● Dacă ar fi supus unei forţe g 80–100, omul ar suferi mai mult ca sigur o comoţie cerebrală. Însă ciocănitoarea rezistă, în timp ce loveşte cu ciocul în scoarţa copacilor, unei forţe g de aproape 1 200. Cum reuşeşte această pasăre o asemenea performanţă, fără să se aleagă cu dureri de cap şi fără să-şi piardă cunoştinţa?

Gândiţi-vă: Potrivit cercetătorilor, capul ciocănitorii prezintă patru tipuri de structuri datorită cărora poate absorbi şocurile:

1. un cioc puternic, dar flexibil;

2. un hioid — o structură osoasă, elastică ce îi înfăşoară craniul;

3. o zonă de ţesut osos spongios la nivelul craniului;

4. un mic spaţiu între creier şi craniu în care se află lichid cerebrospinal.

Întrucât fiecare dintre aceste elemente absoarbe şocurile mecanice, ciocănitoarea poate lovi în copac de până la 22 de ori pe secundă, fără să sufere traumatisme cerebrale.

După ce au studiat această caracteristică a capului ciocănitorii, cercetătorii au construit o carcasă ce poate rezista la o forţă g de până la 60 000. Realizarea lor ar putea să-şi găsească aplicaţii, printre altele, în industria aeronautică, mai exact în fabricarea unor cutii negre mai rezistente. În prezent, cutiile negre rezistă doar la o forţă g de 1 000. Kim Blackburn, inginer la Universitatea Cranfield din Marea Britanie, este de părere că descoperirile privitoare la structura capului ciocănitorii constituie „un exemplu uimitor care arată cum creează natura o combinaţie de structuri foarte avansate pentru a rezolva ceea ce la prima vedere pare de nerezolvat“.

Ce credeţi? Sunt ciocănitoarea şi capul care absoarbe şocurile un rezultat al întâmplării? Sau sunt opera unui Proiectant?

[Diagrama de la pagina 19]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

1

2

3

4

[Provenienţa fotografiei de la pagina 19]

Ciocănitoarea: © 2011 photolibrary.com