Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  Octombrie 2012

Ştirile tulburătoare şi impactul lor asupra copiilor

Ştirile tulburătoare şi impactul lor asupra copiilor

„Fiicei mele de 11 ani nu-i place să se uite la ştiri. Are deseori coşmaruri; visează ce a văzut la televizor. Odată a urmărit o ştire despre o persoană care fusese decapitată de un membru al familiei. În noaptea aceea, a visat că şi ea era decapitată.“ (Quinn)

„Nepoţica mea de şase ani a văzut ştiri despre tornade care au avut loc în ţară. A fost îngrozită săptămâni la rând după aceea. Mă suna deseori, fiind convinsă că o tornadă se îndrepta spre ea şi că urma să moară.“ (Paige)

ÎL SPERIE ştirile şi pe copilul vostru? Aproximativ 40% dintre părinţii care au participat la un sondaj au declarat că unele ştiri i-au marcat pe copiii lor şi, ca urmare, aceştia se temeau că ceva asemănător avea să li se întâmple lor sau celor dragi.

De ce o asemenea reacţie? Un motiv ar fi acela că, deseori, copiii interpretează ştirile altfel decât adulţii. De exemplu, cei mici ar putea crede că o tragedie care este difuzată de mai multe ori se şi întâmplă de mai multe ori.

Un al doilea motiv ar fi acela că ştirile zilnice despre evenimente cutremurătoare pot distorsiona percepţia unui copil asupra lumii. Este adevărat, trăim „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“ (2 Timotei 3:1). Însă expunerea repetată la reportaje cutremurătoare poate genera în copii o frică paralizantă. Potrivit cu Kaiser Family Foundation, „copiii care urmăresc multe ştiri TV tind să exagereze amploarea criminalităţii şi să perceapă lumea ca fiind mult mai periculoasă decât în realitate“.

 Ce puteţi face în cazul în care copiii voştri sunt afectaţi de ştiri tulburătoare? Iată câteva sugestii în acest sens.

Protejaţi-i.

În funcţie de vârsta, maturitatea şi structura afectivă a copiilor, stabiliţi limite în ce priveşte urmărirea ştirilor. Având în vedere că trăim într-o eră a informaţiei, ei ştiu multe despre evenimentele actuale. Chiar şi copiii mici văd sau aud mai mult decât vă închipuiţi. Fiţi, aşadar, atenţi la orice manifestare de teamă sau de anxietate a lor.

Educaţi-i.

Pe măsură ce copiii voştri cresc, încercaţi să urmăriţi ştirile împreună cu ei. Astfel, vă puteţi folosi de reportajele prezentate pentru a-i învăţa unele lecţii. Încercaţi să puneţi accentul pe aspectele pozitive dintr-o ştire — de exemplu, pe eforturile de ajutorare a victimelor unui dezastru.

Insuflaţi-le sentimentul de siguranţă.

Când este difuzată o ştire despre un eveniment cutremurător, puneţi-le copiilor întrebări pentru a afla cum l-au perceput. Iată ce spune un tată pe nume Michael: „Eu şi soţia mea ne facem timp să-i explicăm fiului nostru, Nathaniel, ce vede la ştiri, precum şi măsurile de precauţie luate de noi pentru a evita o tragedie asemănătoare. Odată, după ce a văzut la ştiri imagini cu o casă arzând până la temelii, Nathaniel s-a temut să nu ardă şi casa noastră. Pentru a-l linişti, i-am arătat senzorii de fum din casă. El ştie unde se află aceştia şi care este rolul lor. Asta l-a ajutat să se simtă în siguranţă“.

Păstraţi un punct de vedere echilibrat.

Cercetătorii au constatat că oamenii tind să estimeze probabilitatea unui eveniment în funcţie de uşurinţa cu care le  vin în minte alte exemple ale unui eveniment asemănător. De pildă, dacă aţi auzit recent că un copil a fost răpit, s-ar putea să trageţi concluzia că pericolul în care se află copilul vostru este mai mare decât în realitate. Desigur, este bine să fim conştienţi de pericole. Totuşi, specialiştii sunt de părere că reportajele media pot stârni în noi teama de evenimente care, probabil, nu ni se vor întâmpla niciodată (Proverbele 22:3, 13).

Dacă părinţii nu păstrează o perspectivă echilibrată asupra ştirilor, atât ei, cât şi copiii lor ar putea ajunge să-şi ducă temerile la extrem. De exemplu, în 2005, un băiat în vârstă de 11 ani s-a pierdut în munţii din Utah (Statele Unite). Pentru că îi era frică să nu fie răpit, s-a ascuns de echipa de salvare patru zile. Când, în cele din urmă, a fost găsit, copilul era slăbit şi deshidratat. Deşi probabilitatea de a fi răpit era de 1 la 350 000, băiatul se temea atât de tare, încât a riscat să moară de foame din cauza refuzului său de a accepta ajutor.

„Pe copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani îi sperie mai mult veştile despre dezastre naturale şi accidente, în timp ce pe copiii cu vârsta între 8 şi 12 ani, cele despre criminalitate şi violenţă.“ (Kaiser Family Foundation)

Lecţia? Asiguraţi-vă că atât voi, cât şi copiii voştri priviţi ştirile în mod obiectiv. De fapt, multe evenimente cutremurătoare ajung să fie mediatizate deoarece sunt relativ rare, nu la ordinea zilei.

Criminalitatea, violenţa şi dezastrele naturale sunt realităţi tragice ale zilelor în care trăim. Totuşi, aşa cum am văzut în acest articol, eforturile de a vă proteja copiii, de a-i educa, de a le insufla sentimentul de siguranţă şi de a-i ajuta să-şi însuşească un punct de vedere echilibrat îi vor ajuta să nu fie afectaţi de ştirile tulburătoare.