Dr. Céline Granolleras lucrează în Franţa ca medic specialist în boli renale. La mai bine de 20 de ani după ce a devenit medic, ea a ajuns la concluzia că există un Creator care se interesează de noi. Revista Treziţi-vă! i-a pus câteva întrebări privitoare la munca sa şi la credinţa sa.

Spuneţi-ne câte ceva despre trecutul dumneavoastră.

Familia mea s-a mutat din Spania în Franţa când aveam nouă ani. Părinţii mei erau catolici, dar eu am încetat să cred în Dumnezeu la vârsta de 16 ani. Pentru mine, religia nu era de niciun folos în viaţă. Dacă cineva mă întreba „Atunci cum a apărut viaţa din moment ce nu există Dumnezeu?“, îi răspundeam: „Deocamdată, oamenii de ştiinţă nu pot da o explicaţie, dar într-o bună zi o vor face“.

Ce v-a determinat să vă specializaţi în boli renale?

Mi-am făcut studiile la o facultate de medicină din Montpellier (Franţa). Un profesor mi-a vorbit despre posibilitatea de a mă specializa în nefrologie, ramură a medicinii care studiază rinichii. Munca implica atât cercetare, cât şi îngrijirea pacienţilor. Era exact ce-mi doream. În 1990, am început să iau parte la cercetări privind folosirea clinică a eritropoietinei recombinate (EPO) în stimularea producţiei de globule roşii în măduva osoasă. La acea vreme, acest domeniu de cercetare era relativ nou.

Ce v-a făcut să începeţi să vă gândiţi la Dumnezeu?

În 1979, soţul meu, Floréal, a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Eu însă nu eram interesată. Mă săturasem de religie din copilărie. Totuşi, soţul meu şi copiii noştri au devenit Martori, iar în scurt timp aproape toţi prietenii noştri erau Martori, inclusiv o prietenă, Patricia. Ea m-a îndemnat să încerc să mă rog. „Dacă nu e nimeni în cer, nu vei avea nimic de pierdut“, mi-a spus ea. „Dar dacă e cineva acolo, vei vedea ce se întâmplă.“ Ani mai târziu, am început să-mi pun întrebări referitoare la scopul vieţii  şi mi-am adus aminte de cuvintele Patriciei. Atunci am început să mă rog.

Ce v-a determinat să vă puneţi întrebări referitoare la scopul vieţii?

În urma atacurilor teroriste asupra clădirilor World Trade Center din New York, m-am întrebat de ce există atât de multă răutate în lume. M-am gândit: „Extremismul religios ne pune viitorul în pericol. Totuşi, eu sunt înconjurată de Martori ai lui Iehova, care sunt oameni paşnici. Ei nu sunt extremişti, ci respectă Biblia. Poate că ar trebui să o cercetez şi să văd ce conţine“. Aşa că am început să citesc Biblia.

V-a fost greu, ca medic, să credeţi într-un Creator?

Nu. Priveam cu multă admiraţie complexitatea organismului uman. De pildă, modul în care rinichii noştri controlează cantitatea de globule roşii din sânge este impresionant.

De ce spuneţi asta?

Am ajuns la concluzia că un sistem atât de ingenios nu putea fi proiectat decât de Dumnezeu

După cum, probabil, ştiţi, globulele roşii transportă oxigenul. Dacă pierdem mult sânge sau urcăm la mare altitudine, corpului nostru îi lipseşte oxigenul. Însă rinichii au „senzori“ de oxigen. Când detectează o lipsă de oxigen în sânge, celulele rinichiului activează producerea de EPO, astfel că nivelul ei din sânge poate creşte de o mie de ori. EPO stimulează măduva osoasă să producă mai multe globule roşii, care, la rândul lor, transportă mai mult oxigen. E extraordinar! Ceea ce mă intrigă totuşi este că, deşi am studiat acest proces 10 ani, doar într-un târziu am ajuns la concluzia că un sistem atât de ingenios nu putea fi proiectat decât de Dumnezeu.

Ce impresie v-a făcut Biblia?

Am citit multe cărţi de istorie şi romane celebre, dar mi-am dat seama imediat că Biblia era diferită. Sfaturile ei sunt atât de practice, încât trebuie să provină dintr-o sursă superioară omului. Personajul Isus m-a fascinat. Am înţeles că a fost o persoană reală: a avut sentimente, a avut prieteni. Întrucât nu voiam să folosesc publicaţiile Martorilor lui Iehova, făceam cercetări în enciclopedii sau în alte lucrări de referinţă când aveam întrebări sau nelămuriri.

Ce fel de subiecte aţi cercetat?

Am făcut cercetări în cărţi de istorie . . . În cele din urmă, am înţeles că această profeţie biblică s-a împlinit la timpul fixat

Unul dintre lucrurile ce mi-au stârnit interesul a fost profeţia biblică referitoare la anul botezului lui Isus. Biblia arată clar cât timp urma să treacă din al 20-lea an al domniei conducătorului persan Artaxerxes până în anul în care Isus avea să devină Mesia. * Sunt obişnuită să sap după informaţii; ţine de natura muncii mele. Aşa că am făcut cercetări în cărţi de istorie pentru a verifica exactitatea datelor privind guvernarea lui Artaxerxes şi a datelor privitoare la serviciul lui Isus. În cele din urmă, am înţeles că această profeţie biblică s-a împlinit la timpul fixat şi că a fost inspirată de Dumnezeu.

^ par. 19 Vezi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova, paginile 197–199.