Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Treziţi-vă!  |  Octombrie 2012

 Opera unui Proiectant?

Senzorii gândacului negru de foc

Senzorii gândacului negru de foc

Incendiile forestiere alungă majoritatea animalelor, dar atrag gândacii negri de foc (Melanophila acuminata). Arborii proaspăt arşi sunt, pentru aceste insecte, locul ideal în care să-şi depună ouăle. Întrucât focul izgoneşte prădătorii, gândacul poate să se hrănească, să se împerecheze şi să îşi depună ouăle în siguranţă. Dar cum descoperă el incendiile forestiere?

Senzorii cu care gândacul captează radiaţiile infraroşii

Gândiţi-vă: Lângă picioarele de la mijloc, gândacul Melanophila este înzestrat cu senzori de forma unor adâncituri cu ajutorul cărora detectează radiaţiile infraroşii produse de un incendiu forestier. Senzorii sesizează creşterea temperaturii, ceea ce determină gândacul să se îndrepte în direcţia flăcărilor.

Insecta are însă „în dotare“ şi alţi senzori care o ajută să localizeze incendiul. Atunci când copacii săi preferaţi ard, gândacul detectează cu ajutorul antenelor până şi cantităţi infime din anumite substanţe chimice pe care focul le eliberează în aer. Folosindu-şi antenele ca „detectori de fum“, gândacul negru de foc poate simţi un singur copac care fumegă de la aproape un kilometru depărtare, afirmă unii cercetători. Toate aceste capacităţi ajută micile vietăţi să detecteze şi să localizeze o pădure în flăcări de la o distanţă de peste 48 km!

Cercetătorii studiază antenele gândacului Melanophila, precum şi senzorii lui speciali pentru a îmbunătăţi dispozitivele de detectare a radiaţiilor infraroşii şi a focului. Întrucât actualmente majoritatea senzorilor infraroşu de înaltă rezoluţie trebuie răciţi, studierea gândacului îi poate ajuta pe oamenii de ştiinţă să dezvolte senzori mult mai performanţi care funcţionează la temperatura camerei. Pornind de la antenele gândacului, inginerii se străduiesc să realizeze sisteme de detectare a focului mult mai sensibile, care să poată deosebi produsele reziduale ale incendiilor forestiere de alţi compuşi chimici.

Cercetătorii sunt uluiţi de modul unic în care gândacul Melanophila găseşte un loc în care să-şi depună ouăle. „Cum au ajuns aceşti gândaci să aibă o asemenea capacitate?“, întreabă Richard Hoebeke, coleopterolog la Universitatea Cornell (SUA). „Cât de puţine ştim despre insecte şi despre mecanismele lor senzoriale incredibil de complexe!“

Ce credeţi? Este capacitatea gândacului Melanophila de a detecta incendiile forestiere rezultatul evoluţiei? Sau este opera unui Proiectant?