„Noi nu am ales avortul!“

VICTORIA, menţionată în primul articol, i-a spus prietenului ei, Bill, că nu voia să avorteze. „Simţeam că în pântecele meu era o fiinţă vie“, a mărturisit ea. „Dându-mi seama că, dacă rămâneam cu Bill, nu m-ar fi susţinut în timpul sarcinii, l-am părăsit.“

Mai târziu, Bill s-a răzgândit şi a cerut-o în căsătorie pe Victoria. Le-a fost însă extrem de greu să-şi crească micuţul. „Nu aveam maşină şi nici bani. Aveam doar câteva haine. De fapt aveam foarte puţine lucruri“, a explicat Victoria. „Bill era prost plătit la locul de muncă şi trăiam într-o  locuinţă socială în condiţii mizere. Dar nu ne-am dat bătuţi.“

Şi alţii s-au confruntat cu dificultăţile pe care le aduce cu sine o sarcină nedorită. Cu toate acestea, nici ei nu au considerat avortul o soluţie. Ce anume i-a ajutat să-şi păstreze hotărârea şi să facă faţă stresului pe care-l generează creşterea unui copil venit pe lume într-un moment nu tocmai prielnic? Aplicarea în viaţă a principiilor înţelepte consemnate în Biblie.

Nu vă pripiţi, faceţi-vă planuri înţelepte

Biblia dă un sfat înţelept: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă“ (Proverbele 21:5).

Connie, mamă a trei băieţi, între care unul infirm, a fost copleşită când a aflat că era din nou însărcinată. „Nu ne mai trebuia încă o gură de hrănit“, a spus ea. „Eu şi soţul meu ne-am gândit că era mai bine să întrerup sarcina.“ Însă înainte de a lua o decizie pripită, Connie i s-a destăinuit lui Kay, o colegă de serviciu. Kay a ajutat-o să înţeleagă că în pântecele ei era o fiinţă nenăscută. În urma acestei discuţii, Connie s-a răzgândit.

Connie însă avea nevoie de ajutor pentru a-şi face un plan. Întrucât ea avea o mătuşă ce locuia în apropiere, Kay a îndemnat-o pe Connie să ia legătura cu ea. Când a aflat despre ce era vorba, mătuşa ei a fost bucuroasă să-i dea o mână de ajutor. În plus, soţul lui Connie şi-a mai găsit un loc de muncă şi s-au mutat într-un apartament mai modest, reuşind astfel să se îngrijească de noul membru al familiei.

Kay a ajutat-o pe Connie şi să ia legătura cu unele organizaţii care le oferă asistenţă femeilor ce rămân însărcinate într-un moment neprielnic al vieţii. În multe ţări există astfel de organizaţii. Acestea pot fi găsite pe internet sau cu ajutorul cărţilor de telefoane disponibile în oficiile poştale. E-adevărat, sunt necesare eforturi conştiincioase pentru a primi ajutor, dar „planurile omului harnic nu duc decât la belşug“.

Acceptaţi realitatea

„Înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric“, spune Biblia (Eclesiastul 2:14).

O femeie cu adevărat înţeleaptă nu închide ochii în faţa realităţii, ‘umblând în întuneric’ ca să spunem aşa. Ea are „ochii în cap“, cu alte cuvinte îşi foloseşte raţiunea pentru a cântări bine consecinţele faptelor sale. Prin urmare, spre deosebire de femeia care ignoră realitatea, sau care nu vrea să ştie ce se petrece în uterul ei, femeia înţeleaptă îşi ocroteşte cu iubire fiinţa vie din pântece.

Stephanie, o adolescentă care a rămas însărcinată şi se gândea să avorteze, a făcut o ecografie când era în luna a doua de sarcină. La vederea imaginii, „am izbucnit în lacrimi“, mărturiseşte ea. „Atunci m-am întrebat: «De ce să ucid o fiinţă vie?».“

Şi Denise, o altă tânără care a rămas însărcinată când încă nu era căsătorită, ştia că în ea se dezvolta o fiinţă vie. Când prietenul ei i-a dat bani şi i-a zis: „Ocupă-te tu de asta!“, Denise i-a răspuns fără să stea pe gânduri: „Adică să avortez? N-aş putea face niciodată aşa ceva!“. Denise a refuzat să-şi ucidă copilul.

Efectele fricii de oameni

Sub influenţa presiunilor din partea celorlalţi, unele femei însărcinate se gândesc, probabil, să avorteze. Totuşi, înainte de a lua o decizie, ar fi bine să mediteze la următorul proverb biblic: „Frica de oameni întinde o cursă, dar cine  se încrede în Iehova va fi ocrotit“ (Proverbele 29:25).

Monica, o tânără de 17 ani, necăsătorită, a rămas însărcinată chiar înainte de a-şi începe studiile economice. Când a aflat, mama ei, care era văduvă şi avea cinci copii, s-a simţit distrusă. Voia ca fiica ei să înveţe o meserie pentru ca măcar ea să nu mai trăiască în sărăcie. Disperată, mama a insistat ca Monica să facă avort. „Când medicul m-a întrebat dacă asta voiam şi eu, i-am spus un categoric «Nu!»“, mărturiseşte Monica.

Răvăşită la gândul că viitorul promiţător al Monicăi era compromis şi la ideea că mai avea de crescut un copil, mama ei i-a zis să plece de acasă. Monica s-a mutat la o mătuşă. După câteva săptămâni, mamei i-a părut rău şi şi-a chemat fiica acasă. Când a venit pe lume micul Leon, ea a ajutat-o pe Monica să se îngrijească de nou-născut, ajungând să-l iubească enorm.

Robin, o femeie căsătorită, s-a confruntat cu presiuni venite dintr-o cu totul altă direcţie. „La un moment dat am făcut o infecţie la rinichi. Medicul mi-a dat un tratament fără să se asigure dacă eram sau nu însărcinată. De fapt, eram chiar la începutul sarcinii“, a spus Robin. „Ulterior, când medicul a aflat, mi-a spus că exista un risc crescut ca micuţul să fie retardat.“ Prin urmare, a încercat să o convingă pe Robin să facă avort. „I-am explicat care este punctul de vedere biblic cu privire la viaţă“, a povestit ea apoi. „I-am spus că nu voiam cu nici un chip să avortez.“

Deşi temerile medicului erau întemeiate, viaţa lui Robin nu era în acel moment în pericol. * „Când a venit pe lume fiica mea, i s-au făcut unele examene medicale care au dezvăluit că se născuse cu o uşoară paralizie cerebrală asociată cu un uşor retard“, a adăugat Robin. „Viaţa ei este cât de cât normală. Acum, la vârsta de 15 ani, citeşte din ce în ce mai bine. O iubesc atât de mult! Îi mulţumesc lui Iehova de nenumărate ori pe zi că mi-a dăruit-o!“

Prietenia cu Dumnezeu dă putere

Biblia afirmă: „Prietenia strânsă cu Iehova este pentru cei ce se tem de el“ (Psalmul 25:14).

Multe cupluri refuză să recurgă la avort deoarece ţin cont de punctul de vedere al Creatorului cu privire la viaţă. Dorinţa lor principală este să-şi păstreze prietenia cu Dumnezeu şi să-i înfăptuiască voinţa. Aceasta a fost şi marea dorinţă a Victoriei, menţionată mai înainte. „Eram ferm convinsă că Dumnezeu este Dătătorul vieţii şi că eu nu aveam dreptul să ucid o fiinţă căreia el îi dăduse viaţă“, a spus ea.

Când Victoria a început să studieze Biblia cu seriozitate, prietenia ei cu Dumnezeu s-a consolidat. Ea a spus: „Decizia de a păstra copilul m-a apropiat mult de Dumnezeu şi mi-a insuflat dorinţa de a-i fi plăcută în toate aspectele vieţii.  Când m-am rugat pentru îndrumarea sa, toate s-au rezolvat parcă de la sine“.

Prietenia cu Dumnezeu, Izvorul vieţii, ne adânceşte respectul faţă de viaţa ce se dezvoltă în uter (Psalmul 36:9). Mai mult, Dumnezeu îi poate da unei femei şi familiei sale „puterea care depăşeşte normalul“ pentru a face faţă stresului generat de o sarcină nedorită (2 Corinteni 4:7). Dar cum privesc decizia luată în trecut cei ce au manifestat respect faţă de punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la viaţă?

Nu au niciun regret

Aceşti părinţi nu sunt copleşiţi de sentimente de vinovăţie şi de tristeţe şi nici de sentimentul unei pierderi iremediabile. După un timp, ei chiar au considerat „rodul pântecelui“ o răsplată, nu un blestem (Psalmul 127:3). Connie, menţionată mai devreme, a ajuns să simtă astfel la numai două ore după ce a născut. Bucuroasă, ea a sunat-o pe Kay, colega ei de serviciu, şi i-a spus cât de încântată era la gândul de a-şi creşte fetiţa ce tocmai venise pe lume. În culmea fericirii, Connie a adăugat: „Cât de adevărat este că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei ce fac voinţa sa!“.

De ce ne aduce foloase faptul de a acţiona în armonie cu punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la viaţă? Deoarece, în calitate de Izvor al vieţii, Dumnezeu ne-a dat legi şi principii pe care le-a consemnat în Biblie ‘spre binele nostru’ (Deuteronomul 10:13).

Potrivit cuvintelor Victoriei şi ale lui Bill, a căror experienţă este menţionată atât la începutul acestui articol, cât şi la începutul articolului introductiv, decizia de a nu face avort a constituit un punct de cotitură în viaţa lor. Iată ce au declarat ei: „Eram dependenţi de droguri şi poate că am fi murit dacă am fi continuat să ne drogăm. Însă, din respect pentru viaţa copilului nostru nenăscut, ne-am analizat profund viaţa. Cu ajutorul Martorilor lui Iehova am reuşit să facem schimbări“.

Fiul lor, Lance, are acum aproape 34 de ani şi este căsătorit de mai bine de 12 ani. Lance explică: „Încă din copilărie, părinţii m-au învăţat să iau decizii bazate pe Biblie, lucru care mi-a adus foloase nu numai mie, ci şi soţiei mele şi copilului nostru. Nu cred că un alt mod de viaţă ne-ar fi putut face mai fericiţi!“. Tatăl lui, care la început a vrut ca Victoria să avorteze, a mărturisit: „Ne îngrozim când ne dăm seama că era cât pe ce să-i curmăm viaţa fiului nostru drag!“.

Să ne gândim din nou la Monica, tânăra care a refuzat să avorteze în pofida presiunilor exercitate de mama ei. Iată ce spune ea: „La două săptămâni după ce-am născut, am vorbit cu Martorii lui Iehova şi am aflat cum puteam să-mi aduc viaţa în armonie cu legile lui Dumnezeu. Am început să-l învăţ şi pe fiul meu, Leon, cât de important este să ascultăm de Dumnezeu, sădindu-i astfel în inimă iubire faţă de Creator. Leon este în prezent Martor al lui Iehova şi slujeşte în lucrarea itinerantă“.

Meditând la ce a făcut mama lui pentru el, Leon a spus: „Gândul că m-a iubit atât de mult şi că mi-a dat posibilitatea să trăiesc în pofida presiunilor la care a fost supusă m-a determinat să-mi folosesc viaţa în aşa fel încât să-i dovedesc lui Dumnezeu că preţuiesc acest minunat dar“.

Mulţi care şi-au însuşit punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la viaţă sunt fericiţi că au decis să nu curme viaţa copilului pe care acum îl iubesc atât de mult. Ei pot spune cu inima plină de recunoştinţă: „Noi nu am ales avortul!“.

[Notă de subsol]

^ par. 20 Dacă la naştere trebuie să se aleagă între salvarea vieţii mamei sau a copilului, persoanele direct implicate vor decide a cui viaţă să o salveze. Din fericire, datorită progreselor medicale înregistrate în multe ţări, astfel de situaţii sunt foarte rare.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Când, în timpul unei ecografii efectuate în a doua lună de sarcină, Stephanie şi-a văzut copilul nenăscut, ea a decis să nu avorteze

(contur adăugat ulterior)

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Victoria şi Lance

[Legenda fotografiei de la paginile 8, 9]

Victoria şi Bill azi, împreună cu Lance şi familia lui

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Monica este bucuroasă că în urmă cu 36 de ani s-a împotrivit presiunilor exercitate asupra ei de a avorta, iar fiul ei, Leon, îi este recunoscător