Ce ne-am face fără măgăruşi

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ETIOPIA

PE STRĂZILE oraşului Addis Abeba, capitala Etiopiei, a 16-a ţară din lume în privinţa densităţii populaţiei, măgarul este de mult timp un important mijloc de transport. Majoritatea conducătorilor auto s-au obişnuit cu prezenţa acestor animale şi ştiu că, de regulă, măgăruşii îşi cunosc bine drumul şi nu dau uşor înapoi. În plus, nu le e teamă de aglomeraţia din trafic. Trebuie să fiţi atenţi la poverile lor mari, căci măgăruşii nu se uită îndărăt. Dacă nu vreţi să vă murdăriţi de cărbune, de bălegar uscat sau de orice altceva, ar fi bine să nu le staţi în cale!

Estimativ, populaţia de măgari din Etiopia numără cinci milioane, proporţia fiind de un măgăruş la 12 oameni. Milioane de etiopieni locuiesc izolaţi pe vârful dealurilor, separate de râpe adânci. Vastul podiş din centrul ţării este străbătut de numeroase cursuri de apă. Construirea de poduri sau chiar a unor drumuri neasfaltate în astfel de regiuni ar pune la grea încercare resursele oricărei ţări. Prin urmare, datorită rezistenţei sale şi pasului său sigur, măgăruşul este mijlocul ideal de transport.

Măgarul se adaptează uşor la diferitele tipuri de climă ale Etiopiei, de la câmpiile joase, uscate, la regiunile muntoase. Pantele abrupte, potecile înguste, albiile pietroase şi cărările noroioase nu-i dau bătaie de cap; animalul poate străbate orice fel de teren accidentat. Poate ajunge chiar în locuri inaccesibile calului sau cămilei. Milioane de oameni îşi transportă marfa şi bunurile cu ajutorul măgăruşului, mai cu seamă în acele oraşe în care la multe case nu se poate ajunge cu automobilul.

Măgarii pot să parcurgă trasee cu multe curbe strânse şi chiar să se strecoare pe căi de acces foarte înguste, mărginite de garduri. Nu au nevoie de anvelope scumpe şi rareori întâmpină probleme pe suprafeţele alunecoase. Duc poveri de toate tipurile şi dimensiunile, asigurând „transport la domiciliu“ aproape oriunde. În timp ce, clocotind de furie, şoferii blocaţi în trafic claxonează exasperaţi, măgăruşii îşi croiesc  drum fără oprelişti. Niciunui poliţist nu i-ar trece prin minte să amendeze un măgăruş când pătrunde din sens invers pe o stradă cu sens unic. Iar parcarea nu este niciodată o problemă. Un măgar se vinde cu vreo 50 de dolari, dar când te gândeşti la costurile transportului cu autovehicule, nu există termeni de comparaţie!

Măgăruşi în capitală

În primele ore ale dimineţii, mii de măgăruşi pornesc spre Addis Abeba, oraş cu o populaţie de 3 000 000 de locuitori, având de parcurs adesea o distanţă de peste 25 km. Întrucât miercurea şi sâmbăta sunt zile de piaţă, pe străzile oraşului e mare forfotă. Dacă se pleacă în zori de zi, călătoria poate dura trei ore. Uneori, proprietarii măgăruşilor merg alături de ei, dar cel mai adesea îi vezi alergând în urma lor, căznindu-se să ţină pasul cu ei.

De obicei, măgarii cară desagi cu cereale, legume, lemne de foc, ciment şi cărbuni, dar şi bidoane de metal cu ulei de gătit şi lăzi cu băuturi îmbuteliate. Unii pot duce poveri de peste 90 kg. Încărcăturile lungi, precum stâlpi de bambus sau de eucalipt, sunt legate de-o parte şi de alta şi lăsate să atârne în urma măgăruşilor. Priveliştea de un pitoresc aparte o oferă însă legăturile imense de paie sau de fân presat, sub care măgăruşii se pierd cu desăvârşire.

Dimineaţa, în timp ce-şi duc poverile spre piaţă, măgăruşii merg în pas vioi. Dar, odată ce au scăpat de poveri, iar vânzările s-au terminat, o iau din nou spre casă în pas mai domol, chiar oprindu-se din când în când să mai ia câte o gură de iarbă de pe marginea străzii. În zilele lor libere, măgăruşii sunt folosiţi la sarcini de zi cu zi, precum căratul apei sau al lemnelor de foc. Pot fi daţi cu împrumut sau închiriaţi. Unii chiar fac parte dintr-un aşa-zis „parc de vehicule“, folosit de proprietar în scopuri comerciale! Nu e neobişnuit să vezi în unele locuri câte un măgăruş înhămat la o trăsură sau o pereche înhămată la o căruţă destul de mare.

Demni de respect

Măgarii nu au nevoie de prea multă îngrijire. Îşi caută singuri hrana şi mănâncă aproape orice. Dacă sunt trataţi bine, măgăruşii se ataşează de stăpânii lor. De asemenea, aceste animale au fost clasificate, în ce priveşte nivelul de inteligenţă, înaintea cailor. Au o memorie excelentă şi un simţ al orientării remarcabil. Neînsoţiţi, pot aduce apă din locuri situate la peste 8 km, cu condiţia să existe cineva care să-i încarce şi să-i descarce. Unii măgăruşi au la gât clopote pentru ca oamenii cărora le duc marfa să-i poată auzi de departe şi să le iasă înainte.

Deşi sunt muncitori de nădejde, măgăruşii au „opinii categorice“ cu privire la încărcătura maximă pe care o pot duce sau momentul în care simt nevoia să ia o pauză. În astfel de situaţii ori când povara e pusă greşit sau îi jenează, pur şi simplu se lasă la pământ. În asemenea cazuri, oamenii îi înţeleg greşit şi le adresează cuvinte injurioase sau îi maltratează fizic. Poate că vă amintiţi de o relatare biblică în care se prezintă o situaţie asemănătoare. — Numeri 22:20–31.

Măgăruşii merită consideraţie şi îngrijire. E trist când povara nu e bine fixată, iar măgăruşul cade din cauza ei într-un şanţ şi îşi rupe picioarele. Rănile, paraziţii, ologeala, pneumonia şi alte probleme îi pot slăbi pe aceşti cărăuşi sârguincioşi. În acest sens, în Debre Zeyit, nu departe de Addis Abeba, s-a deschis o clinică veterinară modernă pentru tratarea măgăruşilor. Clinica are în dotare calculatoare, săli de tratament, vehicule pentru tratamentul ambulatoriu şi chiar o sală de operaţii bine dotată. Astfel, în 2002, circa 40 000 de măgăruşi au primit îngrijire medicală.

În drum spre muntele Moria, patriarhul Avraam a traversat un ţinut muntos călare pe un măgar (Geneza 22:3). În lunga istorie a naţiunii Israel, măgarul a avut un rol însemnat în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Chiar şi Isus Cristos şi-a făcut intrarea triumfală în Ierusalim călare pe un măgar. — Matei 21:1–9.

Şi în Etiopia, măgăruşul are o lungă istorie. Aici însă rolul său în viaţa oamenilor este şi acum important. Deşi automobilele şi camioanele şi-au schimbat forma de-a lungul anilor, măgăruşul a rămas neschimbat. Cu siguranţă, acest animal merită tot respectul!

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

‘The Donkey Sanctuary’, Sidmouth, Devon, UK