Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  Iunie 2013

 PORTRETE DIN TRECUT | EL REQUERIMIENTO

Un ultimatum în numele lui Dumnezeu?

Un ultimatum în numele lui Dumnezeu?

„Dacă nu vă veţi supune, . . . vă voi înfrunta cu ajutorul lui Dumnezeu şi voi lupta împotriva voastră, oriunde şi în orice fel va fi nevoie. Vă voi sili neîntârziat să ascultaţi şi să vă supuneţi Bisericii şi Maiestăţii Sale; vă voi cuceri pământurile şi vă voi face sclavi pe voi, pe femeile voastre şi pe copiii voştri, . . . îmi voi însuşi bunurile voastre şi veţi cunoaşte puterea mea de a vă face rău . . . Moartea şi nenorocirea care se vor abate astfel asupra voastră vor fi din vina voastră, nu a Maiestăţii Sale sau a noastră.“

DINTRE toate declaraţiile oficiale consemnate vreodată, aceasta este una dintre cele mai bizare. Ea face parte dintr-o proclamaţie cunoscută sub numele spaniol de el Requerimiento (Cererea), pe care, în secolul al XVI-lea, conchistadorii au trebuit să o citească cu voce tare când au ajuns pe teritoriul Americilor pentru a le cuceri.

Dar ce le proclamau conchistadorii băştinaşilor şi de ce?

Convertirea forţată la catolicism

La scurt timp după ce Columb a pus piciorul pe noul continent în 1492, Spania şi Portugalia au pretins supremaţie asupra teritoriilor descoperite. Întrucât îl considerau pe papă reprezentantul lui Cristos pe pământ, ambele naţiuni au apelat la el pentru a reglementa disputa. Sub îndrumarea papei, Biserica a împărţit teritoriile între Spania şi Portugalia, cu condiţia ca cele două puteri să trimită misionari pentru a-i converti pe băştinaşi la catolicism.

Pe măsură ce cuceririle se extindeau, monarhia spaniolă a încercat să justifice faptele conchistadorilor. Spaniolii pretindeau că, întrucât papa acţionase în numele lui Dumnezeu când le conferise dreptul de a stăpâni noul teritoriu, cuceritorii erau liberi să dispună de indigeni şi de bunurile lor şi să le îngrădească libertatea.

Spaniolii au redactat un document pentru a-i informa pe băştinaşi despre decizia papei. Prin urmare, acestora li s-a  impus să se convertească la creştinism şi să devină supuşi ai regelui Spaniei. Dacă opuneau rezistenţă, spaniolii se simţeau îndreptăţiţi să pornească un război „drept“ împotriva lor în numele lui Dumnezeu.

„Violenţa era scuzabilă în numele unei cauze drepte, sau cel puţin aşa se credea. Prin urmare, Spania a trebuit să născocească astfel de cauze.“ (Francis Sullivan, profesor iezuit de teologie)

„Nedrept, lipsit de pietate, revoltător“

Coroana spaniolă a ordonat citirea proclamaţiei pentru a-şi linişti conştiinţa şi pentru a-şi justifica cuceririle coloniale. Conchistadorii citeau deseori proclamaţia la bordul navelor înaintea unui raid sau după ce debarcau, în faţa unor indigeni ce nu înţelegeau limbile europene. Uneori, documentul era citit chiar în faţa colibelor goale, abandonate de băştinaşii îngroziţi.

Această convertire forţată a localnicilor a dus la adevărate vărsări de sânge. De exemplu, în timpul unei bătălii din Chile în anul 1550, aproximativ 2000 de araucani au fost pur şi simplu măcelăriţi. Referitor la cei rămaşi în viaţă, conchistadorul Pedro de Valdivia i-a spus regelui: „La două sute dintre ei le-au fost tăiate mâinile şi nasul din cauza nesupunerii lor neobrăzate, deşi în repetate rânduri le transmisesem prin mesageri porunca [el Requerimiento] Maiestăţii Voastre“. *

Se prea poate ca citirea proclamaţiei să fi mângâiat conştiinţa invadatorilor. Cu toate acestea, declaraţia nu a promovat cu nimic religia spaniolilor. Bartolomeo de Las Casas, călugăr misionar care a trăit în secolul al XVI-lea şi care a fost martor la efectele proclamaţiei, a scris: „Cât de nedrept, lipsit de pietate, revoltător, iraţional şi absurd a fost decretul! Ca să nu mai vorbesc de cumplita dezonoare adusă religiei creştine“. Cronicarul Gonzalo Fernández de Oviedo a spus cu părere de rău că atrocităţile comise împotriva populaţiilor indigene din Americi le-au lăsat acestora o impresie foarte negativă despre creştinism.

Este Dumnezeu răspunzător de atrocităţile comise de puterile politice şi ecleziastice în numele său, cum susţin ele? Biblia afirmă: „Departe de adevăratul Dumnezeu să facă ce este rău şi de Cel Atotputernic să facă ce este nedrept“ (Iov 34:10).

^ par. 12 Potrivit unor surse, Cererea a fost abolită în 1573.