Tinerii se întreabă . . .

De ce sunt mereu comparat cu alţii?

„Mă enervează la culme când părinţii ori profesorii mă compară cu alţii.“ — Mia *.

„Când sunt comparată cu cineva mă simt de parcă n-aş fi bună de nimic, pentru că-mi doresc să fiu ca acea persoană.“ — April.

UN PROFESOR te ceartă că nu eşti la fel de bun la matematică precum colegul tău. Unul din părinţi te mustră că nu eşti la fel de ordonat ca sora ta. Cineva îţi spune: „Ce drăguţă era mama ta când era de vârsta ta!“ Cuvinte de acest gen rănesc, deoarece îţi lasă impresia că persoana te consideră urâtă. „De ce nu văd oamenii cum sunt eu?“, îţi vine să protestezi. „De ce trebuie să mă compare mereu cu alţii?“

De ce dor astfel de comparaţii? Au comparaţiile vreo latură bună? Ce poţi să faci când eşti comparat cu alţii?

De ce suferim când suntem comparaţi cu alţii?

Un motiv este că ne simţim loviţi unde ne doare cel mai tare. În realitate, oamenii spun cu voce tare ceea ce tu probabil îţi spui adesea în sinea ta. Becky, de pildă, recunoaşte: „Mă uit la colegii care se bucură de simpatia celorlalţi şi mă gândesc: «Ce bine ar fi să fiu ca ei; aş simţi şi eu că mă place lumea»“.

Dar de ce astfel de situaţii te fac să te simţi nesigur pe tine? Gândeşte-te la schimbările rapide ce au loc în corpul tău pe plan fizic, emoţional şi mintal. Relaţia cu părinţii nu mai e cum era. Ţi-ai schimbat, probabil, radical atitudinea faţă de sexul opus. Poate chiar ai ajuns să te întrebi dacă te dezvolţi normal.

Sau, probabil, te gândeşti că singura cale de a afla răspunsul este să te compari cu alţi tineri care trec prin aceleaşi schimbări ca tine. Şi iată-te prins în capcană! Dacă ei îţi lasă impresia că se descurcă mai bine decât tine, te vei simţi nesigur pe tine. Iar când un adult te întreabă de ce nu poţi să fii ca X sau ca Y, cea mai mare temere a ta se confirmă: Nu eşti normal!

April arată un alt motiv pentru care suferi când eşti comparat cu alţii: „Când eşti comparat cu altcineva, mai ales cu cineva care îţi e apropiat, simţi invidie, furie. . .“ Şi Mia ştie  ce înseamnă asta. Părinţii şi profesorii o compară mereu cu sora ei mai mare. „Îmi vorbesc despre ce realiza ea când avea vârsta mea“, spune Mia. Ce efect au astfel de cuvinte? „Mă simt de parcă aş fi într-o permanentă competiţie cu sora mea! Uneori chiar mi-e ciudă pe ea.“

Într-adevăr, astfel de comparaţii pot fi dăunătoare. Să ne gândim la cei mai apropiaţi însoţitori ai lui Isus. În seara dinaintea morţii sale, între apostoli s-a iscat „o ceartă aprinsă“. De ce? Se comparau unul cu altul şi se certau „cu privire la care dintre ei părea a fi cel mai mare“ (Luca 22:24). Nu încape îndoială, în anumite situaţii comparaţiile pot fi dăunătoare. Dar oare toate comparaţiile sunt rele?

Latura bună a comparaţiilor

Să ne gândim la Daniel şi la cei trei prieteni evrei ai săi, despre care vorbeşte Biblia. Aceşti tineri au refuzat bucatele alese ale regelui babilonian, interzise sub legea lui Dumnezeu (Leviticul 11:4–8). Dorind să obţină sprijinul îngrijitorului lor, Daniel i-a propus un test. I-a spus ca, după zece zile în care ei aveau să mănânce numai alimente acceptate sub Legea lui Dumnezeu, să-i compare cu ceilalţi tineri de la curte. Rezultatul?

Biblia spune: „La sfârşitul celor zece zile, feţele lor [ale tinerilor evrei] arătau mai bine şi erau mai grase decât ale tuturor copiilor care mâncau mâncărurile alese ale regelui“ (Daniel 1:6–16). Deznodământul a fost fericit nu pentru că Daniel şi însoţitorii lui erau mai buni în anumite privinţe decât ceilalţi tineri, ci pentru că ei au ales să asculte de legile date de Dumnezeu poporului său.

Eşti şi tu într-o situaţie similară? Dacă trăieşti în armonie cu legile morale consemnate în Biblie, eşti fără doar şi poate diferit de ceilalţi tineri. Unii care vor observa aceste diferenţe ar putea fi intrigaţi şi ‘te-ar putea insulta’ (1 Petru 4:3, 4). Alţii însă, văzând roadele purtării tale frumoase, s-ar putea simţi îndemnaţi să-l cunoască pe Iehova (1 Petru 2:12). În acest sens, comparaţiile sunt chiar utile.

Astfel de comparaţii mai aduc un folos. De exemplu, poate tu crezi că te achiţi bine de treburile din casă care-ţi revin, cel puţin când te compari cu fratele tău sau cu sora ta. Dar părinţii tăi poate nu sunt de aceeaşi părere. Pentru a te ajuta să-ţi schimbi punctul de vedere, ei ţi-ar putea îndrepta atenţia spre un personaj biblic şi te-ar putea ruga să-ţi compari modul de a gândi şi de a te purta cu ale acestui personaj.

Probabil, îţi vor aminti că, deşi a fost numit Domn şi Învăţător, Isus n-a ezitat să le spele picioarele discipolilor (Ioan 13:12–15). Poate că părinţii te vor îndemna să imiţi umilinţa şi hărnicia lui Isus. De fapt, Biblia îi încurajează pe toţi creştinii, tineri şi vârstnici deopotrivă, să se compare mereu cu Cristos şi să se străduiască ‘să calce cât mai exact pe urmele lui’ (1 Petru 2:21). Acest tip de comparaţii ne ajută să rămânem umili şi să ne modelăm personalitatea pentru a-i plăcea cât mai mult lui Iehova.

Nu te lăsa doborât de comparaţiile negative

Bineînţeles, uneori te superi şi te descurajezi când eşti comparat cu fratele tău sau cu sora ta ori poate cu cineva de vârsta ta şi eşti pus într-o lumină nefavorabilă. Ce poţi face?  „Perspicacitatea îl face pe om încet la mânie“, a scris înţeleptul rege Solomon (Proverbele 19:11). În ce fel te poate ajuta perspicacitatea? Poate că nu te-ai gândit, dar profesorul sau părintele care te compară cu alţii îţi vrea de fapt binele. Cathy spune: „Când cineva mă compară cu alţii, mă întreb în ce privinţă vrea să mă ajute“. Cathy şi-a dat seama că, gândind pozitiv, nu se mai descurajează şi nici nu se mai supără ca înainte.

Dar ce poţi face dacă ţi se pare că eşti mereu ţinta comparaţiilor şi ai impresia că unul din părinţi te compară întruna cu fratele tău ori cu sora ta, punându-te într-o lumină nefavorabilă? Ai putea să-i spui, plin de respect, cum te simţi când eşti comparat cu alţii. Poate că părinţii nici nu-şi dau seama ce efect au cuvintele lor asupra ta!

Totuşi, nu uita că este „un timp pentru a vorbi“, dar şi „un timp pentru a tăcea“ (Eclesiastul 3:7). În loc să dai frâu liber mâniei când eşti din nou comparat cu alţii, aşteaptă până când te linişteşti. Vorbeşte apoi cu cel ce ţi-a adresat acele cuvinte, indiferent că e vorba de părinţii tăi sau de alţii. Astfel, vei fi mai convingător. — Proverbele 16:23.

Dacă eşti conştient de punctele tale forte, nu te vei mai simţi atât de lezat când alţii vor face comparaţii în defavoarea ta. Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea“ (1 Timotei 4:12). Întrucât Timotei era destul de tânăr când a fost numit supraveghetor creştin, e posibil ca unii să-l fi comparat cu alţi bărbaţi mai în vârstă şi cu mai multă experienţă. Dar astfel de comparaţii negative n-ar fi fost justificate. Deşi era tânăr, Timotei a căpătat multă experienţă cât timp a călătorit alături de Pavel. Timotei mânuia cu iscusinţă Cuvântul lui Dumnezeu şi avea un interes sincer faţă de colaboratorii în credinţă. — 1 Corinteni 4:17; Filipeni 2:19, 20.

Aşadar, când vei fi din nou ţinta vreunei comparaţii negative, întreabă-te dacă observaţia este justificată. Dacă există un sâmbure de adevăr în ce ţi s-a spus, încearcă să tragi învăţăminte. Iar, dacă este o generalizare de tipul „De ce nu eşti ca fratele tău?“, străduieşte-te să priveşti lucrurile în mod obiectiv. Fă tot posibilul să găseşti ceva pozitiv în cele spuse.

Iehova Dumnezeu nu te evaluează comparându-te cu oamenii, care sunt imperfecţi (Galateni 6:4). El priveşte dincolo de aparenţe şi înţelege persoana lăuntrică (1 Samuel 16:7). Iehova nu vede doar cine eşti, ci şi ce fel de om te străduieşti să fii (Evrei 4:12, 13). El ştie că vei face greşeli, de aceea se uită la calităţile tale (Psalmul 130:3, 4). Ştiind aceste lucruri, nu te vei mai descuraja când vei fi comparat cu alţii.

[Notă de subsol]

^ par. 3 Numele au fost schimbate.

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

▪ Ce fel de comparaţii te irită de obicei?

▪ Ce poţi face ca să nu te descurajezi când părinţii te compară întruna cu alţii?

[Text generic pe pagina 12]

„Mi-ar plăcea ca atunci când cineva îmi dă un sfat să nu-mi amintească numele cuiva şi să-mi spună: «De ce nu eşti ca X sau ca Y?», ci să-mi vorbească mai întâi despre calităţile mele, iar apoi, cu iubire, să mă ajute să-mi văd punctele slabe.“ — Natalie

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Ai putea să spui, plin de respect, cum te simţi când eşti comparat cu alţii