Este planeta în pericol?

ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ este considerată cel mai grav pericol ce ameninţă omenirea. Cercetătorii sunt îngrijoraţi de faptul că noi, oamenii, „am declanşat o avalanşă de schimbări care, deşi lente, nu pot fi oprite“, precizează revista Science. Scepticii pun însă la îndoială această declaraţie. Chiar dacă mulţi sunt de acord că pământul se încălzeşte, ei au îndoieli în ce priveşte cauzele şi efectele acestui fenomen. Activităţile omului ar putea fi un factor, spun ei, dar nu neapărat cel mai important. De ce există aceste păreri contradictorii?

O explicaţie ar fi că procesele fizice care stau la baza sistemelor climatice sunt complexe şi nu sunt încă înţelese pe deplin. În plus, grupurile de interese adesea dau o interpretare proprie datelor ştiinţifice, ca în cazul explicaţiilor referitoare la creşterea temperaturii.

Creşterea temperaturii — Care este realitatea?

Potrivit unui raport recent al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbările Climatice (IPCC), înfiinţată de ONU, încălzirea globală este un fapt „incontestabil“, adică o realitate, iar o mare parte din vină o au „mai mult ca sigur“ oamenii. Cei care nu sunt de acord cu această concluzie, mai ales în ce priveşte implicarea factorului uman, recunosc totuşi că în oraşe se înregistrează o oarecare creştere a temperaturii, motivul fiind însă extinderea oraşelor. În plus, betonul şi oţelul reţin foarte uşor căldura de la soare şi se răcesc foarte încet noaptea. Scepticii însă susţin că măsurătorile efectuate în oraşe nu arată ce se întâmplă în zonele rurale şi că ele pot denatura statisticile globale.

În schimb, Clifford, un vârstnic respectat ce trăieşte pe o insulă din apropierea Alaskăi, spune că vede efectele încălzirii planetei cu ochii lui. Oamenii din satul său trebuie să traverseze gheţurile arctice pentru a ajunge pe continent, unde vânează reni şi elani. Însă din cauza creşterii temperaturii, stilul lor de viaţă tradiţional ar putea dispărea. „S-au schimbat curenţii, s-a schimbat starea gheţii, s-a schimbat până şi perioada în care îngheaţă Marea Ciukotsk“, spune Clifford. Marea îngheţa, de obicei, pe la sfârşitul lui octombrie, dar acum nu mai îngheaţă decât pe la sfârşitul lui decembrie, mai zice el.

În 2007, efectele încălzirii s-au făcut simţite şi în Pasajul de Nord-Vest, care, pentru prima oară în istorie, a devenit complet navigabil. „Ceea ce am văzut anul acesta confirmă statisticile potrivit cărora sezoanele de dezgheţ vor fi mai lungi“, a declarat un reputat om de ştiinţă de la National Snow and Ice Data Center din Statele Unite.

Efectul de seră — esenţial vieţii

O cauză a acestor schimbări o constituie amplificarea efectului de seră, fenomen natural esenţial vieţii pe pământ. Când energia solară ajunge pe pământ, aproximativ 70% este absorbită, încălzind aerul, solul şi mările. Dacă acest proces n-ar avea loc, la suprafaţa solului s-ar înregistra o temperatură medie de -18°C. Căldura  absorbită este eliberată în cele din urmă în spaţiu sub formă de radiaţii infraroşii, iar pământul nu se supraîncălzeşte. Însă când agenţii poluanţi schimbă compoziţia atmosferei, se eliberează mai puţină căldură. Prin urmare, temperatura pământului creşte.

Printre gazele cu efect de seră se numără dioxidul de carbon, oxidul de azot, metanul, dar şi vaporii de apă. Concentraţia de gaze cu efect de seră din atmosferă a crescut considerabil în ultimii 250 de ani, odată cu începutul revoluţiei industriale şi cu folosirea pe scară largă a combustibililor fosili, precum cărbunele şi petrolul. După cât se pare, altă cauză care amplifică efectul de seră este creşterea numărului de animale din ferme, întrucât în urma proceselor lor digestive se produc metan şi oxid de azot. Unii cercetători aduc în atenţie şi alte cauze ale încălzirii pământului, care, spun ei, s-au făcut simţite înainte ca omul să fi putut influenţa clima.

Doar o altă fluctuaţie?

Cei ce susţin că schimbările climatice nu au fost induse de om argumentează că, în trecut, temperatura pământului a cunoscut fluctuaţii majore. Ei aduc în discuţie aşa-numitele ere glaciare, când se pare că temperatura pământului a fost mult mai scăzută decât acum. Iar pentru a susţine ideea încălzirii naturale, ei menţionează că în unele regiuni reci, cum e Groenlanda, a existat cândva vegetaţie tipică zonelor mai calde. E adevărat, oamenii de ştiinţă recunosc că, cu cât vor să afle mai multe despre clima din trecutul îndepărtat, cu atât se afundă mai mult în incertitudini.

Care putea fi cauza variaţiilor majore de temperatură înainte ca omul să aibă vreo influenţă asupra climei? Printre posibilele cauze sunt petele solare şi exploziile solare, fenomene strâns legate de fluctuaţiile de energie eliberată de soare. În plus, orbita pământului urmează anumite cicluri cu o durată de mii de ani, care afectează distanţa dintre planetă şi soare. Alte cauze ar  mai fi influenţa prafului vulcanic şi schimbarea curenţilor oceanici.

Modele climatice

Dar ce efect va avea asupra noastră şi a mediului creşterea temperaturii, indiferent de cauza ori cauzele ei? E greu să se facă prognoze exacte. Totuşi, oamenii de ştiinţă dispun în prezent de computere performante cu ajutorul cărora realizează modele digitale ce simulează evoluţia viitoare a sistemului climatic. Modelele climatice sunt realizate ţinându-se cont de legile fizicii, de datele climatice şi de fenomenele naturale care influenţează clima.

Cu ajutorul acestor modele, oamenii de ştiinţă pot face experimente climatice, imposibil de realizat în alte moduri. De exemplu, ei pot „să modifice“ cantitatea de energie solară eliberată ca să vadă efectele asupra gheţurilor polare, a temperaturii aerului şi a mării, a ratei de evaporare, a presiunii atmosferice, a formării norilor, a curenţilor de aer şi a precipitaţiilor. Ei pot „să creeze“ erupţii vulcanice pentru a observa în ce măsură influenţează praful vulcanic condiţiile meteorologice. Mai mult, ei pot analiza cum este afectată clima de creşterea demografică, de despăduriri, de exploatarea terenurilor, de creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră etc. Oamenii de ştiinţă speră ca în viitor modelele climatice să fie mai exacte, cu alte cuvinte mai demne de încredere.

Dar cât de exacte sunt actualele modele climatice? Bineînţeles că aceasta depinde în mare parte de exactitatea şi numărul datelor introduse în calculator. Prin urmare, previziunile făcute pe baza acestor modele variază de la efecte moderate la efecte catastrofale. Cu toate acestea, „chiar şi sistemul climatic [natural] ne-ar putea rezerva unele surprize“, precizează revista Science. Şi deja am avut parte de unele surprize, precum topirea neobişnuit de rapidă a gheţurilor arctice, fenomen care i-a uimit pe mulţi climatologi.În plus, deşi cei ce elaborează strategiile privind ocrotirea mediului nu prea ştiu care vor fi consecinţele a ceea ce face ori nu face omul în prezent, ei ar putea totuşi lua unele decizii care să reducă problemele de mâine.

Gândindu-se la o asemenea posibilitate, IPCC a examinat şase categorii de scenarii simulate pe calculator — de la o emisie de gaze cu efect de seră fără nicio restricţie, la o emisie cu restricţii moderate şi până la o emisie cu restricţii severe —, în fiecare scenariu efectele asupra climei şi asupra mediului fiind diferite. În lumina acestor prognoze, analiştii au încurajat luarea mai multor măsuri. Printre ele amintim stabilirea unor limite obligatorii asupra emisiilor de gaze rezultate în urma arderii combustibililor fosili, sancţiuni pentru cei ce încalcă aceste legi, creşterea producţiei de energie nucleară şi introducerea unor tehnologii care să afecteze mai puţin mediul.

Sunt modelele climatice demne de încredere?

Criticii sunt de părere că, folosind actualele metode de prognozare, „simplificăm extrem de mult procesele climatice, pe care oricum nu le înţelegem pe deplin“ şi „ignorăm alte [procese]“.  Mai mult, ei susţin că rezultatele simulărilor pe calculator diferă unele de altele. Un om de ştiinţă, care a luat parte la discuţiile din cadrul IPCC, a declarat: „Unii dintre noi ne simţim atât de mici în faţa sarcinii de a monitoriza şi a înţelege sistemul climatic, care este extrem de complex, încât ne îndoim că vom reuşi vreodată să aflăm ce se întâmplă în realitate şi de ce“. *

Unii însă susţin că, dacă nu facem nimic pe motiv că nu se cunosc cauzele problemei, ne punem viitorul în joc. „Ce le vom spune copiilor noştri?“, întreabă ei. Indiferent dacă modelele climatice sunt sau nu exacte, un lucru e sigur: planeta noastră e în mare pericol. Mediul, cu procesele care susţin viaţa, suferă din cauza poluării, a despăduririlor, a urbanizării şi a dispariţiei speciilor, ca să nu amintim decât câţiva factori pe care nimeni nu-i poate contesta.

Având în vedere toate acestea, ne putem aştepta oare ca oamenii să-şi schimbe modul de viaţă pentru a salva nu numai frumoasa noastră locuinţă, ci şi familia umană? Dacă într-adevăr activitatea omului constituie cauza încălzirii globale, înseamnă că pentru asemenea schimbări avem la dispoziţie nu câteva secole, ci doar câţiva ani. Oricum ar sta lucrurile, trebuie să acordăm atenţie fără întârziere înseşi cauzelor problemelor: lăcomia, egoismul, ignoranţa, apatia şi guvernarea incompetentă. Este posibil acest lucru? Sau ne facem iluzii deşarte? Există vreo speranţă reală pentru omenire? În următorul articol vom răspunde la această întrebare.

[Notă de subsol]

^ par. 20 John Christy, director al Earth System Science Center de la Universitatea Alabama, Huntsville (SUA), citat apărut în The Wall Street Journal, 1 noiembrie 2007.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 5]

CUM SE MĂSOARĂ TEMPERATURA PLANETEI?

Ca să înţelegeţi cât de greu este să măsori temperatura planetei, imaginaţi-vă că vreţi să măsuraţi temperatura într-o încăpere foarte mare. Unde aţi pune termometrul? Întrucât aerul cald se ridică, înseamnă că în apropierea tavanului va fi mai cald decât la nivelul podelei. Dacă puneţi termometrul aproape de fereastră, în bătaia soarelui, el indică o anumită valoare. Dar dacă îl puneţi într-un loc unde nu ajung razele soarelui, indică altă valoare. Şi culorile pot influenţa măsurătorile, deoarece suprafeţele închise la culoare absorb mai multă căldură.

Aşadar, nu e suficient să efectuaţi o singură măsurătoare. Va trebui să puneţi termometrul în mai multe locuri din încăpere, iar apoi să faceţi o medie. Valorile indicate pot varia de la o zi la alta şi de la un anotimp la altul. Deci, pentru a obţine o temperatură medie reală, trebuie să efectuaţi mai multe măsurători pe o perioadă mai lungă. Dacă e greu să măsori temperatura într-o încăpere, cu cât mai greu este să măsori temperatura globală la nivelul solului, în atmosferă şi în oceane! Totuşi, astfel de statistici sunt esenţiale în determinarea exactă a schimbărilor climatice.

[Provenienţa fotografiei]

NASA photo

[Chenarul de la pagina 6]

ESTE ENERGIA NUCLEARĂ O SOLUŢIE?

La nivel mondial, consumul de energie bate record după record. Întrucât în urma arderii petrolului şi a cărbunelui se produc gaze cu efect de seră, unele guverne iau în considerare utilizarea energiei nucleare, socotind-o o alternativă mai puţin poluantă. Dar şi această soluţie are neajunsurile ei.

Ziarul International Herald Tribune precizează că Franţa, una dintre ţările în care energia este produsă în principal de centralele nucleare, consumă anual aproape 19 miliarde de metri cubi de apă pentru a răci reactoarele. Însă, în timpul verii toride din 2003, apa fierbinte ce ieşea în mod normal din reactoarele nucleare ar fi putut ridica temperatura din râurile Franţei la valori ce ar fi pus în pericol viaţa din ele. Prin urmare, unele centrale nucleare au fost închise. Dacă temperatura globală creşte, această situaţie se va agrava.

„Dacă dorim să producem energie nucleară, va trebui să rezolvăm problema schimbărilor climatice“, a declarat inginerul în construcţii nucleare David Lochbaum, de la Union of Concerned Scientists.

[Chenarul/Harta de la pagina 7]

DEZASTRE NATURALE ÎN 2007

În 2007 s-a înregistrat un număr record de dezastre cauzate de schimbările climatice. United Nations Office for the Coordination of Humanitarian Affairs a lansat 14 apeluri în vederea luării unor măsuri de urgenţă, cu 4 mai multe decât în 2005. Vă prezentăm în continuare câteva dintre dezastrele din 2007. Bineînţeles, toate aceste evenimente luate separat nu indică neapărat o tendinţă pe termen lung.

Marea Britanie: Peste 350 000 de persoane au suferit de pe urma celor mai grave inundaţii din ultimii 60 de ani. În Anglia şi Ţara Galilor, în perioada mai-iulie s-a înregistrat cea mai mare cantitate de precipitaţii de când se fac măsurători, mai exact din 1766.

Vestul Africii: Inundaţiile au afectat 800 000 de persoane din 14 ţări.

Lesotho: Întrucât temperaturile ridicate şi seceta au distrus culturile, aproape 553 000 de oameni au nevoie de ajutoare alimentare.

Sudan: Din cauza ploilor torenţiale, 150 000 de oameni au rămas fără adăpost. Cel puţin 500 000 de persoane au primit ajutoare.

Madagascar: Cicloanele şi ploile torenţiale ce s-au abătut asupra insulei au lăsat fără locuinţă 33 000 de oameni şi au distrus culturile a 260 000 de persoane.

Coreea de Nord: Aproximativ 960 000 de oameni au fost grav afectaţi de inundaţii, alunecări de teren şi torente de noroi.

Bangladesh: Inundaţiile au afectat 8,5 milioane de oameni şi au provocat moartea a peste 3 000 de oameni şi a 1,25 milioane de animale din ferme. Au fost avariate sau distruse aproape 1,5 milioane de locuinţe.

India: Circa 30 de milioane de persoane au fost afectate de inundaţii.

Pakistan: Ploile provocate de ciclon au lăsat fără adăpost 377 000 de persoane şi au luat viaţa a sute de oameni.

Bolivia: Inundaţiile au afectat peste 350 000 de oameni, iar 25 000 au rămas fără locuinţă.

Mexic: Inundaţiile au lăsat cel puţin 500 000 de oameni fără adăpost, iar peste un milion au suferit de pe urma lor.

Republica Dominicană: Precipitaţiile abundente de durată au cauzat inundaţii şi alunecări de teren, lăsând fără adăpost 65 000 de oameni.

Statele Unite: Din cauza incendiilor din sudul extrem de uscat al Californiei, 500 000 de persoane au fost nevoite să-şi părăsească locuinţele.

[Provenienţa hărţii]

Based on NASA/Visible Earth imagery