La cumpărături într-o piaţă africană

CUM poţi afla mai multe despre cultura, obiceiurile şi bucătăria unui popor? Ei bine, una dintre cele mai bune metode este să mergi la piaţă. Aici ai ocazia să observi localnicii, să le cumperi mărfurile şi să guşti din mâncărurile tradiţionale. Vei întâlni cu siguranţă şi negustori dintre cei mai neobişnuiţi, care fac tot posibilul să comunice cu tine, indiferent de limba pe care o vorbeşti.

Cu greu ai putea găsi pieţe mai interesante decât cele africane, în care eşti înconjurat cât vezi cu ochii de oameni şi de tot soiul de produse. Aici simţi cu adevărat pulsul Africii. Vă invit să mă însoţiţi într-o vizită la o piaţă tipică din Douala (Camerun).

Călătorie în stil african

În multe dintre marile oraşe africane, cel mai ieftin şi mai rapid mijloc de transport până la piaţă este motocicleta. Aproape la fiecare colţ de stradă găseşti motociclişti ce-ţi stau la dispoziţie. Dacă nu eşti slab de inimă, poţi apela la serviciile lor. Cât despre camerunezi, ei preferă acest mijloc de transport pentru că este neîntrecut la viteză şi preţ.

Cei mai puţin aventuroşi ar putea lua obişnuitul taxi, întâlnit la tot pasul. Adesea mai mulţi pasageri se înghesuie într-un taxi pentru a împărţi la final cheltuiala.

Sute de tarabe

Cei ce vizitează întâia oară o piaţă din Africa se simt de-a dreptul năuciţi la vederea mulţimii de oameni şi de tarabe înşiruite pe străzi. Cu mic, cu mare, toţi duc mărfuri pe cap. Când te apropii, vezi în coşurile lor pui vii, portocale decojite, felurite doctorii şi multe altele.

Suprafeţele de lemn ale sutelor de tarabe sunt încărcate cu zarzavaturi: varză, morcovi, castraveţi, vinete, dovlecei, fasole verde, cartofi dulci, roşii, igname şi diferite tipuri de salată. S-ar putea ca vizitatorii de pe alte continente să nu recunoască toate produsele, întrucât unele sunt specifice zonei şi puţin cunoscute în afara Africii. Tarabele cele mai colorate sunt probabil cele la care se vând ardei roşii şi galbeni, atât de proaspeţi încât strălucesc în lumina soarelui de dimineaţă. Alte tarabe oferă fructe din belşug: avocado, banane, grepfruturi, pepeni, ananaşi, portocale şi lămâi. Aroma lor te  îmbie, iar preţul, de asemenea. Ignamele, maniocul şi orezul, principalele produse locale, se găsesc din abundenţă, împreună cu ceapa şi usturoiul de import.

Mulţi dintre cei ce fac negoţ într-o piaţă din Douala aparţin triburilor hausa şi fula şi ies în evidenţă prin portul lor tradiţional: un veşmânt lung, de culoare albastră, albă sau galbenă, numit gandouras sau boubous. Ei se remarcă şi prin prietenosul lor salut în limba fulfulde. De fapt, atmosfera destinsă este una dintre caracteristicile pieţei africane. Cu ocazia acestei vizite întâlnesc un vânzător pe nume Ibrahim. El alege trei cepe mari şi mi le dăruieşte. „Spune-i soţiei tale să le umple cu orez picant şi să le gătească la foc mic“, îmi recomandă el.

Puţin mai încolo se găseşte de vânzare carne proaspătă, în principal de vită şi de capră. Bărbaţi viguroşi duc hălci pe umăr şi le trântesc pe mese. Etalându-şi cuţitele lungi pe care le mânuiesc cu dibăcie, măcelarii îşi invită clienţii să-şi aleagă bucata de carne. Cei care preferă să-şi taie singuri animalele pot cumpăra pui, capre şi porci vii.

La masă

E de neconceput ca într-o piaţă africană să nu găseşti un loc în care să iei masa. În pieţele din Camerun sunt nenumărate localuri unde poţi comanda ceva de mâncare. Unele îşi atrag clienţii cu muzica dată la maxim, în timp ce altele sunt foarte liniştite. Aici poţi să savurezi mâncăruri tradiţionale şi să-i cunoşti pe localnici. Meniul, scris de obicei pe o tăbliţă, necesită explicaţii suplimentare pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu felurile respective.

La mare căutare sunt orezul şi fufu, un piure făcut din manioc, banane verzi şi igname. Peştele, vita sau puiul la grătar se servesc cu sosuri făcute din bame, unt de arahide sau roşii. Nimeni nu mănâncă pe fugă; toată lumea stă la taclale.

Spre noi se îndreaptă două chelneriţe cu mâncarea comandată. Una din ele duce o tavă mare pe care se află platouri de metal pline cu orez aburind, fasole şi fufu. Mâncărurile sunt ornate cu sos de bame, iar ca garnitură avem bucăţele de carne şi chebap de peşte. Ni se dă şi o căniţă cu sos de ardei iute, pentru cei cărora le place gustul picant. Cealaltă chelneriţă ne aduce un prosop şi un vas cu apă în care să ne spălăm pe mâini. Nici nu se putea altfel, căci aici se mănâncă cu mâna. Nu este ceva neobişnuit nici ca înainte de masă clientul să rostească o rugăciune şi să-i audă apoi pe cei de la masa alăturată spunând şi ei „Amin“.

Predicarea în pieţe

În numeroase comunităţi, piaţa joacă de mult timp un important rol social. Ea este locul ideal nu numai pentru a vinde şi a cumpăra, ci şi pentru a primi sau a da veşti, pentru a-ţi întâlni prietenii şi chiar pentru a-ţi face rost de un loc de muncă. Biblia spune că Isus a mers în pieţe, învăţându-i pe oameni despre Dumnezeu şi vindecându-i pe bolnavi. La rândul lui, apostolul Pavel a discutat ‘în piaţă cu cei ce se aflau acolo’ (Faptele 17:16, 17; Marcu 6:56). În mod asemănător, Martorii lui Iehova din Camerun consideră că piaţa este şi astăzi un cadru prielnic predicării veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. (De la un colaborator)

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Ardei viu-coloraţi