. Femela înghiţea ouăle fertilizate şi le clocea în stomac vreme de şase săptămâni. Puii ieşeau mai târziu prin gură, ca broscuţe complet dezvoltate.

Pentru a nu-şi digera ouăle, mama trebuia să înceteze nu doar să mănânce, ci şi să producă acid gastric. Se pare că substanţele chimice secretate de ouă şi de pui inhibau producţia de acid.

Mama clocea 20-25 de ouă. La naştere, puii cântăreau aproape 40% din greutatea totală a corpului ei. Aceasta ar fi ca şi cum o femeie de 68 kg ar rămâne însărcinată şi ar duce apoi în pântece 24 de copii a câte 1,8 kg! Broscuţele măreau stomacul mamei până acolo încât acesta îi comprima total plămânii, obligând-o să respire prin piele.

Puii veneau pe lume pe parcursul a câteva zile, pe măsură ce se dezvoltau. Dacă mama percepea un anumit pericol însă, îi năştea vomitându-i. Cercetătorii au observat cândva o femelă expulzând şase pui o dată, aruncându-i la un metru în aer.

Dacă sistemul ei reproductiv ar fi apărut prin evoluţie, aşa cum susţin unii, broasca-ornitorinc ar fi trebuit să facă schimbări uriaşe şi bruşte atât în structura fizică, cât şi în comportament. „Este de neconceput să te gândeşti că biologia ei reproductivă s-a schimbat lent, progresiv”, a scris omul de ştiinţă şi evoluţionistul Michael Tyler. „Metoda este fie extrem de eficientă, fie un eşec total.” Singura explicaţie plauzibilă, afirmă Tyler, ar fi producerea unui „singur salt uriaş”. Unii ar spune că acest salt uriaş se numeşte creaţie. *

Ce credeţi? Au apărut broasca-ornitorinc şi sistemul ei reproductiv prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?

^ par. 7 În cartea sa Originea speciilor, Charles Darwin a afirmat: „Selecţia naturală acţionează numai folosind avantajele unor variaţii uşoare şi succesive; ea nu poate face niciodată salturi mari şi bruşte” (Ed. Beladi, pag. 240).