Haideţi cu noi la cules de ciuperci!

De la corespondentul nostru din Republica Cehă

CÂND aţi mâncat o pizza, o salată, o supă sau un sos, gustul ei v-a delectat cu siguranţă. Sau, poate, v-a încântat forma ei bizară, pe care artiştii încearcă să o surprindă în cărţile de poveşti. Dar v-aţi întrebat vreodată ce este în definitiv o ciupercă? Cum se dezvoltă ea sau cine şi cum culege ciuperci? Haideţi să vedem.

În general, ciupercile sunt uşor de identificat. Ele n-au nici frunze, nici flori şi nici clorofilă; de aceea nu sunt verzi. Cât de uşor este să le observi când totul e verde în jurul lor! Multe ciuperci poartă o pălărie mare pe picior şi încântă prin varietatea de forme şi culori. Există până şi ciuperci care strălucesc în întuneric! Ciuperca aparţine unui regn numit fungi. Unele specii de fungi nu sunt ciuperci în adevăratul sens al cuvântului. De pildă, unii fungi seamănă cu coralii, alţii cresc pe copaci, părând nişte rafturi în miniatură.

Ce este o ciupercă?

Multă vreme oamenii de ştiinţă au crezut că ciuperca este o plantă deosebită, misterioasă. În zilele noastre, majoritatea biologilor spun că este un tip mai complex de mucegai. Ei consideră ciupercile un grup de organisme aparte, prezentând drept argument structura neobişnuită a ciupercii, greutatea şi modul ei de hrănire. Multe ciuperci sunt comestibile şi unele au proprietăţi curative. Altele sunt halucinogene sau chiar otrăvitoare. Denumirea ştiinţifică a ciupercii este Mycota sau Mycetes. Aşadar, nu e de mirare că ramura botanicii care se ocupă cu studierea fungilor, de pildă a ciupercilor, se numeşte micologie.

 Uimitoarea ciupercă

Modul de înmulţire a ciupercilor a fost mult timp un mister pentru ştiinţă. În prezent, se ştie că ciuperca ajunsă la maturitate produce spori microscopici care sunt purtaţi de vânt. Ajunşi în pământ, sporii se transformă într-o reţea deasă de filamente subţiri numită miceliu. Din ea se dezvoltă corpul ciupercilor. Aceasta este partea vizibilă a plantei, pe care o culegem.

Pentru a supravieţui, ciupercile au nevoie de materie organică variată. Ele cresc de obicei în păduri, în grădini şi pe pajişti. Deoarece copacii morţi sau bolnavi constituie hrana lor favorită, ciupercile au un rol important în menţinerea curăţeniei pădurii. Hrănindu-se cu resturi de plante, frunze şi crengi, ciupercile ajută la formarea de humus care îmbogăţeşte solul. Unele ciuperci trăiesc în simbioză cu copacii sănătoşi: Miceliul ciupercii absoarbe apa şi substanţele nutritive din sol, din care îi transferă o parte şi copacului; copacul, la rândul lui, ajută ciuperca hrănind-o.

Ciupercile mai au nevoie de umezeală şi căldură. Iată de ce apar după o ploaie de vară. În condiţii prielnice, unele specii se dezvoltă complet într-un interval foarte scurt. O anumită specie de ciuperci are nevoie de doar 10 până la 14 zile pentru a atinge un diametru de 50 cm. Alte specii se remarcă prin durata mare de viaţă. Miceliul, din care se dezvoltă ciuperca, poate dăinui veacuri la rând. Fungii care cresc în simbioză cu lichenii pot trăi, potrivit unor surse, şi până la 600 de ani!

O caracteristică deosebită a unor specii de ciuperci sau a rudelor lor, de pildă trufele, este parfumul lor intens. De aceea, câinii le pot adulmeca de la şase metri distanţă, şi asta chiar dacă corpul ciupercii creşte în întregime sub pământ. *

Cine culege ciuperci?

De-a lungul veacurilor, oameni din diverse colţuri ale lumii au cules ciuperci. În prezent, în unele zone din Europa Occidentală şi din America de Nord, comercianţii cumpără ciuperci de la cei ce au făcut din culesul acestora o profesie. În Europa Centrală şi de Est, culesul ciupercilor este practicat pe scară largă. Şi nu numai oamenii de la ţară sunt interesaţi de ciuperci. Multor orăşeni le place să-şi petreacă  weekendurile în pădure, la cules de ciuperci. Această îndeletnicire îi relaxează, le prinde bine şi pe plan fizic şi psihic, dar le şi îmbogăţeşte meniul familiei. Însă când se culeg ciupercile?

Amatorii de ciuperci pornesc la drum de cum se crapă de ziuă, deoarece atunci ciupercile sunt proaspete. Ei merg încet prin pădure, uitându-se atent printre firele de iarbă, prin muşchi sau printre copaci. Îşi pun haine şi încălţăminte rezistente şi îşi iau o pelerină de ploaie în rucsac, ca să nu fie luaţi prin surprindere de vreo aversă. Având respect faţă de natură, ei nu distrug mediul înconjurător, ba chiar fac cât mai puţin zgomot ca să nu tulbure viaţa sălbăticiunilor.

Dar iată! Cineva a găsit deja o ciupercă! Se apleacă şi, fără să o atingă, se uită cu mare băgare de seamă la ea ca să vadă dacă e comestibilă. Se opreşte la ciupercile ajunse la maturitate deoarece numai aşa poate recunoaşte cu precizie specia de care aparţin. După aceea, o ia uşor de picior — în nici un caz de pălărie — şi o scutură niţel, smulgând-o din pământ. Îndepărtează numaidecât pământul sau mizeria de pe ea şi taie orice porţiune vătămată sau mâncată de viermi. Acoperă cu muşchi sau cu pământ fărâmele îndepărtate şi aşază în coş ciupercile curăţate. Nu le pune niciodată în sacoşe sau cutii de plastic deoarece, în asemenea recipiente, ciupercile fermentează şi se strică înainte de a ajunge pe masă.

La cules de ciuperci e frumos să mergi împreună cu alţii. Un ministru creştin spune: „Mai întâi, formăm un grup şi mergem la predicare, iar după aceea, petrecem câteva momente plăcute împreună. Uneori o luăm spre pădurea din apropiere şi culegem ciuperci. În timp ce le căutăm, povestim experienţele avute în minister. Avem parte de clipe foarte plăcute!“

Cum se prepară ciupercile

Ciupercile pot fi gătite în nenumărate feluri. Unele sunt de-a dreptul delicioase şi pot câştiga un loc special în meniu. Multora le place să prăjească pălăria mare a lui portobello (Agaricus bisporus) ca pe cotlet sau să taie ciupercile bucăţi, călindu-le cu câteva legume. Pe de altă parte, varietăţile picante pot da savoare multor mâncăruri. Dacă sunt uscate suficient timp la căldură, ciupercile pot intra în categoria alimentelor sănătoase sau pot fi folosite în curele de slăbire. Unele specii sunt preţuite pentru proteinele, vitaminele şi mineralele pe care le conţin.

Ciupercile se pot strica uşor. De aceea trebuie gătite chiar în ziua în care sunt culese. Potrivit opiniei specialiştilor, ciupercile comestibile care sunt depozitate greşit pot deveni periculoase. Dacă nu vreţi să le mâncaţi imediat, atunci uscaţi-le sau puneţi-le la sterilizat. Astfel, le veţi putea savura oricând doriţi, în orice perioadă a anului. Dacă doriţi mai multe informaţii despre culesul ciupercilor, puteţi consulta o carte de specialitate.

Fiţi atenţi!

Dacă nu aţi cules niciodată ciuperci şi vreţi să încercaţi acum, e important să adunaţi câteva informaţii. Aflaţi care sunt ciupercile comestibile care cresc în regiunea voastră. Învăţaţi să le recunoaşteţi. Puteţi chiar consulta un farmacist sau un specialist în micologie. Nu culegeţi niciodată o ciupercă doar pentru că este arătoasă sau pentru că miroase bine. Dacă nu sunteţi deplin încredinţaţi că o ciupercă este bună, nu o culegeţi! Din cauza unei singure ciuperci, o gustare poate fi compromisă sau chiar periculoasă. Dacă, după ce aţi mâncat ciuperci, aveţi stare de vomă sau dureri de cap, adresaţi-vă imediat medicului!

Chiar de culegeţi sau nu ciuperci, le puteţi admira frumuseţea! Astfel, vă veţi aminti că aceste plante complexe, uimitoare şi valoroase nu au apărut din întâmplare. Asemenea altor minuni ale naturii, ele vorbesc despre un Creator înţelept şi iubitor. — Geneza 1:11–13; Psalmul 104:24.

[Notă de subsol]

^ par. 11 La cules de trufe sunt folosiţi câinii sau porcii dresaţi special în acest scop. În comparaţie cu celelalte ciuperci, trufele sunt foarte scumpe.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Hrib

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Lentinus edodes

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Portobello

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Cremini (Agaricus bisporus)