Nedreptatea provoacă multă suferinţă!

ÎN 2010, Michael a fost eliberat dintr-o închisoare din Texas (SUA) după 27 de ani petrecuţi în spatele gratiilor. Fusese condamnat pentru viol, infracţiune pe care nu o comisese. Nevinovăţia sa a fost în sfârşit dovedită de rezultatul testelor ADN — care, la momentul condamnării sale, nu fuseseră disponibile. Autorităţile i-au identificat ulterior pe adevăraţii vinovaţi, însă aceştia n-au putut fi condamnaţi deoarece termenul de prescripţie a răspunderii penale era depăşit.

Mulţi infractori scapă nepedepsiţi de lege. În Marea Britanie, de exemplu, „crimele nerezolvate s-au dublat în ultimul deceniu, semănând în rândul populaţiei îndoieli cu privire la capacitatea poliţiei şi a justiţiei de a soluţiona infracţiunile prin violenţă“, se arată într-un raport apărut în The Telegraph.

În august 2011, poliţia britanică s-a străduit să reprime o altă formă a fenomenului infracţional: revoltele de stradă din Birmingham, Liverpool, Londra şi alte zone. Gloatele violente au provocat incendii, au spart vitrine, au jefuit magazine şi au distrus nu doar imobile şi autovehicule, ci şi mijloacele de existenţă ale multor oameni. De ce? Acţiunile unora au avut drept mobil lăcomia; în cazul altora însă acestea au reprezentat reacţia la nedreptăţile pe care considerau că le suferiseră. Potrivit unor analişti, acei rebeli erau probabil tineri dezamăgiţi de guvern, care se simţeau marginalizaţi deoarece crescuseră în cartiere sărace şi nu aveau perspective de viitor.

Iov, un bărbat menţionat în paginile Bibliei, a spus: „Strig întruna după ajutor, dar nu este dreptate“ (Iov 19:7). Şi în prezent, mulţi oameni strigă după dreptate, însă de cele mai multe ori strigătul lor rămâne neauzit. Stă oare în puterea cuiva să pună capăt nedreptăţilor? Este speranţa într-o lume mai dreaptă doar un vis al celor naivi? Pentru a primi răspuns la aceste întrebări, este necesar să examinăm câteva dintre cauzele nedreptăţii.