Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 INTERVIU | FRÉDÉRIC DUMOULIN

‘Sunt convins că există un Creator’

‘Sunt convins că există un Creator’

De mai bine de un deceniu, Frédéric Dumoulin lucrează în domeniul cercetărilor farmaceutice la Universitatea Ghent din Belgia. În trecut a fost ateu. Mai târziu însă, Frédéric s-a convins că Dumnezeu a adus în existenţă viaţa. În prezent este Martor al lui Iehova. Revista Treziţi-vă! i-a pus câteva întrebări referitoare la activitatea sa şi la credinţa sa.

A avut religia vreun rol în copilăria dumneavoastră?

Da, mama a fost romano-catolică. Totuşi, când am citit despre cruciade şi Inchiziţie, m-am simţit dezgustat şi nu am mai vrut să am nicio legătură cu religia. Am citit multe şi despre religiile necreştine şi am observat că nici acestea nu se lăudau cu fapte mai bune. La 14 ani am ajuns la concluzia că prevalenţa corupţiei în religie dovedeşte că Dumnezeu nu există. Prin urmare, când la şcoală ne-a fost predată teoria evoluţiei, am conchis că viaţa este produsul unor procese naturale.

De ce v-aţi simţit atras de ştiinţă?

La şapte ani, am primit un microscop, iar acesta a devenit jucăria mea preferată. Îl foloseam ca să studiez diverse lucruri, între care insecte fascinante, cum ar fi fluturii.

Ce v-a stârnit interesul faţă de originea vieţii?

La vârsta de 22 de ani, am cunoscut o Martoră a lui Iehova care era om de ştiinţă. Ea credea că viaţa a fost adusă în existenţă de Dumnezeu, ceea ce mi s-a părut foarte ciudat. Credeam că puteam să-i dovedesc cu uşurinţă cât de ridicolă era credinţa ei. Spre surprinderea mea, a avut răspunsuri logice la întrebările mele, iar asta mi-a stârnit curiozitatea cu privire la oamenii care cred în Dumnezeu.

După câteva luni, am întâlnit alt Martor care avea multe cunoştinţe medicale. Când s-a oferit să-mi explice convingerile sale, am acceptat doar ca să aflu de ce cred oamenii în Dumnezeu. Voiam să-l trezesc la realitate.

 L-aţi convins că se înşela?

Nu, nu am reuşit. Am început să aprofundez teoriile referitoare la originea vieţii. Spre surprinderea mea, am aflat că savanţi iluştri susţin că până şi cea mai simplă celulă vie este atât de complexă, încât e imposibil să-şi fi avut originea pe pământ. Unii dintre ei cred că celula vie a ajuns pe pământ din spaţiu. Oricum, există multe dezacorduri în ce priveşte originea vieţii.

Dar există un punct comun?

Fapt interesant, mulţi savanţi sunt de acord că, într-un fel sau altul, anumite procese naturale au determinat apariţia vieţii din materie nevie. Am început să mă întreb: Dacă oamenii de ştiinţă nu ştiu exact modul în care a apărut viaţa fără intervenţia unui Creator, cum pot fi ei atât de siguri că viaţa a apărut astfel? Am început să examinez ce spune Biblia despre originea vieţii.

La ce concluzie aţi ajuns cu privire la Biblie?

Cu cât mă familiarizam mai bine cu Biblia, cu atât mă convingeam mai mult că ceea ce spune ea este adevărat. De pildă, doar recent oamenii de ştiinţă au găsit dovezi că universul a avut un început. Cu toate acestea, primul verset al Bibliei, scris cu circa 3 500 de ani în urmă, afirmă: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”. * În plus, am observat că, ori de câte ori face referire la un subiect ştiinţific, Biblia este exactă.

Am observat că, ori de câte ori face referire la un subiect ştiinţific, Biblia este exactă

V-a fost greu să ajungeţi să credeţi în Dumnezeu având în vedere instruirea dumneavoastră ştiinţifică?

Nu. Când am început să cred în Dumnezeu, eram deja de trei ani student la o universitate. Chiar şi în prezent, cu cât studiez mai mult structura organismelor vii, cu atât mă conving mai mult de existenţa unui Creator.

Puteţi să ne daţi un exemplu?

Da. Am studiat efectele medicamentelor şi ale toxinelor asupra fiinţelor vii. Un lucru care mă impresionează enorm este modul în care creierul uman este protejat de substanţe periculoase şi de bacterii. Există o barieră care separă sângele de creier, aşa-numita barieră hematoencefalică.

Ce este remarcabil cu privire la aceasta?

Pe parcursul a 100 de ani, cercetătorii au observat că substanţele introduse în fluxul sanguin pot ajunge peste tot în corp, dar nu şi în creier şi în măduva spinării. Acest lucru mi se pare de-a dreptul uluitor având în vedere că o imensă reţea de vase capilare transportă sângele la fiecare celulă a creierului. Sângele curăţă, alimentează şi oxigenează toate celulele cerebrale. Atunci cum rămâne sângele separat de creier? Ani la rând, aceasta a fost un mister.

Cum funcţionează bariera hematoencefalică?

Vasele de sânge microscopice nu sunt asemenea unor tuburi de plastic care separă ceea ce este în interior de ceea ce este în exterior. Pereţii vaselor sanguine sunt alcătuiţi din celule. Aceste celule permit substanţelor şi microbilor să treacă prin ele şi printre ele. Totuşi, celulele ce alcătuiesc vasele de sânge din creier sunt diferite: ele prezintă joncţiuni foarte strânse. Aceste celule şi joncţiunile dintre ele sunt impresionante. O multitudine de mecanisme complexe permit trecerea cu regularitate din fluxul sanguin în creier a unor substanţe precum oxigenul, dioxidul de carbon şi glucoza, dar nu permit trecerea altor compuşi, a unor proteine şi a unor celule. Prin urmare, bariera hematoencefalică funcţionează la nivel molecular ca barieră fizică, chimică şi electrică. Pentru mine, toate aceste mecanisme nu puteau fi rezultatul evoluţiei.