Impactul agriculturii moderne asupra vieţii oamenilor

CUM vă obţineţi hrana? O cumpăraţi sau o obţineţi cultivând o bucată de pământ? Până nu demult, majoritatea oamenilor practicau o agricultură de subzistenţă, cu alte cuvinte trăiau din ceea ce cultivau. Dar în prezent, în unele ţări industrializate, doar 1 din 50 de oameni mai muncesc în agricultură. Cum a avut loc o asemenea schimbare?

Progresele în agricultură au fost lente, dar cu timpul s-au intensificat. Fiecare schimbare a afectat viaţa a milioane de familii, iar schimbările continuă să aibă loc şi în prezent. Să vedem în continuare ce impact au avut progresele din agricultură asupra vieţii oamenilor.

Încep schimbările

În secolul al XII-lea, odată cu apariţia hamului pentru cai, Europa lăsa în urmă agricultura de subzistenţă. Deşi se făceau primii paşi, acesta a fost unul semnificativ. Înhămaţi, caii puteau trage mai tare, mai repede şi mai mult timp decât boii, folosiţi până atunci la munca câmpului. Cu ajutorul cailor, agricultorii îşi puteau mări producţia. Ei puteau folosi plugurile de fier pentru a ara terenuri care, înainte, erau imposibil de cultivat. Un alt pas important a fost introducerea plantelor de cultură ce ameliorează calitatea solului, precum fasolea, mazărea, trifoiul şi lucerna; acestea îmbogăţesc solul cu azot. Un sol mai bogat în nutrienţi însemna recolte mai mari.

Aceste prime progrese au fost suficiente pentru ca unii agricultori să obţină un surplus de produse agricole pe care apoi să le vândă. Locuitorii oraşelor, care se extindeau tot mai mult, îşi puteau cumpăra hrana de la agricultori şi puteau munci în comerţ şi în ateliere. De fapt, din rândul negustorilor, al meşteşugarilor şi al fermierilor bogaţi au provenit inventatorii primelor maşini agricole.

Cam prin anul 1700, Jethro Tull, un fermier englez, a inventat semănătoarea trasă de cai care a înlocuit semănatul manual — metodă prin care se irosea multă sămânţă. În 1831, în Statele Unite, Cyrus McCormick a inventat secerătoarea mecanică trasă de cai. Cu ea cerealele erau recoltate de 5 ori mai repede decât cu secera. Tot  pe atunci, negustorii au început să aducă în Europa îngrăşământ din Anzi, de pe coasta Americii de Sud. Cu ajutorul maşinilor agricole şi al îngrăşămintelor, producţia agricolă a crescut considerabil. Dar ce efect au avut toate acestea asupra vieţii oamenilor?

Progresele din agricultură au deschis calea revoluţiei industriale. Locuitorii oraşelor aveau acum hrană ieftină şi din belşug. Revoluţia a început în Marea Britanie, în anii 1750–1850. Atunci mii de familii au fost nevoite să se mute în oraşe industrializate ca să lucreze în mine de cărbuni, în topitorii, pe şantiere navale şi în filaturi. Adevărul e că nici nu prea aveau de ales. Micii fermieri care nu-şi puteau permite să implementeze noile metode agricole nu câştigau prea mult şi deci nu-şi puteau plăti arenda. Prin urmare, şi-au abandonat fermele şi au ajuns în mahalale supraaglomerate, unde bolile făceau ravagii. Acum familiile nu mai lucrau pământul împreună. Capul familiei era nevoit să muncească departe de casă. Până şi copiii munceau ore în şir în fabrici. În scurt timp, şi alte ţări aveau să cunoască schimbări asemănătoare.

Impactul ştiinţei asupra agriculturii

În 1850, unele ţări se dezvoltaseră îndeajuns pentru a finanţa cercetările în domeniul agriculturii. Studiile ştiinţifice au antrenat schimbări după schimbări. De pildă, în urma studiilor de genetică s-au obţinut plante cu producţii mari la hectar şi rezistente la boli. Cercetătorii au descoperit şi combinaţia exactă de azotaţi şi fosfaţi necesară pentru anumite tipuri de culturi şi soluri. În sezonul de creştere, buruienile îi ţineau ocupaţi cu săpatul pe muncitorii de la ferme. Dar, odată cu descoperirea unor erbicide care încetineau creşterea buruienilor, mulţi dintre ei şi-au pierdut locul de muncă. Agricultorii aveau însă şi alţi duşmani: viermii şi insectele între care gărgăriţele. Dar acum, ei puteau alege dintr-o mare varietate de produse chimice pentru a combate aproape orice dăunător. *

Şi viaţa crescătorilor de animale s-a schimbat. Având la dispoziţie maşini automatizate pentru mulsul şi hrănitul animalelor, un fermier şi ajutorul său puteau să se ocupe de până la 200 de bovine. În plus, viţeii şi porcii puteau fi îngrăşaţi mai repede, întrucât erau ţinuţi în grajduri şi nu pe câmp. Astfel, crescătorii puteau controla temperatura incintei şi alimentaţia animalelor.

Aşadar, ştiinţa a avut un impact semnificativ în agricultură. În cazul unor fermieri, producţia raportată la numărul de lucrători a crescut în această perioadă de o sută, ba chiar de o mie de ori faţă de vremurile dinaintea revoluţiei industriale. Dar cum au influenţat aceste progrese viaţa oamenilor?

Viaţa fermierului se schimbă

De când au apărut maşinile agricole, viaţa fermierului nu mai e aceeaşi. Majoritatea fermierilor şi a muncitorilor de la fermă trebuie să ştie să manevreze maşinării complicate şi să le întreţină. Tot mai mulţi lucrează singuri. Trecut-au vremurile când semănau, săpau şi recoltau în grup!

În multe ţări şi-a făcut apariţia un nou tip de fermier: omul de afaceri instruit şi specializat în producţia în masă a câtorva produse agricole sau numai a unuia singur. Deşi investeşte mulţi bani în teren, în clădiri şi în maşini, el încă depinde de alţii. Uriaşele companii de procesare a alimentelor şi lanţurile de supermarketuri stabilesc nu numai preţurile, ci şi varietatea, mărimea şi culoarea produselor sale. Inginerii agronomi îi elaborează o metodă de producţie, în timp ce companiile specializate îi furnizează îngrăşămintele, pesticidele şi seminţele necesare, evident ţinând cont de condiţiile specifice din ferma sa. Metodele folosite de el sunt complet diferite de cele ale strămoşilor lui. Totuşi, lupta sa n-a luat sfârşit. Unii sunt îngrijoraţi din cauza eventualelor efecte negative ale anumitor tehnici agricole.

Lupta continuă

În ţările dezvoltate, mulţi fermieri îşi pierd terenurile, întrucât nu pot concura cu marile concerne agricole. În cazul unora, singura soluţie pentru a-şi păstra modul de viaţă atât de îndrăgit este să se reorienteze spre agroturism: să ofere cazare, să amenajeze campinguri, terenuri de  golf şi să producă obiecte de artizanat. Fermierii au găsit şi alte soluţii: cultivă plante sau cresc animale mai deosebite (alimente organice, flori, struţi ori lame alpaca).

În ţările mai sărace, unde aproape 80% din populaţie îşi câştigă existenţa cultivând pământul, mulţi agricultori înfruntă şi ei probleme grele. Companiile internaţionale specializate în agricultură mecanizată cumpără cele mai bune terenuri, le cultivă, iar produsele obţinute ajung pe pieţele din locuri îndepărtate. Neavând la dispoziţie maşini, agricultorii din aceste ţări cultivă terenuri aride ori mici parcele de pământ ca să aibă cu ce să-şi hrănească familiile.

În majoritatea ţărilor, foarte mulţi oameni se mută de la sat la oraş. Acest fenomen nu este decât o consecinţă a procesului început cu veacuri în urmă. Trecerea de la stilul de viaţă rural la cel urban le aduce unora foloase, iar altora necazuri. Prea puţine guverne însă îi înţeleg pe cei afectaţi de schimbări şi le oferă ajutorul necesar. Într-adevăr, oamenii au nevoie de Regatul lui Dumnezeu! Doar acesta va aduce o viaţă mai bună! (Isaia 9:6)

[Notă de subsol]

^ par. 10 Revista Treziţi-vă! nu recomandă o anumită tehnică agricolă.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 23]

DOUĂ TIPURI DE AGRICULTURĂ

Eusebio trăieşte în Anzi, unde cultivă pământul şi creşte 14 vite. „Toate au nume“, spune el. „Îmi place ce fac. Eu şi soţia mea cultivăm legume pentru familie. Noi îi ajutăm pe vecinii noştri la arat şi la cules, iar ei pe noi. Prin partea locului nu vezi nicio maşină agricolă. Arăm pământul cu boii şi săpăm pantele abrupte cu hârleţul.

Odată, o boală a răpus aproape toate vitele noastre. După aceea, am făcut un curs la care am învăţat noţiuni elementare de medicină veterinară. De-atunci nu ne-a mai murit niciun animal din cauza vreunei boli şi îi ajut şi pe vecini când li se îmbolnăvesc animalele. Deşi vindem brânză la piaţa din sat, nu câştigăm prea mult. Totuşi, am avut întotdeauna ce să le punem pe masă celor şase copii ai noştri.“

Richard cultivă 500 ha în preria canadiană. Se descurcă singur. Doar în sezonul de semănat şi recoltat angajează un lucrător.

„Agricultura de azi nu mai implică efort fizic, ci stres“, spune Richard. „Am aer condiţionat atât în cabina tractorului, cât şi în cea a combinei. Praful şi insectele nu-mi mai dau bătaie de cap. Maşinile au o lăţime de nouă metri şi pot semăna sau secera 65 ha într-o singură zi. Dar depind aproape în totalitate de maşini, şi de aici vine stresul. Din când în când trebuie să le înlocuiesc. Atunci fac un împrumut la bancă. Însă nu de mine depinde dacă voi putea să-mi achit împrumutul, ci de precipitaţii, de îngheţ, de preţul pieţei şi de rata dobânzilor. Stresul generează probleme în multe familii de fermieri, unii fermieri ajungând chiar să se sinucidă.“

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Secerătoarea McCormick, inventată în 1831, i-a ajutat pe fermieri să recolteze cerealele de cinci ori mai repede decât înainte

[Provenienţa fotografiei]

Wisconsin Historical Society, WHi-24854