Unde este încrederea?

Era considerat un pionier în tratamentul durerii. Şi totuşi, timp de peste 10 ani, începând cu 1996, acest anestezist de renume a inventat rezultatele unor studii efectuate de el, care au fost publicate ulterior în reviste medicale prestigioase.

„NU REUŞESC să înţeleg de ce ar face cineva aşa ceva“, a declarat dr. Steven Shafer revistei Anesthesiology News.

Ce l-ar putea determina pe un specialist respectat să-şi înşele fără scrupule semenii? Iată patru posibile motive:

Lăcomia. Într-un articol apărut în ziarul The New York Times, dr. Jerome Kassirer, fost redactor la The New England Journal of Medicine, a explicat: „Când cercetătorii se simt îndatoraţi faţă de o companie [farmaceutică] ce le asigură o mare parte din venit, apare tentaţia de a obţine, indiferent de consecinţe, rezultate favorabile companiei respective“.

Succesul cu orice preţ. Se crede că studenţi la diverse facultăţi din Germania au dat mii de euro ca mită profesorilor pentru a-şi lua doctoratul, un simbol al succesului în această ţară. Potrivit unui studiu efectuat în rândul unor elevi şi studenţi şi publicat în The New York Times, mulţi dintre respondenţi au recunoscut că încălcaseră unele norme etice, dar că „erau hotărâţi să urmeze un cod moral strict“ după ce aveau să devină oameni de succes.

Absenţa modelelor. Iată ce a declarat în aceeaşi publicaţie un profesor cu privire la elevii de liceu: „Am fi tentaţi să spunem că şi-au pierdut orice simţ moral . . . Mai corect ar fi însă să spunem că nu au fost ajutaţi să dobândească şi să folosească un astfel de simţ moral nici de profesorii şi de mentorii lor, dar nici de restul societăţii“.

 Inconsecvenţa între acţiuni şi valori. În cadrul unui studiu realizat asupra a 30 000 de elevi, 98% au spus că, în opinia lor, cinstea este esenţială în relaţiile cu alţii. Cu toate acestea, 8 din 10 au mărturisit că-şi minţiseră părinţii, iar 64%, că copiaseră la un examen pe parcursul anului precedent.

Principii morale înalte

Aşa cum se arată în chenarul alăturat, încrederea pare a fi o trăsătură intrinsecă a naturii umane. Totuşi, Biblia face o afirmaţie plină de realism: „Înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui“ (Geneza 8:21). Ce putem face pentru a ne împotrivi acestei înclinaţii, precum şi tendinţei spre necinste, atât de răspândite în prezent? Următoarele principii biblice ne vor fi de mare folos.

„Nu urzi nimic rău împotriva semenului tău când locuieşte lângă tine şi se simte în siguranţă.“ (Proverbele 3:29)

Iubirea de semeni ne îmboldeşte să le facem bine, nu să profităm de încrederea lor. Dacă ar fi respectat de toţi, acest principiu ar pune capăt nenumăratelor forme de exploatare, ce se nasc din lăcomie, cum ar fi traficul de medicamente contrafăcute, menţionat în primul articol.

„Buza care spune adevărul este întărită pentru totdeauna, dar limba mincinoasă ţine doar o clipă.“ (Proverbele 12:19)

În lumea de azi, mulţi consideră că dacă eşti cinstit nu ai decât de pierdut. Dar întrebaţi-vă: Ce este mai important — să ai parte de răsplăţi imediate sau de foloase de durată, între care respectul de sine? E-adevărat, un elev sau un student i-ar putea înşela pe alţii în ce priveşte cunoştinţele ori aptitudinile sale copiind la examene, însă cum se va descurca el la locul de muncă?

„Cel drept umblă în integritatea lui. Fericiţi sunt fiii lui după el!“ (Proverbele 20:7)

Dacă sunteţi părinţi, daţi-le un bun exemplu copiilor voştri ‘umblând în integritate’. Spuneţi-le ce foloase vă aduce o conduită morală înaltă. Când îşi văd părinţii umblând pe calea integrităţii, foarte probabil, copiii vor alege şi ei această cale (Proverbele 22:6).

Dau rezultate aceste principii biblice? Există în prezent oameni demni de încredere?

[Text generic pe pagina 4]

Potrivit ziarului Le Figaro, tot mai mulţi francezi „sunt de părere că, întrucât figurile marcante de pe scena politică, economică, socială şi culturală nu sunt oameni de caracter, ei de ce ar fi“.

[Chenarul de la pagina 5]

ÎNCREDEREA — O TRĂSĂTURĂ A NATURII UMANE?

În urma studiilor efectuate sub coordonarea sa, Michael Kosfeld, profesor de management al afacerilor la Universitatea din Frankfurt (Germania), a ajuns la concluzia că încrederea este „un element biologic intrinsec naturii umane“. Profesorul Kosfeld a descoperit că, atunci când doi oameni interacţionează, creierul produce oxitocină, un hormon care sporeşte sentimentul încrederii. „Aceasta este una dintre caracteristicile definitorii ale speciei umane“, a declarat Kosfeld. „Când nu avem încredere unii în alţii, suntem, cum s-ar spune, dezumanizaţi.“