Guta — Cauze şi factori de risc

GUTA este una dintre cele mai răspândite forme de artrită şi poate fi extrem de dureroasă. Conform Dicţionarului medical, de Valeriu Rusu, guta este o afecţiune determinată de o tulburare a metabolismului acidului uric. Mai mult, potrivit cărţii Arthritis, această afecţiune „are o cauză clar identificată: prezenţa cristalelor de acid uric în lichidul sinovial al unei articulaţii . . ., mai ales în cea a degetului mare de la picior“.

Acidul uric este un produs rezidual prezent în sânge, rezultat în urma descompunerii unor substanţe numite purine. Când acidul uric se acumulează, de obicei din cauza eliminării lui insuficiente prin urină, se pot forma cristale aciculare (de forma unor ace) la nivelul articulaţiei de la baza degetului mare de la picior, putând fi afectate însă şi alte articulaţii. Articulaţia se inflamează, se încălzeşte, provocând dureri cumplite. * „Chiar şi la cea mai mică atingere te străpunge o durere insuportabilă“, mărturiseşte un bolnav pe nume Alfred.

„Fără tratament, un atac de gută durează, în general, o săptămână“, se arată într-un buletin publicat de Arthritis Australia. „S-ar putea ca următorul atac să survină luni, ba chiar ani mai târziu. Dacă guta nu este tratată corespunzător, crizele [devin] mai frecvente, iar atacul, mai sever, articulaţiile putând fi afectate definitiv. Uneori, guta se cronicizează.“

Guta este una dintre formele de artrită cel mai uşor de tratat. De obicei, tratamentul se bazează pe antiinflamatoare nesteroidiene, iar în crizele frecvente sau foarte severe, pe allopurinol, care inhibă producţia de acid uric. Pot fi prevenite atacurile de gută? Se pare că da, cu condiţia ca bolnavul să ţină cont de anumiţi factori.

 Factori de risc ce declanşează atacurile

Principalii factori de risc sunt vârsta, sexul şi factorii genetici. Potrivit unor specialişti, peste 50% dintre bolnavi au avut cazuri de gută în familie. „Şi tatăl, şi bunicul meu au avut gută“, spune Alfred, menţionat mai înainte. În plus, guta afectează de regulă bărbaţii, îndeosebi pe cei cu vârsta cuprinsă între 40 şi 50 de ani. De fapt, în cazul bărbaţilor, riscul de a suferi de această afecţiune este de trei sau de patru ori mai mare decât în cazul femeilor, la care rareori guta se instalează înainte de menopauză.

Obezitatea şi alimentaţia: Encyclopedia of Human Nutrition precizează: „Se pare că regimul alimentar pentru bolnavii de gută nu se mai concentrează pe evitarea alimentelor cu conţinut ridicat de purine, ci pe tratarea tulburărilor metabolice asociate în general cu guta: obezitatea, insulinorezistenţa şi dislipidemia“, aceasta din urmă caracterizându-se printr-un nivel crescut de lipide în sânge, precum colesterolul.

Unii specialişti recomandă, de asemenea, reducerea consumului de alimente cu conţinut ridicat de purine, de pildă cele care au în compoziţie drojdie, unele tipuri de peşte (inclusiv fructele de mare) şi carnea roşie. *

Alcoolul: Consumul în exces de alcool poate inhiba eliminarea acidului uric, determinând astfel acumularea lui.

Alte afecţiuni: Potrivit Clinicii Mayo (SUA), guta poate fi declanşată de anumite afecţiuni, între care ‘hipertensiunea netratată şi boli cronice precum diabetul, hiperlipidemia (nivel ridicat de grăsimi şi colesterol în sânge) şi arterioscleroza (îngroşarea pereţilor arterelor)’. Guta mai este asociată cu „boli sau traumatisme severe ori survenite brusc, cu imobilizarea la pat“, precum şi cu boli renale. După cât se pare, ţinta principală a gutei este degetul mare de la picior, aceasta din cauza proastei circulaţii şi a temperaturii scăzute la nivelul articulaţiei — ambii factori contribuind la acumularea acidului uric.

Medicaţia: Printre substanţele care cresc riscul declanşării unui atac de gută se numără şi diureticele tiazidice (medicamente folosite la eliminarea apei din organism, administrate în general pentru tratarea hipertensiunii), aspirina în doze reduse, imunosupresoarele (medicamente administrate pacienţilor după un transplant) şi medicamentele folosite în chimioterapie.

Cinci sfaturi pentru prevenirea altor atacuri

Întrucât atacurile de gută au fost asociate cu factori ce ţin de stilul de viaţă, următoarele sugestii le pot fi utile bolnavilor în prevenirea altor atacuri. *

1. Deoarece guta este o afecţiune metabolică, bolnavii trebuie să se străduiască să-şi păstreze o greutate corporală normală, limitându-şi aportul de calorii. În plus, o greutate excesivă suprasolicită articulaţiile care susţin greutatea.

2. Atenţie mare la dietele severe şi la scăderea bruscă în greutate, întrucât acestea pot duce temporar la creşterea nivelului de acid uric din sânge.

3. Evitaţi consumul excesiv de proteine animale. Unii specialişti recomandă maximum 170 g de carne slabă (pui sau peşte) pe zi.

4. Consumaţi alcool cu moderaţie. În timpul unei crize de gută, ar fi bine să evitaţi complet consumul de băuturi alcoolice.

5. Beţi cât mai multe lichide. Ele vor contribui la diluarea acidului uric şi la eliminarea lui din organism. *

Măsurile prezentate ne amintesc de porunca biblică de a fi ‘cumpătaţi în obiceiuri’ şi de a nu fi dedaţi „la mult vin“ (1 Timotei 3:2, 8, 11). Cu siguranţă, Creatorul nostru iubitor ştie ce este cel mai bine pentru noi.

[Note de subsol]

^ par. 3 Simptome asemănătoare apar şi când în articulaţii se depun cristale de pirofosfat de calciu, îndeosebi la nivelul cartilajului neted ce îmbracă extremităţile oaselor. Această afecţiune, numită „pseudogută“, este diferită de gută, necesitând un tratament diferit.

^ par. 9 Într-un articol publicat în revista Australian Doctor se arăta că, potrivit unor studii, consumul de ciuperci şi de legume (precum fasolea, lintea, mazărea, spanacul şi conopida) bogate în purine „nu determină neapărat declanşarea unui atac de gută“.

^ par. 14 Articolul de faţă nu se vrea a fi un ghid medical. Fiecare bolnav necesită probabil un tratament medical personalizat. Nu întrerupeţi o medicaţie prescrisă şi nici nu faceţi schimbări drastice în alimentaţie fără să consultaţi medicul curant.

^ par. 19 Informaţii bazate pe recomandările furnizate de Mayo Foundation for Medical Education and Research.

[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 24]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Articulaţie inflamată

Membrană sinovială

[Legenda ilustraţiei]

Depunere de cristale de acid uric