Salt la conţinut

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 Tinerii se întreabă

Este greşit să mă bucur de popularitate?

Este greşit să mă bucur de popularitate?

Completează următoarea afirmaţie:

․․․․․ este bine să te bucuri de popularitate.

  1. A. Întotdeauna. . .

  2. B. Uneori. . .

  3. C. Niciodată nu. . .

RĂSPUNSUL corect este B. De ce? Pentru că a fi popular înseamnă, în esenţă, a fi îndrăgit de mulţi, iar asta nu e întotdeauna greşit! Biblia a prezis că creştinii vor fi o „lumină a naţiunilor“ şi că oamenii se vor simţi atraşi de ei (Isaia 42:6; Faptele 13:47). Privind astfel lucrurile, se poate spune că adevăraţii creştini sunt populari.

Ştiai că . . .?

Isus a fost un om popular. Încă din copilărie, el s-a bucurat de „favoare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor“ (Luca 2:52). Iar Biblia spune că, atunci când a devenit adult, „mari mulţimi l-au urmat din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de pe celălalt mal al Iordanului“ (Matei 4:25).

De ce a fost potrivit?

Pentru că Isus nu căuta glorie, nu urmărea să fie popular şi nici nu voia cu disperare să câştige aprobarea altora. Isus pur şi simplu făcea ce era bine, purtare ce i-a adus uneori aprobarea oamenilor (Ioan 8:29, 30). Totuşi, întrucât avea de-a face cu oameni schimbători, Isus şi-a dat seama că favoarea acordată de ei era temporară. El chiar a conştientizat că, mai târziu, aceiaşi oameni aveau să-l condamne la moarte (Luca 9:22).

Concluzie:

Popularitatea este asemenea bogăţiei. Nu e întotdeauna greşit să o ai. Problema constă în metodele la care apelezi pentru a o obţine sau pentru a o păstra.

Atenţie!

Mulţi tineri sunt dispuşi să facă orice pentru a câştiga popularitate. Ca să fie acceptaţi, unii urmează mulţimea. Alţii recurg la intimidare, încercând astfel să-i forţeze pe ceilalţi să-i admire, chiar şi numai de frică. *

În paginile următoare vor fi analizate aceste două căi spre popularitate, care sunt înşelătoare, dar şi o cale mai bună, mult mai sigură.

^ par. 12 Biblia vorbeşte despre nişte bărbaţi numiţi ‘nefilimi’, sau ‘bărbaţi cu renume’, ce-i intimidau pe alţii. Singurul lor obiectiv era acela de a-şi atrage glorie (Geneza 6:4).