Părinţi, îndrumaţi-vă copiii!

„În trecut, singurul motiv de îngrijorare era vizionarea în exces a programelor TV. Acum însă ne facem griji şi în privinţa jocurilor video, a computerului şi a celularului. Toate acestea îi copleşesc pe copii, unii începând să aibă manifestări asemănătoare celor ale persoanelor dependente. . . . Creierul copiilor se obişnuieşte cu prea mulţi stimuli vizuali şi auditivi, iar în lipsa acestora nu mai ştiu cu ce să-şi ocupe timpul.“ (Dr. Mali Mann)

ÎN ULTIMELE decenii s-au înregistrat progrese uluitoare în domeniul tehnologiei comunicaţiilor şi al internetului. Mulţi tineri de azi nu pleacă de acasă fără playerul portabil sau fără celular. În sfera comunicaţiilor, aparatele devin tot mai performante, mai complexe şi mai ieftine. În faţa acestei avalanşe, părinţii întâmpină din ce în ce mai multe dificultăţi în a-şi supraveghea, instrui şi disciplina copiii.

Ca părinţi, puteţi depăşi aceste dificultăţi dacă recunoaşteţi adevărul cuvintelor din Proverbele 22:15: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua disciplinării o va îndepărta de el“. În plus, este bine să înţelegeţi că tehnologia îi poate influenţa pe copii în bine sau în rău. De aceea, trebuie să-i învăţaţi să o folosească în mod corect.

Începeţi devreme

În multe cămine, copilul ia contact cu tehnologia prin intermediul televizorului, care adesea e folosit pe post de babysitter. Unii psihoterapeuţi sunt însă de părere că, lăsaţi prea mult în faţa televizorului şi de la o vârstă prea fragedă, copiii îşi pierd interesul faţă de activităţile fizice, nu mai fac diferenţa între fantezie şi realitate, au probleme afective, iar mai târziu, când merg la şcoală, nu se pot concentra. Unii copii ajung „să fie diagnosticaţi în mod eronat cu sindromul deficit atenţional [ADD], cu sindromul hipercinetic deficit atenţional [ADHD], ba chiar cu tulburarea bipolară“, afirmă dr. Mann. Prin urmare, specialiştii recomandă ca, până la doi ani, copiii să nu fie lăsaţi deloc în faţa televizorului.

„În primii doi ani de viaţă ai copilului are loc un lucru de maximă importanţă: se pun bazele unei relaţii foarte strânse între el şi părinţi“, declară purtătorul de cuvânt al Academiei Americane de Pediatrie, dr. Kenneth Ginsburg. Această relaţie se creează când părinţii îi vorbesc micuţului, îi citesc şi se joacă cu el. Şi, lucru bine ştiut de mulţi părinţi, copiii cărora li se citeşte cu regularitate dezvoltă dragoste pentru lectură, o calitate de mare preţ.

Ce-i drept, pentru milioane de copii, computerul şi alte echipamente electronice sunt importante, ba chiar esenţiale. Totuşi, dacă sesizaţi că copilul vostru petrece neobişnuit de mult timp în faţa calculatorului, cu jocurile electronice sau pe internet, ar fi înţelept să-l ajutaţi să-şi lărgească domeniul de interes. Cum anume? L-aţi putea încuraja să dezvolte o abilitate practică sau să înveţe să cânte la un instrument. De fapt, i-aţi putea propune orice altă activitate sănătoasă care să fie captivantă şi stimulatoare.

O activitate bine aleasă nu doar îi îndreaptă copilului atenţia într-o altă direcţie, ci îl ajută şi să cultive răbdare, tenacitate, stăpânire de sine şi să fie creativ. Cu siguranţă, va avea mare nevoie de aceste calităţi, fiindcă în viaţă problemele nu se rezolvă întotdeauna printr-un simplu clic de mouse.

Importanţa ‘înţelepciunii şi a capacităţii de gândire’

Biblia ne încurajează pe toţi, adulţi şi copii deopotrivă, să ne dezvoltăm „puterea raţiunii“, sau capacitatea de gândire (Romani 12:1; Proverbele 1:8, 9; 3:21). Astfel vom reuşi să facem  diferenţa nu doar între ce e bine şi ce e rău, ci şi între ce e înţelept şi ce nu e înţelept. Nu este interzis să petrecem ore în şir în faţa televizorului sau cu jocurile electronice, dar este oare înţelept? De asemenea, nu este interzis să ne cumpărăm cele mai noi aparate sau programe de calculator, dar este oare înţelept? Prin urmare, cum îi puteţi ajuta pe copiii voştri să ia decizii înţelepte în privinţa tehnologiei?

Vorbiţi-le despre pericole. Când e vorba de tehnologie şi internet, copiii învaţă repede. Dar, întrucât le lipsesc înţelepciunea şi experienţa, cred cu uşurinţă orice. Aşadar, arătaţi-le ce pericole există şi cum trebuie să le evite. Să luăm ca exemplu site-urile de social networking. Aceste reţele sociale le dau posibilitatea tinerilor să se exprime cât se poate de liber şi să cunoască alţi tineri. Însă ele sunt şi adevărate terenuri de vânătoare pentru pedofili şi alţi indivizi cu intenţii rele (1 Corinteni 15:33). * Prin urmare, părinţii prevăzători îşi îndeamnă copiii să nu dezvăluie online informaţii personale. *

Fireşte, copiii au nevoie de un grad de intimitate corespunzător maturităţii de care dau dovadă. Totuşi, Dumnezeu v-a dat vouă, părinţilor, autoritatea şi responsabilitatea de a vă instrui şi supraveghea copiii (Proverbele 22:6; Efeseni 6:4). Ce bine ar fi dacă aceştia şi-ar da seama că grija voastră nu este o încălcare inutilă a intimităţii, ci o dovadă de iubire!

Dar poate veţi spune: „Cum să-mi ajut copiii când nici măcar nu ştiu să folosesc aparatura asta?“. N-ar fi rău să învăţaţi cel puţin lucrurile de bază. De pildă, Melba, care are acum peste 90 de ani, a învăţat să folosească computerul pe la 80 de ani. „Când m-am aşezat prima oară în faţa calculatorului, mi-a venit să-l arunc pe fereastră“, spune ea. „După vreo două luni însă m-am mai lămurit, iar acum reuşesc să trimit e-mailuri şi să folosesc cât de cât şi alte funcţii.“

Stabiliţi limite rezonabile. Dacă copilul vostru stă singur ore în şir vizionând programe TV, navigând pe internet sau jucând videojocuri, ar fi bine să stabiliţi nişte limite clare: în ce moment din zi şi în ce loc din casă nu se va folosi niciun aparat electronic. Astfel îl veţi învăţa pe copil un principiu biblic valoros: „Pentru orice lucru este un timp fixat“ (Eclesiastul 3:1). Cu alte cuvinte există un timp pentru familie, pentru prieteni, pentru teme, pentru a lua masa, pentru exerciţii fizice şi aşa mai departe. Regulile rezonabile, aplicate cu consecvenţă, dau vieţii de familie stabilitate şi îi ajută pe copii să fie manieraţi, sociabili şi să arate consideraţie faţă de alţii.

În ultimul articol al acestei serii, vom analiza câteva principii care ne vor ajuta pe toţi, adulţi şi copii deopotrivă, să fim echilibraţi când folosim tehnologia.

[Note de subsol]

^ par. 12 Pentru informaţii utile în acest sens, vezi articolul „Copiii pe net — Ce trebuie să ştie părinţii“, apărut în numărul din octombrie 2008 al revistei Treziţi-vă!. Articole despre pornografie, jocuri video şi internet se găsesc în numerele din martie şi decembrie 2007 şi din ianuarie 2008 ale aceleiaşi reviste.

^ par. 12 Unii adolescenţi îşi fac fotografii indecente cu celularul, pe care apoi le trimit prietenilor. Această practică, numită „sexting“, nu e doar înjositoare, ci şi nesăbuită, întrucât fotografiile ajung să fie văzute şi de alţii, indiferent de intenţia celui ce le-a trimis.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Copiii trebuie să desfăşoare diverse activităţi care să-i ajute să-şi lărgească orizontul şi să cultive răbdare şi tenacitate