Divorţul — Efecte asupra copiilor

SPECIALIŞTII credeau că găsiseră soluţia. „Trebuie să vă concentraţi asupra propriei fericiri“, sfătuiau ei cuplurile a căror căsnicie era în impas, grăbindu-se să adauge: „Nu vă îngrijoraţi cu privire la copii. Sunt destul de tari. Le e mai uşor să facă faţă unui divorţ decât să trăiască într-un cămin în care părinţii se ceartă tot timpul“.

Însă unii consilieri care cândva ridicau în slăvi divorţul şi-au schimbat opinia. „Divorţul este un război“, susţin ei acum. „Nicio tabără nu scapă fără răni, iar copiii nu fac excepţie.“

Divorţul — Soluţia cea mai simplă?

Iată scenariul unui posibil serial comic de succes: Mama şi tata divorţează. Copiii îi sunt încredinţaţi mamei. Ea se recăsătoreşte cu un văduv care are şi el copii. În fiecare săptămână, noua familie întâmpină probleme dintre cele mai absurde, pe care le rezolvă în exact 30 de minute, cât durează un episod. Filmul nu duce lipsă de replici pline de umor.

Probabil, un astfel de serial TV stârneşte râsul. În viaţa reală însă, divorţul nu este nici pe departe ceva amuzant, ci produce multă durere. „Divorţul îi târăşte pe cei doi în sala de judecată“, scrie Gary Neuman în cartea sa Emotional Infidelity. „În clipa în care decizi să divorţezi, renunţi la controlul asupra propriului copil, asupra propriilor resurse financiare şi, probabil, chiar asupra propriei locuinţe. Poate speri că veţi ajunge la un acord, dar asta nu se întâmplă întotdeauna. În cele din urmă, un străin — nimeni altul decât judecătorul — îţi va spune cât de des poţi să-ţi vezi copilul şi câţi bani ai dreptul să păstrezi. Din nefericire, acel străin nu vede lucrurile cum le vezi tu.“

Deşi rezolvă unele probleme, divorţul dă naştere multor altora. De fapt, totul — de la locuinţă la resurse financiare — se schimbă, dar nicidecum în bine. Şi nu în ultimul rând, divorţul are efecte devastatoare asupra copiilor.

Divorţul şi adolescenţii

Divorţul îi răvăşeşte pe copii indiferent de vârstă. Unii oameni însă sunt de părere că adolescenţii fac faţă mai uşor situaţiei. Ei susţin  că aceştia sunt mai maturi şi că oricum sunt pe punctul de a părăsi casa părintească. Totuşi, cercetătorii văd reversul medaliei. Ei au ajuns la concluzia că, tocmai din aceste motive, adolescenţii suferă enorm când părinţii lor divorţează. * Gândeşte-te la următoarele:

▪ În perioada de trecere de la copilărie la maturitate, adolescentul are un puternic sentiment de nesiguranţă, poate chiar mai accentuat decât în copilărie. Nu te lăsa înşelat de aparentul lui spirit de independenţă. În această etapă a vieţii, el are nevoie mai mult ca oricând de stabilitatea pe care i-o dă familia.

▪ Chiar în perioada în care adolescentul trebuie să înveţe să lege prietenii adevărate, divorţul părinţilor îi transmite ideea că trebuie să privească cu scepticism valori precum încrederea, loialitatea şi iubirea. Iar, la maturitate, el s-ar putea să nu fie în stare să lege relaţii apropiate.

▪ Copiii îşi exteriorizează suferinţa într-un fel sau în altul. Adolescenţii, în schimb, tind să şi-o manifeste adoptând un comportament delincvent, făcând abuz de alcool sau drogându-se, atitudini ce-i pun în pericol nu numai pe ei, ci şi pe alţii.

Aceasta nu înseamnă că adolescenţii ai căror părinţi divorţează sunt condamnaţi la eşec, mai ales în plan afectiv. Ei pot deveni adulţi responsabili, mai cu seamă dacă rămân în relaţii bune cu ambii părinţi. * Cu toate acestea, ar fi pueril să credem că divorţul este, cum pretind unii, ‘cea mai bună soluţie pentru copii’ sau că acesta va pune capăt tensiunilor dintre parteneri. În realitate, unii părinţi descoperă că au mai mult de-a face cu partenerul „insuportabil“ după divorţ decât înainte şi că au mai multe de discutat cu acesta pe marginea unor chestiuni delicate precum sprijinul financiar sau încredinţarea copiilor. În asemenea cazuri, divorţul nu rezolvă problemele familiei, ci pur şi simplu le mută pe un alt câmp de luptă: sala de judecată.

O a treia opţiune

Ce ai putea face dacă şi căsnicia ta este în impas şi te-ai gândit să divorţezi? Articolul de faţă a prezentat motive întemeiate să te gândeşti mai bine înainte de a lua o astfel de decizie. Divorţul nu este un panaceu la problemele conjugale.

Nu trage însă concluzia că trebuie să te împaci cu ideea unei căsnicii nefericite. Mai există o opţiune: Dacă şi căsnicia ta a ajuns în  impas, străduieşte-te să o faci să meargă mai bine. Nu te pripi să respingi această variantă, spunând că problemele tale conjugale nu se pot rezolva. Pune-ţi următoarele întrebări:

▪ „Ce calităţi m-au atras la partenerul meu când l-am cunoscut? Oare chiar nu le mai are deloc?“ (Proverbele 31:10, 29)

▪ „Aş putea reaprinde sentimentele pe care le aveam faţă de partenerul meu înainte de a ne căsători?“ (Cântarea cântărilor 2:2; 4:7)

▪ „Făcând abstracţie de comportamentul partenerului meu, ce pot face eu pentru a aplica sugestiile de la paginile 3–9 ale acestei reviste?“ (Romani 12:18)

▪ „Aş putea să-i explic (verbal sau în scris) partenerului meu ce îmbunătăţiri concrete aş vrea să aducem căsniciei?“ (Iov 10:1)

▪ „Am putea discuta cu un prieten matur care ne-ar putea ajuta să ne stabilim obiective realiste pentru a ne îmbunătăţi relaţia conjugală?“ (Proverbele 27:17)

Biblia spune: „Cel prevăzător ia aminte la paşii lui“ (Proverbele 14:15). Acest principiu este valabil nu doar când ne alegem partenerul de viaţă, ci şi când ne gândim ce să facem pentru a ne salva căsnicia. Aşa cum se menţiona la pagina 9 a acestei reviste, nici căsniciile fericite nu sunt scutite de probleme. Diferenţa constă în modul în care soţii încearcă să le rezolve.

Să ilustrăm: Imaginează-ţi că ai pornit într-o călătorie lungă cu maşina. Pe drum vei întâmpina cu siguranţă probleme: poate vreme urâtă, blocaje de circulaţie sau alte obstacole. Uneori chiar s-ar putea să te rătăceşti. Ce vei face? Vei întoarce maşina şi o vei lua spre casă sau vei găsi o modalitate de a depăşi obstacolul şi de a-ţi continua călătoria? În ziua nunţii, tu şi partenerul tău aţi pornit într-o călătorie în care aveau să apară şi probleme, căci Biblia spune: „Cei ce se căsătoresc vor avea necazuri“ (1 Corinteni 7:28). Întrebarea nu e dacă veţi întâmpina sau nu probleme, ci cum le veţi face faţă când apar. Aţi putea găsi modalităţi de a depăşi obstacolele şi de a merge mai departe? Chiar dacă aveţi impresia că relaţia voastră e sortită eşecului, veţi avea puterea de a cere ajutor? (Iacov 5:14)

O instituţie divină

Căsătoria este o instituţie divină ce trebuie privită cu multă seriozitate (Geneza 2:24). Când problemele par de nerezolvat, ţine cont de ideile discutate în acest articol.

1. Încearcă să reaprinzi iubirea pe care ai simţit-o la început (Cântarea cântărilor 8:6).

2. Stabileşte ce trebuie să faci tu pentru a-ţi îmbunătăţi căsnicia şi apoi treci la fapte (Iacov 1:22).

3. Spune-i partenerului clar, dar cu respect (verbal sau în scris) ce îmbunătăţiri crezi că trebuie să faceţi în căsnicie (Iov 7:11).

4. Cere ajutor. Nu trebuie să-ţi salvezi căsnicia de unul singur!

[Note de subsol]

^ par. 9 Deşi acest articol vorbeşte mai mult despre efectele divorţului asupra adolescenţilor, divorţul îi afectează şi pe copiii mai mici. Pentru informaţii suplimentare, vezi numerele din 8 decembrie 1997, paginile 3–12, şi din 22 aprilie 1991, paginile 3–11 (engl.), ale revistei Treziţi-vă!.

^ par. 13 Acest lucru nu este întotdeauna posibil, îndeosebi dacă unul din părinţi a abandonat familia sau este iresponsabil ori chiar periculos, iar aceste manifestări sunt evidente (1 Timotei 5:8).

[Chenarul/Fotografia de la pagina 19]

„DE DATA ASTA VA FI MAI BINE“

Studiile arată că, atunci când te căsătoreşti a doua oară, riscul ca legătura conjugală să se rupă este mai mare decât în cazul primei căsătorii. Riscul este şi mai mare când te căsătoreşti a treia oară. În cartea sa Emotional Infidelity, Gary Neuman arată care este unul dintre motive. El scrie: „Dacă ai probleme în căsnicie, cauza nu este alegerea greşită a partenerului, ci chiar tu. La urma urmei, tu te-ai îndrăgostit de această persoană. Realizările şi eşecurile din căsnicia voastră nu sunt decât rezultatul colaborării dintre voi“. Care este concluzia autorului? „E mai bine să scapi de problemă şi să-ţi păstrezi partenerul, decât să scapi de partener şi să păstrezi problema.“

 [Chenarul de la pagina 21]

CÂND CĂSNICIA SE DESTRAMĂ

Biblia admite că, în cazuri extreme, soţii pot ajunge la divorţ. * Dacă aşa au stat lucrurile şi în cazul tău, cum îţi poţi ajuta copilul adolescent să facă faţă situaţiei?

Spune-i copilului tău ce se întâmplă. Dacă este posibil, părinţii ar trebui să facă acest lucru împreună. Staţi de vorbă cu el şi spuneţi-i că decizia de a divorţa este definitivă. Asiguraţi-l că nu el este cauza divorţului şi că amândoi îl veţi iubi în continuare.

Părăseşte câmpul de luptă; războiul s-a încheiat. Unii părinţi rămân învrăjbiţi mult timp după divorţ. „Din punct de vedere legal, ei sunt divorţaţi, dar din punct de vedere afectiv, continuă să lupte în tabere adverse, incapabili fiind să încheie un armistiţiu“, spune un specialist. Aceasta nu numai că îi privează pe adolescenţi de părinţii lor — ce par mereu puşi pe ceartă —, dar le şi dă ocazia să-şi instige părinţii unul împotriva celuilalt pentru a obţine ce vor. De pildă, un băiat i-ar putea spune mamei: „Tata mă lasă să mă întorc acasă cât vreau eu de târziu. Tu de ce nu mă laşi?“. Pentru că nu doreşte ca fiul ei să treacă de partea „inamicului“, mama cedează.

Permite-i copilului să vorbească. Iată ce concluzie ar putea trage adolescenţii: „Dacă mama şi tata nu se mai iubesc, înseamnă că nici pe mine n-o să mă mai iubească“ sau „Dacă părinţii mei încalcă regulile, eu de ce să nu le încalc?“. Pentru a alunga temerile copilului tău adolescent şi pentru a-i corecta modul de gândire, oferă-i nenumărate ocazii de a vorbi. Dar atenţie: Nu căuta în el un sprijin afectiv! E copilul tău, nu confidentul tău!

Îndeamnă-l să rămână în relaţii bune cu fostul tău partener. Cel de care ai divorţat este fostul tău partener, dar nu şi fostul părinte al copilului vostru. E nepotrivit să-l vorbeşti de rău pe celălalt părinte. Iată ce se spune în cartea Teens in Turmoil — A Path to Change for Parents, Adolescents, and Their Families: „Dacă îşi folosesc copiii pe post de arme pe acest câmp de luptă, părinţii trebuie să se aştepte, mai devreme sau mai târziu, să culeagă ce au semănat“.

Ai grijă de tine. Uneori te vei simţi copleşit. Însă nu renunţa. E bine să ai în continuare o viaţă sănătoasă. Dacă eşti Martor al lui Iehova, rămâi implicat în activităţi spirituale. Astfel, tu şi copilul tău adolescent veţi reuşi să vă păstraţi echilibrul (Psalmul 18:2; Matei 28:19, 20; Evrei 10:24, 25).

[Notă de subsol]

^ par. 38 Potrivit Bibliei, singurul motiv de divorţ cu posibilitatea recăsătoririi îl constituie relaţiile sexuale extraconjugale (Matei 19:9). În caz de infidelitate conjugală, partenerul nevinovat — nu membrii familiei sau alţii — va decide dacă va divorţa sau nu (Galateni 6:5).

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Depune eforturi să-ţi respecţi jurământul făcut în ziua nunţii

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Îndeamnă-ţi copilul adolescent să rămână în relaţii bune cu fostul tău partener, dacă acestuia nu i s-a luat prin lege dreptul de a-l vedea