De ce am vizitat insula Christmas

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN FIJI

INSULA Kiritimati, sau Christmas, este cea mai mare dintre cele 33 de insule din Pacific care alcătuiesc statul Kiribati *. Are o suprafaţă a uscatului de aproape 390 km2, cam cât toate celelalte 32 de insule la un loc. Are aproximativ 5.000 de locuitori, populaţia totală a statului Kiribati fiind de circa 92.000 de locuitori.

Cu excepţia uneia, toate celelalte insule sunt atoli. Dacă se ia în calcul numai suprafaţa uscatului, insula Christmas nu este doar cel mai mare atol din Kiribati, ci şi cel mai mare din lume!

Insula Christmas mai este cunoscută pentru că se află în apropierea liniei internaţionale de schimbare a datei. Locuitorii ei se numără printre primii oameni care încep o nouă zi calendaristică şi un nou an, dar şi primii care celebrează sărbători anuale, precum Comemorarea morţii lui Isus Cristos. *

Totodată, acest atol îndepărtat este unul dintre cele mai importante locuri de cuibărit ale păsărilor marine de la tropice. Potrivit unor statistici recente, aici cuibăresc de obicei aproximativ 25 de milioane de chire negricioase.

Tărâmul păsărilor devine cunoscut

În 1777, exploratorul James Cook a debarcat pe insulă chiar cu o zi înainte de Crăciun. Pe atunci, singurii locuitori ai insulei erau păsările, şi nu erau deloc puţine! Cook a pus insulei numele Christmas (în traducere, Crăciun). * Ani la rând, poziţia ei fusese cunoscută doar de păsări.

Odată, când am vizitat această insulă, un custode de la Wildlife Conservation Unit ne-a dus într-un tur deosebit de interesant. Pe o plajă am fost întâmpinaţi de o mulţime de chire de mare albe, care erau pe cât de graţioase, pe atât de curioase. Parcă în joacă, păsările planau atât de jos, că aproape le puteam atinge cu mâna.  Ne urmăreau orice mişcare!

La o oarecare distanţă de plajă, am dat cu ochii de o colonie de chire negricioase. Sute de mii de exemplare vin aici să cuibărească. Când sosesc, zboară deasupra locurilor de cuibărit în cerc zi şi noapte, săptămână după săptămână, aşteptând venirea celorlalte surate. Apoi, norul gălăgios de păsări coboară pe solul lipsit de vegetaţie pentru a-şi depune ouăle.

Puii, cărora de-abia le-au crescut penele, n-au decât trei luni când îşi încep hoinăreala deasupra apelor oceanului. Nu mai pun piciorul pe uscat decât după vreo 5–7 ani, când sunt apţi de împerechere. În toţi aceşti ani, ei îşi petrec cea mai mare parte a timpului zburând, deoarece penele nu au destulă grăsime pentru a le putea permite să plutească.

Zărim alte chire, de data asta negre, stând în cuib şi clocindu-şi ouăle. Lângă unele vedem puişori abia ieşiţi din găoace. Spre deosebire de aceste păsări marine care îşi fac un cuib unde să-şi crească odraslele, chirele albe îşi depun ouăle direct pe ramurile copacilor. Din fericire, când ies din ou, puişorii au picioare şi gheare bine formate şi se prind imediat de ramură. Puişorii pufoşi ce stau atârnaţi de ramurile copacilor ne cuceresc numaidecât. Nici părinţii lor nu sunt mai prejos: micuţele păsări albe ca zăpada, cu ciocul negru ce creează un contrast izbitor cu restul corpului, sunt de o frumuseţe rară.

În timp ce ne continuăm turul pe insulă vedem, într-un loc ferit, un furtunar de Christmas, stând neclintit pe oul lui, fără să ne scape însă din ochi. Insula Christmas adăposteşte cea mai mare colonie din lume de furtunari cu coadă lungă. În plus, se crede că acesta este ultimul loc în care cuibăresc petrelul polinezian şi petrelul de Phoenix. Printre numeroasele păsări ce cuibăresc aici mai amintim faetonul cu coadă roşie, corbul de mare cu mască, corbul de mare cafeniu, corbul de mare cu picioare roşii, chira cafenie şi fregata mică.

Fregatele zboară spre înaltul cerului parcă fără niciun efort. Execută frumoase acrobaţii aeriene, fură în zbor peşte din ciocul altor păsări şi chiar se iau la întrecere pentru „gustările“ rămase în urma pescarilor. Nevoia le determină să ajungă la asemenea performanţe aeriene, dat fiind că fregatele nu aterizează de obicei pe apă. Ca şi la chirele negricioase, penele nu sunt impermeabile. Mai mult, din cauza anvergurii aripilor de aproape 2 m, decolarea de pe apă ar fi o adevărată încercare.

 Am aflat că micuţa pasăre maronie pe care o văzuserăm mai înainte era un ploier auriu de Pacific. Este una dintre numeroasele păsări migratoare pentru care insula Christmas constituie un loc de popas deosebit de important. Aici păsările îşi „fac plinul“ şi iernează după un zbor lung: unele vin de la locurile lor de cuibărit aflate la mii de kilometri depărtare, dincolo de Cercul Polar de Nord. „Maratonistele“ zborului reuşesc să ajungă cu bine pe acest tărâm al păsărilor, aflat la circa 2.100 km sud de Honolulu (Hawaii), datorită unor capacităţi de orientare extraordinare.

Principalul motiv al vizitei noastre

Venim cu regularitate pe insula Christmas, dar nu ca să admirăm păsările. Obiectivul nostru este să fim alături de colaboratorii în credinţă, Martori ai lui Iehova ce locuiesc pe această insulă, atât la întruniri, cât şi în lucrarea de predicare. Fiind izolaţi din punct de vedere geografic, dragii noştri colaboratori întâmpină multe probleme. Cu mai mulţi ani în urmă, un Martor a murit pe neaşteptate. Soţia lui, deşi îndurerată de pierderea suferită, a dat dovadă de mult curaj şi a ţinut cuvântarea de înmormântare deoarece nu avea cine să o ţină. Ea a dorit ca toţi cei veniţi la funeralii să audă ce speranţă oferă Biblia pentru cei morţi. — Ioan 11:25; Faptele 24:15.

În afară de trei traduceri bune ale Bibliei, există puţine publicaţii biblice în limba vorbită pe insulă. Totuşi, Martorii lui Iehova publică în limba gilbertană o ediţie lunară în patru culori a revistei Turnul de veghe, precum şi alte publicaţii biblice. Acest lucru îi uimeşte pe mulţi, întrucât în lume există mai puţin de 100.000 de vorbitori de gilbertană. Publicaţiile respective însă îi ajută pe Martorii din acest grup izolat să ţină cu regularitate întruniri şi să respecte porunca dată de Isus de a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. — Matei 24:14; Evrei 10:24, 25.

Pentru cei ce vor să vină pe insulă, transportul poate fi o problemă. Însă odată ajunşi aici, pot călători din Londra în Polonia, trecând prin Tennessee, în doar trei ore! Cum e posibil aşa ceva? Banana, Londra, Paris, Polonia şi Tennessee nu sunt altceva decât nişte nume interesante date unor sate! Ele amintesc de locul de origine al unora dintre primii vizitatori veniţi pe insulă.

Odată, un medic amabil ne-a invitat să mergem cu el în Polonia, unde am predicat pentru prima oară vestea bună. Pentru că nu puteam să stăm decât două ore în Polonia, efectiv am alergat de la o casă la alta ca să putem trece pe la toate. Toţi cei cu care am stat de vorbă au ascultat cu mare apreciere mesajul din Biblie şi au acceptat literatură. Nu le venea să-şi creadă ochilor că publicaţiile erau chiar în limba lor!

Minunaţii locuitori ai îndepărtatei insule Christmas ne-au cucerit inima. Însă insula ne-a cucerit şi cu frumuseţile ei înaripate. Cu mult timp în urmă, căpitanul Cook s-a gândit probabil că e un loc bun doar „pentru păsări“, dar în prezent mulţi sunt de altă părere. Pentru ei, ca şi pentru păsări de altfel, insula este casa lor!

[Note de subsol]

^ par. 3 În trecut, era cunoscut sub numele de Insulele Gilbert. Actualmente, Kiribati cuprinde, pe lângă cele 16 insule ale arhipelagului Gilbert, şi insulele Phoenix şi Line, precum şi Banaba (insula Ocean).

^ par. 5 Respectând porunca lui Isus, Martorii lui Iehova comemorează moartea lui o dată pe an, în ziua care corespunde zilei în care a murit Isus. — Luca 22:19.

^ par. 8 Mai există o insulă cu numele Christmas în Oceanul Indian.

[Hărţile de la pagina 16]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Insula Christmas

Banana

Tabwakea

Londra

Paris

Polonia

Linia internaţională de schimbare a datei

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Fregate

[Provenienţa fotografiei]

GaryKramer.net

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Chiră albă

[Provenienţa fotografiei]

© Doug Perrine/ SeaPics.com

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Corbi de mare cafenii

[Provenienţa fotografiei]

Valerie & Ron Taylor/ ardea.com

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

În predicare alături de Martori locali

[Provenienţa fotografiei de la pagina 18]

GaryKramer.net