Pericol la înălţime — Răul acut de munte

„În Perú se găseşte un lanţ muntos impunător, numit Pariacaca . . . Pe când urcam las Escaleras (Scările), cum i se zice prin partea locului celui mai înalt masiv al lanţului, m-a cuprins deodată o spaimă de moarte. Îmi venea să mă prăvălesc din şa la pământ. . . . Spasmele şi vărsăturile ce-au urmat au fost atât de cumplite, încât credeam că am să-mi dau sufletul. Şi vă mărturisesc că, dacă acel chin ar fi stăruit, m-aş fi prăpădit fără doar şi poate. Spre marea-mi uşurare însă, nu a ţinut decât trei sau patru ceasuri, căci între timp coborâserăm îndeajuns cât să-mi recapăt puterile.“ (José de Acosta, Historia natural y moral de las lndias)

PE LA sfârşitul veacului al XVI-lea, iezuitul spaniol José de Acosta a trăit neplăcuta întâmplare descrisă mai sus în timp ce urca lanţul muntos Pariacaca din Anzii Peruvieni. La acea vreme se credea că asemenea manifestări erau pricinuite de emanaţiile toxice ale mineralelor din munţi sau de suflarea zeilor necruţători. Din cele ştiute azi însă, se pare că Acosta prezenta simptomele tipice ale răului acut de munte (RAM), numit de peruvieni soroche.

RAM este reacţia corpului la concentraţia scăzută de oxigen de la altitudini ridicate. La mare altitudine, presiunea atmosferică scade, iar plămânii absorb mai puţin oxigen. *

Simptomele RAM apar cel mai adesea cam la patru ore după ce o persoană ajunge la o altitudine mare şi pot dura 1–4 zile. În tot acest timp, cantitatea limitată de oxigen din sânge stimulează producţia de globule roşii, care  ajută treptat sistemul circulator să oxigeneze ţesuturile.

Cu toate acestea, dacă cineva urcă prea repede la mare înălţime ori se suprasolicită din punct de vedere fizic înainte de a se aclimatiza, în plămâni sau în jurul creierului se poate acumula lichid. Dacă nu e tratată, această afecţiune poate fi fatală.

Prevenirea şi tratarea RAM

Drumeţii şi alpiniştii au încercat multe metode de a preveni sau de a trata RAM. Iată ce măsuri se pot lua:

● Evitaţi drumeţiile la mare altitudine dacă aveţi o afecţiune respiratorie sau anemie.

● Pentru tratarea sau prevenirea simptomelor RAM se recomandă adesea administrarea de diuretice, antiinflamatoare sau alte medicamente. Consultaţi-vă medicul în acest sens.

● Cel mai bun remediu în caz de RAM este întoarcerea la o altitudine mai mică. Dacă e posibil, pe parcursul coborârii, încercaţi să vă păstraţi căldura corpului şi, odată ajunşi la destinaţie, odihniţi-vă.

Înălţimile şi lanţurile muntoase ale lumii oferă privelişti dintre cele mai spectaculoase (Psalmul 148:9, 13). Dacă veţi lua măsuri de precauţie când străbateţi astfel de ţinuturi, vă veţi putea bucura de splendorile creaţiei fără nicio neplăcere.

[Notă de subsol]

^ par. 4 Majoritatea oamenilor pot urca fără probleme până la altitudinea de 2 400 m.

[Text generic pe pagina 20]

Simptomele RAM apar cel mai adesea cam la patru ore după ce o persoană ajunge la o altitudine mare şi pot dura 1–4 zile

[Text generic pe pagina 20]

Cel mai bun remediu în caz de RAM este întoarcerea la o altitudine mai mică