„Adresa“ perfectă

CÂND îi dăm cuiva adresa noastră, menţionăm de regulă ţara, oraşul şi strada. Prin analogie, în cazul Pământului, „ţara“ este galaxia Calea Lactee, „oraşul“ este Sistemul Solar — Soarele şi planetele care gravitează în jurul lui —, iar „strada“, orbita lui din Sistemul Solar. Graţie progreselor din astronomie şi din fizică, oamenii de ştiinţă au ajuns să înţeleagă mai bine avantajele poziţiei planetei noastre în Univers.

Să ne oprim mai întâi asupra „oraşului“ nostru, Sistemul Solar. El se află într-o parte a Căii Lactee pe care mulţi oameni de ştiinţă o numesc zona galactică locuibilă. Aceasta se află la circa 28 000 de ani-lumină de centrul galaxiei şi conţine concentraţia potrivită de elemente chimice necesare vieţii. Dacă această zonă ar fi mai departe de centrul galaxiei, elementele chimice ar fi foarte rare; dacă ar fi mai aproape, cantitatea mare de radiaţii potenţial letale, precum şi alţi factori ar pune în pericol viaţa. Putem spune, pe bună dreptate, că „locuim în cea mai bună zonă“ a galaxiei, aşa cum declară şi revista Scientific American.

„Strada“ ideală

Foarte „bună“ este şi „strada“ planetei noastre, sau orbita ei în Sistemul Solar („oraşul“). Situată la circa 150 de milioane de kilometri de Soare, orbita Pământului se află, potrivit oamenilor de ştiinţă, în zona circumstelară locuibilă, unde nu este nici prea frig, nici prea cald ca viaţa să fie pusă în pericol. Mai mult decât atât, orbita este aproape circulară; astfel, Pământul rămâne tot timpul anului cam la aceeaşi distanţă faţă de Soare.

La rândul său, Soarele este considerat „uzina energetică“ perfectă. Este o stea stabilă, de mărime ideală şi emite cantitatea necesară de energie. Nu întâmplător Soarele a fost numit „o stea aparte“.

Vecinul perfect

Să fi vrut să alegi pentru Pământ „un vecin“ mai bun decât Luna, şi tot nu ai fi reuşit. Diametrul său este cam un sfert din diametrul Pământului. Comparată cu alte luni din Sistemul Solar, Luna este neobişnuit de mare pentru planeta în jurul căreia gravitează.

Tot datorită Lunii se produc şi mareele, care au un rol esenţial în echilibrul ecologic al planetei. Luna contribuie şi la menţinerea stabilităţii axei de rotaţie a Pământului. Fără un satelit pe măsură, Pământul s-ar învârti asemenea unui titirez, ba chiar s-ar răsturna şi s-ar întoarce pe cealaltă  parte, iar schimbările climatice, mareice şi de altă natură ar fi catastrofale.

Înclinaţia axei şi viteza de rotaţie sunt ideale

Datorită înclinaţiei de 23°30ˈ a axei Pământului, există anotimpuri, temperaturi blânde şi mai multe zone climatice. „Înclinaţia axei terestre pare a fi «cea ideal㻓, se spune în cartea Rare Earth — Why Complex Life Is Uncommon in the Universe.

Ideală este şi lungimea zilelor şi a nopţilor — rezultat al rotaţiei Pământului în jurul axei sale. Dacă zilele ar fi mult mai lungi, partea Pământului expusă Soarelui s-ar pârjoli, iar cealaltă ar îngheţa. În schimb, dacă zilele ar fi mai scurte (având poate doar câteva ore), şi deci rotaţia planetei ar fi mai rapidă, s-ar stârni vânturi foarte puternice, care nu s-ar mai opri, şi ar avea loc şi alte fenomene naturale dezastruoase.

Într-adevăr, toate caracteristicile Pământului — „adresa“ lui, viteza lui de rotaţie şi vecinul său, Luna — dovedesc existenţa unui proiect inteligent. * Fizicianul şi evoluţionistul Paul Davies afirmă: „Chiar şi oamenii de ştiinţă atei sunt cuprinşi de uimire în faţa proporţiilor, a măreţiei, a armoniei şi a eleganţei Universului, dar şi a ingeniozităţii ce-o reflectă el“.

Ar putea oare aceste caracteristici să fie produsul întâmplării sau vădesc ele că planeta a fost proiectată cu un scop? Meditaţi la această întrebare în timp ce citiţi următorul articol care vorbeşte despre două scuturi uimitoare ce ocrotesc viaţa de pe Pământ de pericolele din spaţiu.

[Notă de subsol]

^ par. 13 Esenţiale existenţei Universului ca întreg sunt şi cele patru forţe fundamentale care guvernează materia: forţa gravitaţională, forţa electromagnetică, forţa nucleară slabă şi forţa nucleară tare. Toate sunt reglate cu multă precizie. (Vezi capitolul 2 din cartea Există un Creator care se interesează de voi?, publicată de Martorii lui Iehova.)

[Chenarul de la pagina 5]

MAI RAPIZI DECÂT UN GLONŢ?

Când vom fi terminat de citit acest chenar, vom fi parcurs mii de kilometri, iar călătoria va fi fost atât de lină, încât nici nu vom fi băgat de seamă. De ce putem afirma acest lucru?

Pământul are o circumferinţă de 40 000 km şi se roteşte în jurul axei sale într-un interval de 24 de ore. Astfel, dacă ne-am afla la ecuator sau în apropiere, ne-am deplasa cu 1 600 km/h. (Evident, dacă ne-am afla la poli, ne-am roti pe loc.)

Pământul se învârte în jurul Soarelui cu o viteză de 30 km/s, în timp ce Sistemul Solar se învârte în jurul centrului Căii Lactee cu uluitoarea viteză de 249 km/s. Prin comparaţie, viteza unui glonţ nu atinge nici 1,6 km/s!

[Provenienţa fotografiei de la pagina 4]

Calea Lactee: NASA/JPL/Caltech

[Provenienţa fotografiei de la pagina 5]

Pământul: Based on NASA/Visible Earth imagery