Instinctul, un adevărat miracol

„Migraţia este probabil cel mai uluitor fenomen din natură.“ — COLLINS ATLAS OF BIRD MIGRATION.

LA 9 decembrie 1967, un pilot de avion a zărit un stol de aproximativ 30 de lebede de iarnă zburând spre Irlanda la incredibila altitudine de 8 200 m. De ce zburau atât de sus, unde temperatura aerului era de aproape –40°C? În primul rând, pentru că aşa evitau nesfârşitele furtuni de zăpadă de la altitudinile mai joase şi, în al doilea rând, deoarece la această altitudine un curent de aer le purta cu o viteză de circa 200 km/h. S-a estimat că păsările au parcurs 1 300 km, distanţa dintre Islanda şi Irlanda, în numai şapte ore!

Chira arctică, o pasăre ce deţine recordul mondial la distanţă, cuibăreşte mai sus de Cercul Polar de Nord şi iernează în Antarctica. De obicei, într-un an, această micuţă pasăre marină parcurge între 40 000 şi 50 000 km. E ca şi cum ar face înconjurul lumii!

Berzele albe cuibăresc în nordul Europei şi iernează în Africa de Sud. Prin urmare, ele parcurg în zbor dus-întors o distanţă de 24 000 km. Mii de berze trec pe deasupra Israelului toamna şi primăvara, respectând un program de zbor cunoscut chiar şi în timpurile biblice. — Ieremia 8:7.

Cine le-a înzestrat cu aceste capacităţi instinctuale? Cu aproximativ 3 500 de ani în urmă, Dumnezeu l-a întrebat pe fidelul Iov: „Oare datorită priceperii tale îşi ia şoimul zborul şi îşi întinde aripile spre vântul de sud? Sau la porunca ta se înalţă acvila şi îşi face cuibul sus?“ În răspunsul său, Iov i-a adus lui Dumnezeu laude bine meritate pentru capacităţile uluitoare cu care au fost înzestrate păsările şi celelalte animale. — Iov 39:26, 27; 42:2.

Ceva superior instinctului

Omul, cununa creaţiei lui Dumnezeu, nu se conduce după instinct. Noi suntem înzestraţi cu liber arbitru, avem conştiinţă şi capacitatea de a iubi (Geneza 1:27; 1 Ioan 4:8). Datorită acestor daruri înnăscute, putem lua decizii corecte în plan moral, care reflectă uneori o iubire şi un spirit de sacrificiu extraordinare.

Bineînţeles, atitudinea şi comportamentul unei persoane sunt, în mare parte, rezultatul normelor morale şi al principiilor spirituale învăţate sau nu în copilărie. Ca urmare, părerile despre bine şi rău, potrivit şi nepotrivit, pot fi diferite. La rândul lor, aceste diferenţe pot duce la neînţelegeri, intoleranţă, ba chiar ură, mai ales când factori precum cultura, naţionalismul şi religia îşi lasă puternic amprenta asupra omului.

Ce bine ar fi dacă întreaga familie umană ar respecta un singur cod de norme care să reflecte adevărul moral şi spiritual, aşa cum cu toţii respectăm un singur cod de legi fizice care guvernează universul! Dar are cineva capacitatea şi cunoştinţele necesare pentru a stabili norme universal valabile? Dacă există o astfel de persoană, va face oare acest lucru? Sau poate l-a făcut deja? La aceste întrebări vom răspunde în articolele următoare.