O sărbătoare tot mai populară — De ce?

AŞTEPTAŢI cu nerăbdare Crăciunul? Sau vă umple de îngrijorare apropierea lui? Milioane de oameni se întreabă: „Cui trebuie să fac cadouri? Ce să cumpăr? Îmi permit să cheltuiesc atâta? În cât timp am să-mi achit datoriile?“.

În pofida tuturor acestor îngrijorări, Crăciunul rămâne o sărbătoare foarte populară. De fapt, el a început să fie ţinut chiar şi în ţări necreştine. În Japonia, de pildă, majoritatea familiilor sărbătoresc Crăciunul, dar nu de dragul semnificaţiei lui religioase, ci pur şi simplu de dragul atmosferei pe care el o creează. În marile oraşe ale Chinei, „Moş Crăciun, cu faţa lui rumenă, zâmbeşte din vitrinele multor magazine“, se arată în The Wall Street Journal. Ziarul mai precizează: „Febra Crăciunului a cuprins noua clasă mijlocie a Chinei, care foloseşte sărbătoarea drept scuză pentru a face cumpărături, a mânca şi a petrece“.

În multe ţări, Crăciunul a dat un mare avânt economiei. Aşa stau lucrurile şi în cazul Chinei, care în prezent „exportă în cantităţi uriaşe brăduţi de plastic, beteală, instalaţii de iluminat şi alte decoraţiuni tipice Crăciunului“, menţionează acelaşi cotidian.

Şi naţiunile predominant musulmane promovează sărbători care imită atmosfera de Crăciun, dar care nu se ţin neapărat pe 25 decembrie. În Ankara (Turcia) şi Beirut (Liban) nu e neobişnuit să vezi în vitrine ramuri de brad împodobite şi tot felul de cadouri frumos ambalate. În Indonezia, hotelurile şi mallurile organizează evenimente festive, iar copiii pot să ia masa alături de Moş Crăciun ori să-şi facă fotografii cu el.

În ţările occidentale, Crăciunul şi-a pierdut în mare parte semnificaţia religioasă, devenind o sărbătoare pur comercială. În această perioadă, multe reclame „îi vizează direct pe copii“, se spune în publicaţia canadiană Royal Bank Letter. E adevărat, unii oameni încă merg la biserică de Crăciun. Totuşi, noile „biserici“ sunt acum mallurile, care răsună de colinde. De ce s-au schimbat lucrurile? Ar putea să aibă motivul vreo legătură cu originile Crăciunului? De fapt, care sunt aceste origini?

Dar înainte de a răspunde la aceste întrebări, ar fi util să citim relatările biblice din care se spune că sunt inspirate reprezentările Naşterii Domnului.

 [Chenarul/Ilustraţia de la pagina 4]

CE SPUN SCRIITORII EVANGHELIILOR

Apostolul Matei: „După ce Isus s-a născut în Betleemul din Iudeea, în zilele regelui Irod, iată că nişte astrologi de la răsărit au venit la Ierusalim, zicând: «Unde este regele iudeilor, care s-a născut? Fiindcă am văzut steaua lui când eram în răsărit şi am venit să ne plecăm înaintea lui». Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat“. Apoi Irod i-a întrebat pe „preoţii principali . . . unde trebuia să se nască Cristosul“. Aflând că „în Betleem“, Irod le-a spus astrologilor: „Duceţi-vă şi căutaţi cu atenţie copilaşul, iar, când îl veţi găsi, să-mi daţi de ştire“.

Ei „au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră când erau în răsărit mergea înaintea lor, până când a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era copilaşul. . . . Când au intrat în casă, l-au văzut pe copilaş cu Maria, mama lui“. După ce i-au oferit daruri lui Isus, au primit „în vis un avertisment de la Dumnezeu să nu se întoarcă la Irod, [şi astfel] s-au dus în ţara lor pe alt drum.

După ce au plecat, iată că îngerul lui Iehova i-a apărut în vis lui Iosif şi i-a zis: «Scoală-te, ia copilaşul şi pe mama lui şi fugi în Egipt». . . . Astfel, el s-a sculat, a luat copilaşul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat . . . Atunci Irod, văzând că fusese înşelat de astrologi, s-a mâniat foarte mult şi a trimis să fie ucişi toţi băieţii din Betleem şi din împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos“ (Matei 2:1–16).

Discipolul Luca: „Iosif a urcat . . . din Galileea, din oraşul Nazaret, în Iudeea, în oraşul lui David, numit Betleem, . . . ca să se înregistreze cu Maria . . . În timp ce erau acolo, . . . [ea] l-a născut pe fiul ei, întâiul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat într-o iesle, fiindcă în camera de găzduire nu mai era loc pentru ei.

În ţinutul acela erau nişte păstori care trăiau sub cerul liber şi care făceau noaptea de strajă lângă turmele lor. Deodată, îngerul lui Iehova a stat lângă ei . . ., iar ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi, căci iată că vă anunţ vestea bună despre o mare bucurie pe care o va avea tot poporul, fiindcă în oraşul lui David vi s-a născut astăzi un Salvator, care este Cristos Domnul»“. Păstorii „s-au dus deci în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi pe prunc culcat în iesle“ (Luca 2:4–16).