De ce ne temem de moarte?

„Moartea este cel mai înfricoşător lucru . . . dincolo de care se pare că nu mai există nimic.“ — Aristotel.

PRIETENII o considerau o femeie pioasă, o adevărată credincioasă. Unii chiar o numeau „stâlp al bisericii“. Fusese învăţată că moartea nu este sfârşitul vieţii, ci o trecere spre viaţa de apoi. Când propria-i moarte părea iminentă, a fost copleşită de teamă. Frământată de îndoieli, femeia l-a întrebat pe mentorul ei spiritual: „Se spun atât de multe lucruri [despre ce se întâmplă la moarte]! Cum poţi şti care-i adevărul?“

Aproape în orice religie şi comunitate s-a adoptat ideea că oamenii continuă să existe, sau că vor exista din nou, după moarte. Din noianul de concepţii pe care le întâlnim frecvent, care este cea corectă? Mulţi se îndoiesc de existenţa vieţii de apoi. Aţi fost şi voi învăţaţi că omul continuă să trăiască după moarte? Credeţi că există viaţă de apoi? Vă temeţi de moarte?

Teama de a nu mai exista

Cu referire la teama de moarte, cercetătorii folosesc expresia „anxietatea morţii“. Deşi în ultimele decenii s-au scris nenumărate cărţi şi tratate ştiinţifice pe această temă, cei mai mulţi oameni preferă să nu se gândească la moarte. Mai devreme sau mai târziu însă, realitatea morţii ne obligă să ne gândim la ea. Viaţa omului e efemeră: 160.000 de oameni mor în fiecare zi! Moartea nu ocoleşte pe nimeni. De aceea, această realitate îi înspăimântă pe mulţi.

Specialiştii au identificat diverse tipuri de anxietate a morţii, între care teama de durere, teama de necunoscut, teama de a pierde o persoană dragă în moarte şi teama de consecinţele negative pe care le poate avea moartea cuiva asupra celor ce rămân în viaţă.

Cea mai puternică însă este teama de a nu mai exista. În pofida numeroaselor convingeri religioase, ideea că totul se sfârşeşte odată cu moartea îi sperie pe mulţi. Iar ştiinţa alimentează această teamă. Ea a pătruns tainele majorităţii funcţiilor organismului. Niciun biolog, fizician sau chimist nu a găsit până acum în fiinţa umană dovada existenţei unei entităţi invizibile care să poată supravieţui morţii corpului fizic. Prin urmare, mulţi oameni de ştiinţă explică moartea omului ca fiind un proces biologic.

 Nu este surprinzător, aşadar, că mulţi care afirmă sus şi tare că au credinţă în viaţa de apoi sunt în realitate îngroziţi de ideea că, la moarte, ajung într-o stare de nonexistenţă. În scrierile sale, Solomon, un rege din antichitate, a vorbit despre moarte — finalul vieţii — în termeni pe care unii îi consideră înfricoşători.

‘Ţărâna’ — Destinaţia finală?

În cartea Eclesiastul, veche de 3.000 de ani, Solomon a scris: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic şi nu mai au nicio răsplată, căci până şi amintirea li se uită. Şi iubirea lor şi ura lor şi gelozia lor au pierit deja“. Apoi a adăugat: „Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta, căci în [Locuinţa Morţilor, Cornilescu, 1996], . . . unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. — Eclesiastul 9:5, 6, 10.

Sub inspiraţie divină, Solomon a afirmat că „sfârşitul fiilor oamenilor este ca sfârşitul animalelor; au acelaşi sfârşit. Cum moare unul, aşa moare şi celălalt; . . . omul nu întrece cu nimic animalul . . . Toţi se duc în acelaşi loc. Toţi au venit din ţărână şi toţi se întorc în ţărână“. — Eclesiastul 3:19, 20.

Deşi scrise de regele Solomon, cuvintele de mai sus au fost inspirate de Dumnezeu şi fac parte din Cuvântul său scris, Biblia. Aceste versete, precum şi altele, nu susţin ideea larg răspândită că ceva din noi supravieţuieşte morţii corpului pentru a continua să trăiască sub altă formă (Geneza 2:7; 3:19; Ezechiel 18:4). Dar oare vrea Dumnezeu să spună că ‘ţărâna’, sau starea de nonexistenţă, este sfârşitul definitiv al tuturor oamenilor? Cu certitudine, nu!

Deşi nu învaţă că vreo parte a corpului supravieţuieşte morţii, Biblia oferă totuşi o speranţă foarte clară cu privire la cei ce mor. Articolul următor va arăta de ce nu trebuie să ne temem că se sfârşeşte totul odată cu moartea.

[Chenarul de la pagina 3]

UN DUŞMAN NECRUŢĂTOR

Moartea a fost numită duşmanul omului. Şi avem suficiente dovezi că ea este un duşman real. De pildă, s-a estimat că anual mor circa 59 de milioane de oameni: în medie, doi oameni pe secundă. Cum îşi ia moartea tributul?

▪ La fiecare 102 secunde moare într-un război un om.

▪ La fiecare 61 de secunde e ucis un om.

▪ La fiecare 39 de secunde se sinucide un om.

▪ La fiecare 26 de secunde moare într-un accident rutier un om.

▪ La fiecare 3 secunde moare din cauza foametei un om.

▪ La fiecare 3 secunde moare un copil sub cinci ani.

[Chenarul de la pagina 4]

CĂUTĂRI ZADARNICE

La 9 noiembrie 1949, James Kidd, un miner în vârstă de 70 de ani ce lucra într-o mină de cupru, a dispărut în munţii din Arizona (SUA). După mai mulţi ani de la declararea morţii sale, s-au descoperit testamentul său scris în creion, precum şi certificate de acţiuni în valoare de câteva sute de mii de dolari. În testament, Kidd lăsase scris ca banii să fie folosiţi pentru a se căuta „dovezi ştiinţifice ale existenţei unui suflet ce părăseşte corpul la moarte“.

La scurt timp după aceea, peste 100 de cercetători şi oameni de ştiinţă celebri au cerut să li se încredinţeze lor fondurile. Au urmat luni de audieri şi s-au emis mii de ipoteze ale existenţei unui suflet invizibil. În cele din urmă, judecătorul a oferit banii la două institute de cercetări de mare prestigiu. A trecut mai bine de o jumătate de secol de atunci şi cercetătorii nu au găsit încă „dovezi ştiinţifice ale existenţei unui suflet ce părăseşte corpul la moarte“.