Controlul traficului aerian — Cum contribuie la siguranţa zborului?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FILIPINE

DACĂ aţi zburat vreodată cu avionul, probabil că v-aţi întrebat de unde ştie pilotul ruta pe care s-o parcurgă. Şi, când v-aţi gândit că zeci, ba chiar sute de avioane străbat în acelaşi timp cerul, poate că v-aţi neliniştit un pic. Cum de nu se ciocnesc avioanele în zbor?

E firesc ca pasagerii să-şi pună astfel de întrebări. Totuşi, statisticile arată că zborul cu avioanele comerciale este destul de sigur *. De fapt, e mai sigur decât o călătorie cu motocicleta sau cu maşina! Un rol important în siguranţa zborului îl are sistemul de control al traficului aerian.

Dirijarea avioanelor şi siguranţa zborului

Comandantul aeronavei este direct răspunzător de pilotarea în siguranţă a avionului. Totuşi, de cele mai multe ori, el nu vede avioanele care zboară în apropierea lui şi nici nu le sesizează prezenţa. Din acest motiv, în majoritatea ţărilor există un sistem de control al traficului aerian. Cei ce lucrează la centrele de dirijare de la sol urmăresc, în baza regulilor de zbor instrumental, fiecare etapă a zborului.

Samuel, care de 13 ani este controlor de trafic aerian în California, spune: „Controlorii de trafic aerian joacă un rol esenţial în siguranţa traficului aerian. Principala lor prioritate este menţinerea eşalonării între avioanele aflate în zbor“. Melba, care supraveghează un centru de control al traficului aerian, completează: „Cel mai important factor este siguranţa; totuşi, este important şi să creăm un flux rapid şi ordonat al traficului“. Prin urmare, controlorii traficului aerian nu urmăresc doar să prevină coliziunile, ci şi să asigure o circulaţie ordonată a avioanelor.

Cu alte cuvinte, în timp ce în cabină pilotul îşi vede de îndatoririle sale, la sol o mulţime de ochi şi de urechi urmăresc zborul. Pilotul comunică regulat prin staţia radio nu doar cu controlorii de la aeroportul de unde a decolat şi cu cei de la aeroportul unde va ateriza, ci şi cu cei de la centrele de control de pe ruta de zbor.

În actuala epocă a avioanelor de mare viteză este deosebit de important să se monitorizeze ceea ce pilotul nu poate vedea cu ochiul liber. Imaginaţi-vă că două avioane civile se îndreaptă unul spre celălalt. Când piloţii ar vedea avionul care vine din direcţie opusă nu ar mai avea decât câteva secunde ca să evite coliziunea! De  aceea, responsabilitatea controlorului de trafic aerian este să împiedice apariţia unor astfel de situaţii. Cu mult înainte să vadă celălalt avion, piloţii primesc instrucţiunile necesare pentru a păstra distanţa de siguranţă.

Urmărirea zborului

La sol, mijloacele radio direcţionale emit semnale pentru dirijarea avioanelor. Pilotul dispune de instrumentele necesare pentru a recepţiona semnalele, ştiind exact unde se află. Întrucât mijloacele radio sunt plasate în locuri bine stabilite, avioanele trebuie să zboare de la un mijloc radio la altul, până ajung la destinaţie. Aşa au luat fiinţă rutele aeriene.

Controlorii de trafic aerian urmăresc avioanele pe aceste rute aeriene. Înainte de decolare, piloţilor li se cere să completeze un plan de zbor care arată pe ce rută intenţionează să zboare. Mai mult, controlorul deţine o copie a planului de zbor. Salvador Rafael, controlor-şef de trafic aerian, explică de ce e util acest plan: „Pe rutele aeriene există puncte de raport. Când ajunge la ele, pilotul trebuie să raporteze informaţia controlorului, care va marca acest lucru pe planul de zbor“. În felul acesta, controlorul poate urmări mintal traseul parcurs de avion.

Ca să primească aceste informaţii, controlorul se foloseşte de staţia radio. El ştie unde se află avionul, iar pilotul primeşte instrucţiunile necesare pentru a păstra distanţa de siguranţă faţă de alte avioane. Controlorii şi piloţii au de obicei la dispoziţie mai multe staţii radio şi mai multe frecvenţe. În cazul în care una dintre ele cade, se poate folosi alta.

Dar ce se poate spune despre zborurile internaţionale, în care limba ar putea fi un obstacol? Pentru a evita eventualele pericole generate de o comunicare deficitară, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale a decis ca engleza să fie limba folosită în aviaţie. În plus, întrucât anumite cuvinte, litere şi numere pot fi confundate între ele când sunt transmise prin staţia radio, controlorii de trafic aerian sunt instruiţi să folosească expresii şi pronunţii standard în comunicarea cu piloţii. Ca măsură de siguranţă suplimentară, piloţilor li se cere să repete anumite instrucţiuni date de controlori.

Alt instrument folosit de controlorii traficului aerian este radarul. Undele radio reflectate de avion sunt recepţionate de o antenă radar. Pe ecranul radarului controlorului de trafic, avioanele apar ca nişte obiecte, sau ţinte. Multe avioane sunt dotate cu transponder, care transmite către antena radar un semnal de identificare. Când acest semnal este asociat cu informaţiile din calculator, pe ecranul radarului apare avionul, precum şi numărul zborului, viteza, altitudinea şi tipul aeronavei.

În cazul în care controlorul consideră necesar ca avionul să execute o manevră pentru a evita o coliziune, el are mai multe opţiuni. Poate să-l îndrume pe pilot să schimbe: 1) direcţia, 2) viteza (în cazul în care un avion depăşeşte alt avion) sau 3) altitudinea (metoda cel mai des folosită pentru a separa avioanele unele de altele).

Ar mai fi un element care contribuie la siguranţa zborului: multe dintre sistemele radar avertizează controlorul când se ivesc situaţii periculoase. De exemplu, dacă radarul anticipează că două avioane se vor apropia prea mult unul de celălalt, se declanşează alarme atât vizuale, cât şi acustice. O altă alarmă se declanşează şi în cazul în care un avion de pasageri se apropie prea mult de sol.

Obiectivul: siguranţa zborului

S-au luat deja măsuri pentru implementarea unui nou sistem de control  al traficului aerian. Sistemele de navigaţie de la sol limitează adesea zborurile pe anumite rute şi la anumite altitudini. Din acest motiv, o parte din spaţiul aerian e nefolosit, iar rutele aeriene sunt mai lungi. În viitor, zborurile se vor baza tot mai mult pe sistemele de navigaţie prin satelit, precum sistemul de poziţionare globală (GPS). Aceasta va permite o mai mare flexibilitate în alegerea rutelor aeriene şi va facilita controlul zborurilor transoceanice.

Aşa cum am văzut din scurta noastră analiză, pilotul nu este singura persoană care ştie unde se află avionul la un moment dat. În realitate, multe alte persoane monitorizează de la sol zborul respectiv. Tot acest sistem a fost creat pentru a reduce la minimum pericolele şi pentru a îmbunătăţi la maximum siguranţa. Nu e de mirare, aşadar, că se înregistrează atât de puţine accidente cu avioane de pasageri!

Prin urmare, dacă veţi călători cu avionul, să nu vă fie teamă! Controlorii de trafic aerian sunt numai ochi şi urechi pentru ca zborul vostru să se desfăşoare în siguranţă. Ocupaţi-vă deci locurile, relaxaţi-vă şi bucuraţi-vă de o călătorie plăcută!

[Notă de subsol]

^ par. 4 Recent, pe parcursul unui singur an, avioanele civile din Statele Unite au parcurs circa 11 miliarde de kilometri şi s-a înregistrat, în medie, doar un accident la fiecare 334 448 de ore de zbor.

[Diagrama de la paginile 14, 15]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

URMĂRIREA ZBORULUI

Sistem de poziţionare globală (GPS)

Sistem de control al traficului aerian

Mijloace radio direcţionale la sol

Staţie radio

Antenă radar

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Turn de control al traficului aerian

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Controlori ai traficului aerian

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Centru de control al traficului aerian

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 15]

Turnul de control şi controlorii traficului aerian: NASA Ames Research Center; centrul de control: U. S. Federal Aviation Administration