Divertismente pentru public în secolul întâi

Nenumăraţi răniţi şi o mulţime de oameni care şi-au pierdut viaţa, între care şi câţiva copii — acesta a fost bilanţul unei încăierări între suporterii a două echipe rivale din oraşe învecinate, aflate în sudul Italiei. În urma tragediei, autorităţile au ordonat închiderea amfiteatrului pe o perioadă de zece ani.

NU ESTE ceva neobişnuit să citim ştiri despre astfel de încăierări în ziarele din zilele noastre. Incidentul amintit mai înainte a avut loc însă cu aproape 2 000 de ani în urmă, în timpul domniei lui Nero. Cel ce l-a consemnat a fost istoricul roman Tacit. Bătaia a avut loc în tribunele amfiteatrului din Pompei, în timpul unui concurs de gladiatori. Locuitorii Pompeiului s-au luat la bătaie cu suporterii echipei din oraşul învecinat Nuceria.

În secolul întâi, divertismentele aveau mare priză la public. Teatrele, amfiteatrele şi circurile erau nelipsite din marile oraşe ale Imperiului Roman. Iată ce se spune în lucrarea Atlas of the Roman World: „Jocurile fascinau publicul prin pericole nebuneşti, prin senzaţional . . . [şi] prin îngrozitoare vărsări de sânge“. Conducătorii de care erau îmbrăcaţi în culori distincte, reprezentând un anumit grup al societăţii, fie politic, fie social. Când îşi făcea apariţia echipa favorită, suporterii o aclamau cu frenezie. Conducătorii de care se bucurau de o popularitate atât de mare, încât oamenii îşi ornau casele cu portretele lor. În plus, aceştia erau plătiţi cu sume enorme de bani.

De asemenea, oraşele erau scena unor lupte sângeroase de gladiatori şi a luptelor între oameni şi animale sălbatice, oamenii fiind adesea neînarmaţi. Potrivit istoricului Will Durant, „criminalii condamnaţi, îmbrăcaţi uneori în piei de animale ca să semene cu nişte animale, erau aruncaţi la fiare înfometate înadins; în astfel de cazuri, oamenii mureau în chinuri cumplite“.

Cei cărora le plăceau astfel de divertismente degradante erau realmente „în întuneric din punct de vedere mintal“ şi ‘îşi pierduseră orice simţ moral’ (Efeseni 4:17–19). În secolul al doilea, Tertulian a scris: „Între [creştini] nu s-ar spune, nu s-ar vedea sau nu s-ar auzi nimic care să aibă ceva în comun cu nebunia circului, cu frivolitatea teatrului [şi] cu atrocităţile arenei“. Şi în prezent, adevăraţii creştini sunt atenţi să evite divertismentele violente, indiferent de sursa din care ar proveni — literatură, emisiuni TV sau calculator, şi nu uită că Iehova îl „urăşte . . . pe cel care iubeşte violenţa“. — Psalmul 11:5.

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Mozaic: un învingător într-o cursă de care

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Frescă: un bărbat în luptă cu o leoaică

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Teatru roman din secolul I

[Provenienţa fotografiei]

Ciudad de Mérida

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 30]

Stânga sus şi jos: Museo Nacional de Arte Romano, Mérida