De ce permite Dumnezeu suferinţa?

UNEORI, cei ce se întreabă „De ce?“ aşteaptă pe lângă răspunsuri şi mângâiere, căci, dacă întrebarea se naşte în urma unei pierderi dureroase, alinarea suferinţei este o necesitate. Oferă Biblia o astfel de mângâiere? Să analizăm trei adevăruri biblice fundamentale ce au legătură cu acest subiect.

În primul rând, nu este greşit să ne întrebăm de ce permite Dumnezeu suferinţa. Unii oameni se îngrijorează că această întrebare ar vădi lipsă de credinţă în Dumnezeu sau lipsă de respect faţă de el. Cu toate acestea, mulţi îşi pun întrebarea dintr-o inimă sinceră. Fidelul profet Habacuc l-a întrebat pe Dumnezeu: „Pentru ce mă faci să văd nelegiuirea şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi violenţa se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte nemulţumirea“ (Habacuc 1:3). Iehova Dumnezeu nu l-a mustrat pe Habacuc. Dimpotrivă, a decis ca întrebarea acestui bărbat fidel să fie aşternută în scris ca să o putem citi şi noi. — Romani 15:4.

În al doilea rând, este important să înţelegem că Dumnezeu suferă alături de cei loviţi de necazuri. El nu este distant, misterios; el „iubeşte dreptatea“ şi urăşte răutatea şi suferinţa generată de aceasta (Psalmul 37:28; Proverbele 6:16–19). În zilele lui Noe, Dumnezeu „S-a mâhnit în inima Lui“ din cauza violenţei de pe pământ (Geneza 6:5, 6). Dar el nu s-a schimbat şi nu simte altfel cu privire la ceea ce se întâmplă în prezent. — Maleahi 3:6.

În al treilea rând, Dumnezeu nu este cu nici un chip sursa răutăţii. Biblia o spune fără echivoc. Cei ce pun în seama lui Dumnezeu fapte precum crimele şi terorismul nu fac altceva decât să-l defăimeze. Iată ce se spune în Iov 34:10: „Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic ce este rău“. În mod asemănător, în Iacov 1:13 se dă următorul sfat: „Nimeni, când este în încercare, să nu zică: «Sunt încercat de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni în felul acesta“. Prin urmare, dacă suferiţi, fiţi siguri că nu Dumnezeu este cauza.

Cine guvernează lumea?

Cele amintite până aici lasă totuşi deschisă întrebarea: Dacă Dumnezeu este iubitor, drept şi puternic, de ce există atâta răutate? Mai întâi de toate, trebuie să clarificăm o concepţie greşită larg răspândită. Mulţi oameni cred că  Dumnezeul Atotputernic este conducătorul acestei lumi, că el deţine controlul absolut. „Nu există atom sau moleculă care să nu se afle sub controlul său“, a afirmat directorul unui seminar teologic. Susţine Biblia această idee?

Nicidecum. Mulţi rămân surprinşi când află ce spune Biblia despre cel ce guvernează în realitate lumea. În 1 Ioan 5:19, de pildă, se precizează: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“. Dar cine este ‘cel rău’? Isus Cristos l-a identificat drept Satan Diavolul, numindu-l „conducătorul lumii“ (Ioan 14:30). Înţelegeţi acum de ce există atâta suferinţă în lume? Satan este crud, înşelător şi plin de ură, trăsături care generează multă suferinţă. Dar de ce îi permite Dumnezeu lui Satan să guverneze?

O controversă ridicată în Eden

Cum s-ar simţi un părinte bun şi iubitor dacă ar fi acuzat în public că-şi minte copiii, făcând abuz de autoritate şi privându-i de lucruri bune? Dacă l-ar agresa fizic pe acuzator, ar infirma el acele acuzaţii sfruntate? Bineînţeles că nu! De fapt, o atare reacţie nu ar face altceva decât să dea credibilitate acuzaţiilor.

Ilustrarea explică modul în care a acţionat Iehova Dumnezeu în urma unei acuzaţii aduse împotriva lui în zorii istoriei umane, într-un loc numit Eden. Aici, Dumnezeu le-a dezvăluit primilor oameni, Adam şi Eva, scopul minunat pe care-l avea cu privire la copiii săi de pe pământ. Aceştia trebuiau să umple pământul, să-l supună şi să-l transforme într-un paradis (Geneza 1:28). Mai mult, sute de milioane de fii spirituali ai lui Dumnezeu doreau să cunoască scopul său minunat. — Iov 38:4, 7; Daniel 7:10.

Fiind un Dumnezeu generos, Iehova le-a dat lui Adam şi Evei drept locuinţă o grădină plină de fructe delicioase. Dintr-un singur pom nu aveau dreptul să ia, „din pomul cunoştinţei binelui şi răului“. Respectând această poruncă, Adam şi Eva şi-ar fi demonstrat încrederea deplină în Tatăl lor, recunoscând că el are dreptul de a decide ce e bine şi ce e rău pentru copiii lui. — Geneza 2:16, 17.

Din nefericire, motivat de dorinţa de a i se aduce lui închinare, unul dintre fiii spirituali ai lui Dumnezeu i-a spus Evei că, dacă mânca din fructul oprit, nu avea să moară (Geneza 2:17; 3:1–5). Astfel, acest înger rău, Satan, l-a contrazis cu neruşinare pe Dumnezeu, numindu-l practic mincinos! În plus, Satan l-a acuzat pe Dumnezeu că refuza să le ofere lui Adam şi Evei o cunoştinţă vitală. El a pretins că oamenii ar trebui să decidă ei înşişi ce este bine şi ce este rău. Simplu spus, Satan l-a acuzat pe Dumnezeu că nu era un Conducător şi un Tată bun, pretinzând că el, Satan, ar fi mai capabil.

În urma acelor minciuni sfruntate, răutăcioase, acest înger a devenit Satan Diavolul, denumiri care înseamnă „Împotrivitor“ şi, respectiv, „Calomniator“. Ce au făcut Adam şi Eva? I s-au alăturat lui Satan, întorcându-i spatele lui Dumnezeu. — Geneza 3:6.

Iehova i-ar fi putut distruge numaidecât pe rebeli. Însă, aşa cum a subliniat ilustrarea de mai înainte, astfel de chestiuni nu se pot rezolva prin acte de răzbunare violente. Să nu uităm că au fost de faţă milioane de îngeri când Satan l-a acuzat pe Dumnezeu. De fapt, mai târziu, un număr nedezvăluit, totuşi semnificativ, de îngeri i s-au alăturat lui Satan în răzvrătire, devenind astfel demoni. — Marcu 1:34; 2 Petru 2:4; Iuda 6.

De ce nu a intervenit Dumnezeu?

Ademenindu-i pe Adam şi pe Eva să aleagă calea independenţei de Creatorul lor, Satan a pus de fapt bazele unei familii care, departe de a fi independentă, se află sub autoritatea lui. Influenţată, cu bună ştiinţă sau fără ştiinţă, de „tatăl“ lor, Diavolul, această familie a început să-şi aleagă singură obiectivele şi normele de conduită (Ioan 8:44). Dar avea acest mod  de viaţă să le aducă oamenilor libertate adevărată şi fericire durabilă? Iehova ştia foarte bine că nu. Cu toate acestea, el le-a permis rebelilor să-şi urmeze modul de viaţă independent, căci doar în felul acesta controversele ridicate în Eden s-ar fi rezolvat pentru totdeauna.

De mai bine de 6 000 de ani, omenirea a făurit o ordine mondială, încercând tot felul de guvernări şi coduri morale. Sunteţi mulţumiţi de rezultate? Este familia umană cu adevărat fericită, paşnică şi unită? Evident că nu! Războaiele, foametea, dezastrele naturale, bolile şi moartea năpăstuiesc omenirea de secole, lăsând în urmă ‘inutilitate’, ‘gemete’ şi ‘suferinţă’, aşa cum spune Biblia. — Romani 8:19–22; Eclesiastul 8:9.

Cu toate acestea, unii poate că se întreabă: De ce nu previne Dumnezeu tragediile? În realitate, aceasta ar fi o nedreptate şi ar crea mai multă confuzie în jurul controversei din Eden, dând de înţeles că răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu nu atrage după sine consecinţe. Prin urmare, Iehova nu lucrează din culise împiedicând toate delictele şi tragediile ce derivă, direct sau indirect, din neascultarea de el. * Iehova nu ar sprijini niciodată minciuna otrăvitoare potrivit căreia sistemul lui Satan poate avea sorţi de izbândă sau a găsit cheia fericirii! Cu toate acestea, el nu este indiferent la ce se întâmplă! De fapt, el nu a încetat să acţioneze, aşa cum vom vedea în continuare.

„Tatăl meu a lucrat încontinuu“

Aceste cuvinte ale lui Isus demonstrează că Dumnezeu nu a asistat nepăsător la desfăşurarea evenimentelor (Ioan 5:17). Dimpotrivă, de la rebeliunea din Eden, el a fost foarte activ. De  pildă, i-a inspirat pe scriitorii Bibliei să consemneze promisiunea potrivit căreia, în viitor, o ‘sămânţă’ avea să-l zdrobească pe Satan şi pe toţi acoliţii lui (Geneza 3:15). În plus, prin intermediul acestei Seminţe, Dumnezeu avea să formeze un guvern, un Regat ceresc, care să reverse binecuvântări asupra oamenilor ascultători şi să facă să înceteze tot ceea ce cauzează suferinţă, inclusiv moartea. — Geneza 22:18; Psalmii 46:9; 72:16; Isaia 25:8; 33:24; Daniel 7:13, 14.

Ca etapă în îndeplinirea acestor minunate promisiuni, Iehova l-a trimis pe pământ pe Cel ce avea să fie principalul Conducător al acelui Regat. Acesta nu este nimeni altul decât Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (Galateni 3:16). În armonie cu scopul lui Dumnezeu privitor la el, Isus şi-a concentrat învăţăturile asupra Regatului lui Dumnezeu (Luca 4:43). De fapt, prin acţiunile întreprinse pe pământ, Cristos ne-a arătat ce avea să realizeze ca Rege al acelui Regat. El a hrănit mii de oameni, a vindecat bolnavi, a înviat morţi şi, potolind o furtună năprasnică, şi-a demonstrat puterea chiar şi asupra forţelor naturii (Matei 14:14–21; Marcu 4:37–39; Ioan 11:43, 44). Iată ce spune Biblia referitor la Isus: „Oricât de multe sunt promisiunile lui Dumnezeu, ele au devenit Da prin intermediul lui“. — 2 Corinteni 1:20.

Cei ce ascultă de Isus şi ies „din lume“, sistemul înstrăinat de Dumnezeu, aflat sub conducerea lui Satan, sunt bine-veniţi în familia lui Iehova (Ioan 15:19). Această familie mondială a adevăraţilor creştini este guvernată de iubire, caută pacea şi este hotărâtă să stârpească din mijlocul ei orice urmă de bigotism şi rasism. — Maleahi 3:17, 18; Ioan 13:34, 35.

În loc să sprijine lumea actuală, adevăraţii creştini susţin şi proclamă Regatul lui Dumnezeu, dând ascultare poruncii lui Isus consemnate în Matei 24:14. Gândiţi-vă: Cine predică pe tot pământul ‘vestea bună despre regat’? Ce familie spirituală mondială a refuzat să ia parte la războaie şi la conflicte naţionale şi tribale ce-i dezbină pe oameni? Şi cine sunt cei ce permit Cuvântului lui Dumnezeu să le modeleze conduita, indiferent că normele sale înalte se bucură sau nu de popularitate (1 Ioan 5:3)? Mulţi au observat aceste trăsături la Martorii lui Iehova. Vă rugăm să examinaţi personal dovezile!

Alegeţi guvernarea lui Dumnezeu!

Omenirea, înstrăinată de Dumnezeu şi înşelată de Satan, a făurit un sistem mondial ce aduce tot mai multă nefericire şi disperare. Chiar şi pământul este pe cale de a fi distrus! Iehova, în schimb, a instaurat un guvern ceresc  care schimbă viaţa a milioane de oameni şi dă o speranţă sigură (1 Timotei 4:10). Ce guvernare veţi alege?

Acum este timpul să luaţi o hotărâre, căci Dumnezeu nu le va permite lui Satan şi lumii sale nelegiuite să existe la nesfârşit. Scopul iniţial al lui Dumnezeu, ca pământul să devină un paradis, nu s-a schimbat. Astfel, Regatul său şi susţinătorii lui vor prospera, pe când lumea aflată sub conducerea lui Satan va simţi tot mai intens ‘durerile strâmtorării’, până când Dumnezeu îi va pune capăt (Matei 24:3, 7, 8). Aşadar, dacă v-aţi înălţat glasul întrebându-l sincer pe Dumnezeu „De ce?“, ascultaţi-i mesajul de mângâiere şi speranţă consemnat în Biblie. Încă de pe acum, lacrimi de bucurie pot lua locul lacrimilor voastre de tristeţe. — Matei 5:4; Revelaţia 21:3, 4.

[Notă de subsol]

^ par. 19 Deşi Dumnezeu a intervenit din când în când în treburile oamenilor, acţiunile sale nu au venit în sprijinul sistemului actual. Dimpotrivă, au avut legătură cu realizarea scopului său. — Luca 17:26–30; Romani 9:17–24.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Sunteţi mulţumiţi de rezultatele domniei umane?

[Provenienţa fotografiilor]

Copilul: © J. B. Russell/Panos Pictures; femeia care plânge: © Paul Lowe/Panos Pictures

[Legenda fotografiei de la paginile 8, 9]

Isus va restaura Paradisul şi chiar îi va readuce pe morţi la viaţă