Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  Iulie 2013

 AJUTOR PENTRU FAMILII | CREŞTEREA COPIILOR

Ce puteţi face când copiii au crize de isterie

Ce puteţi face când copiii au crize de isterie

DIFICULTATEA

Când e supărat, micuţul vostru de doi ani începe să ţipe, să tropăie şi să dea din mâini şi din picioare. În faţa unei asemenea reacţii, vă întrebaţi probabil: „Este copilul meu normal? Face crize de isterie pentru că am greşit cu ceva? O să depăşească vreodată etapa asta?“.

Îl puteţi ajuta totuşi pe copilul vostru să-şi schimbe comportamentul. Înainte de toate însă, trebuie să înţelegeţi care sunt cauzele unui astfel de comportament. *

DE CE SE ÎNTÂMPLĂ

Copiii mici nu ştiu să-şi controleze emoţiile. Chiar şi numai acest lucru poate duce uneori la istericale. Dar există şi alte cauze.

Gândiţi-vă la schimbările prin care trece un copil în jurul vârstei de doi ani. De când s-a născut, părinţii i-au satisfăcut orice necesitate. De exemplu, dacă a plâns, ei au venit la el imediat: E bolnăvior? Îi este foame? Trebuie legănat? Trebuie schimbat? Părinţii au făcut orice ca micuţul să se simtă bine, acţiune cât se poate de firească având în vedere că bebeluşul depinde în totalitate de ei.

Totuşi, în jurul vârstei de doi ani, un copil începe să realizeze că părinţii nu mai sunt la cheremul lui. De fapt, în loc ca părinţii să-i satisfacă lui toate necesităţile, ei se aşteaptă acum ca el să se conformeze dorinţelor lor. Regulile se schimbă, iar copilul de doi ani s-ar putea să nu accepte schimbarea fără „să protesteze“, probabil făcând istericale.

Cu timpul, copilul acceptă ideea că părinţii nu au doar rolul de a-l îngriji, ci şi de a-l instrui, şi va înţelege probabil că rolul său este acela de ‘a asculta de părinţi’ (Coloseni 3:20). Între timp, s-ar putea să testeze la maximum răbdarea părinţilor cu istericale după istericale.

 CE PUTEŢI FACE

Fiţi înţelegători. Copilul vostru nu este un adult în miniatură. Neavând experienţă în controlarea emoţiilor, probabil că reacţionează exagerat când este supărat. Încercaţi să priviţi lucrurile prin ochii lui. (Principiu biblic: 1 Corinteni 13:11)

Păstraţi-vă calmul. Când copilul vostru face o criză de nervi, nu veţi rezolva situaţia ieşindu-vă din fire. În măsura în care este posibil, ignoraţi-i manifestările şi nu vă lăsaţi conduşi de sentimente. Conştientizând de ce are astfel de reacţii, veţi reuşi să vă păstraţi calmul. (Principiu biblic: Proverbele 19:11)

Rămâneţi fermi pe poziţie. Dacă cedaţi la orice moft al copilului, el va face mereu istericale pentru a obţine ce vrea. Arătaţi-i cu calm că, dacă aţi spus ceva, aşa rămâne. (Principiu biblic: Matei 5:37)

Conştientizând de ce are astfel de reacţii, veţi reuşi să vă păstraţi calmul

Fiţi răbdători. Nu vă aşteptaţi ca istericalele să dispară peste noapte, mai ales dacă i-aţi oferit copilului motive să creadă că prin purtarea lui poate obţine ce vrea. Dacă reacţionaţi însă într-o manieră potrivită şi sunteţi consecvenţi, crizele de nervi ale celui mic probabil se vor rări, iar în cele din urmă chiar vor dispărea. Biblia spune: „Iubirea este îndelung răbdătoare“ (1 Corinteni 13:4).

De asemenea, încercaţi să aplicaţi următoarele sfaturi:

  • Când copilul face istericale, luaţi-l în braţe (dacă este posibil) şi, fără să-l răniţi, împiedicaţi-l să dea din mâini şi din picioare. Nu ţipaţi la el. Pur şi simplu aşteptaţi să treacă furtuna. În cele din urmă, copilul va înţelege că nu a rezolvat nimic cu criza de nervi.

  • Stabiliţi un loc în care să-l puneţi pe copil când face istericale. Spuneţi-i că are voie să plece de acolo doar când se linişteşte şi lăsaţi-l în acel loc.

  • Dacă micuţul vostru face istericale în public, luaţi-l deoparte. Nu cedaţi doar pentru că se dă în spectacol. Altminteri, îi veţi lăsa impresia că, în felul acesta, poate obţine ce vrea.

^ par. 5 Deşi în acest articol folosim genul masculin cu privire la copil, principiile li se aplică în egală măsură şi fetiţelor.