Cum putem trage foloase din citirea ziarelor

„Nebun e cel care nu citeşte niciodată ziarele, dar mai nebun e cel care crede ce citeşte doar pentru că-i scris în ziar.“ — August von Schlözer, istoric şi ziarist german care a trăit la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

ÎN FRANŢA şi în Marea Britanie s-a efectuat un sondaj în rândul câtorva mii de persoane, cărora li s-a cerut să spună câtă încredere au în 13 instituţii din ţara lor. Pe ultimul loc s-a aflat presa, după politică şi companiile comerciale. În Statele Unite, majoritatea cititorilor încă declară că au încredere în ce scrie în ziare. Totuşi, sondajele efectuate de Pew Research Center arată că numărul celor care consideră credibile informaţiile din ziare a scăzut.

Adesea, acest scepticism este justificat, mai ales când e vorba de un articol despre interesele naţionale ale ţării în care apare ziarul. Ce se întâmplă în astfel de situaţii? De cele mai multe ori, adevărul este sacrificat. Este aşa cum a spus Arthur Ponsonby, om de stat englez din secolul al XX-lea: „Când se declară război, Adevărul e prima victimă“.

Chiar şi atunci când nu se declară război, este înţelept să analizăm ştirile cu oarecare scepticism. Iată ce spune un proverb biblic: „Cel fără experienţă dă crezare oricărui cuvânt, dar cel inteligent se gândeşte la paşii lui“ (Proverbele 14:15NW). În general, dacă suntem destul de atenţi, ziarele ne pot satisface dorinţa de a afla informaţiile de care avem nevoie.

Importanţa ştirilor

Ştirile sunt importante azi, întrucât ne ţin informaţi cu ceea ce se întâmplă în lume. Iar acest lucru e vital. De ce? Deoarece o mare parte din evenimentele actuale au fost profeţite de cel mai mare profet care a trăit vreodată, Isus Cristos. Când a  fost întrebat despre sfârşitul acestui sistem de lucruri, el a spus că timpul sfârşitului avea să fie marcat de războaie, creşterea nelegiuirii, lipsuri de alimente, epidemii, cutremure de pământ şi alte evenimente de acest gen. — Matei 24:3–14; Luca 21:7–11.

În plus, Biblia spune: „În ultimele zile vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“. Profeţia adaugă că în aceste ‘ultime zile’, oamenii vor fi „iubitori de sine, iubitori de bani“ şi „neascultători de părinţi“. Vor fi „fără afecţiune naturală . . ., fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“. — 2 Timotei 3:1–5.

Fără îndoială că vedeţi cum se împlineşte această profeţie biblică chiar în comunitatea voastră. Iar ceea ce se întâmplă pe glob — după cum citim în ziare — nu face decât să confirme exactitatea profeţiilor biblice. Înseamnă oare că putem crede tot ce se scrie în ziare? Nicidecum! Chiar cei care lucrează în domeniul presei scrise ne spun că trebuie să fim atenţi.

Să înţelegem dificultăţile

Toţi facem greşeli, chiar şi cei mai cinstiţi şi mai talentaţi profesionişti. „În cei trei ani de când verific informaţiile în calitate de colaborator extern la un ziar, n-am găsit un articol fără greşeală, indiferent că era vorba de cinci pagini sau doar de două paragrafe“, a scris Ariel Hart în paginile revistei Columbia Journalism Review. Ea menţionează unele exemple precum „un an trecut incorect, date care nu mai sunt de actualitate, cuvinte scrise greşit, informaţii larg vehiculate provenite din surse de mâna a doua, dar care sunt false“.

Ziariştii au de-a face şi cu surse de informare îndoielnice. Uneori, unele farse ajung în presă. În 1999, un bărbat pus pe glume a răspândit o ştire falsă despre deschiderea unui „parc de distracţii în chip de cimitir“. El a venit în sprijinul acestei informaţii cu un site atrăgător, aparţinând unei companii pe care o născocise, şi cu un număr de telefon pentru interviuri, la care chiar farsorul răspundea dându-se purtătorul de cuvânt al companiei. Agenţia de presă Associated Press nu a descoperit că era o farsă, iar această ştire a apărut în multe cotidiene din Statele  Unite. Se zice că secretul unei farse reuşite este „o poveste provocatoare, însoţită de o grafică trăsnet, ieşită cu totul din comun, dar plauzibilă“.

Până şi cei mai bine intenţionaţi ziarişti nu reuşesc să culeagă întotdeauna informaţiile corect. „Jurnaliştii lucrează, de obicei, într-un ritm trepidant“, explică un redactor din Polonia. „Între ziare există concurenţă. Fiecare ziar vrea să fie primul care publică ştirea. Din acest motiv, mulţi dintre noi nu reuşim să scriem un articol bine documentat, deşi ne dorim mult s-o facem.“

Presiuni pentru a se conforma

Lucrarea Freedom of the Press 2003 — A Global Survey of Media Independence preciza că din 193 de state 115 fie nu garantează deloc libertatea presei, fie o garantează doar parţial. Totuşi, chiar şi în ţările care ocrotesc libertatea presei poate avea loc o manipulare subtilă a ştirilor.

Se întâmplă ca unii ziarişti să nu primească informaţii importante. În schimb, cei care se conformează unui anumit mod de gândire primesc interviuri în exclusivitate şi sunt invitaţi să-i însoţească pe politicieni în călătoriile lor. Şi profiturile obţinute din publicitate pot avea o influenţă asupra ştirilor. „Compania care plăteşte pentru anumite reclame poate să ameninţe ziarul că-şi va retrage reclamele ce-i aduc profituri dacă se dă publicităţii vreo ştire negativă despre ea“, spunea o ziaristă poloneză. Iar un redactor-şef adjunct de la un ziar japonez declara: „Să ştiţi că e foarte greu să scrii un articol obiectiv“.

Poate că vă întrebaţi: Dacă până şi ziariştii profesionişti se confruntă cu probleme în ce priveşte redactarea unor articole credibile, ce să mai creadă cititorul?

O concepţie echilibrată

E clar că trebuie să dăm dovadă de discernământ. Patriarhul Iov a pus următoarea întrebare: „Nu deosebeşte [încearcă, NW] urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncările?“ (Iov 12:11). Cititorul trebuie să examineze cu  atenţie ce e scris ca să sesizeze dacă cele citite sună a adevăr. Cu înţelepciune, el „încearcă“ ştirile şi alege ce e adevărat. În secolul întâi, un discipol al lui Isus Cristos a vorbit cu apreciere despre cei care, după ce l-au ascultat pe apostolul Pavel, mergeau să verifice sursele ca să vadă dacă ceea ce-i învăţa acesta era adevărat. — Faptele 17:11; 1 Tesaloniceni 5:21.

În mod asemănător, cine citeşte un ziar îşi poate pune întrebări de genul: Ce pregătire are autorul articolului? Ce prejudecăţi are? Sunt prezentate în articol fapte sută la sută adevărate, care pot fi verificate şi de alţii? Cine ar putea fi interesat să denatureze adevărul? Cu înţelepciune, cititorul poate consulta diverse surse ca să verifice informaţiile. De asemenea, poate discuta despre cele citite şi cu alţii. „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept“, spune un proverb biblic. — Proverbele 13:20.

În acelaşi timp, nu aşteptaţi perfecţiune. Aşa cum am văzut, din cauza mai multor factori ziarele nu pot fi în totalitate obiective. Totuşi, ele ne pot ajuta să fim informaţi şi să ştim ce se petrece în lume. Este important să fim mereu în pas cu ştirile de actualitate, întrucât Isus, când a vorbit despre timpurile de azi, ne-a îndemnat: „Staţi treji“ (Marcu 13:33). Ziarele, deşi au limitele lor, ne pot ajuta să rămânem treji.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 10]

CÂND PRESA REFLECTĂ PREJUDECĂŢI

De multe ori în presă apar ştiri denaturate fie din cauză că sunt publicate în grabă, fie pentru că s-au primit informaţii greşite. Unele articole însă pot răspândi rapid grave falsităţi, chiar dacă autorul n-a fost rău intenţionat. În schimb, uneori se doreşte ca opinia publică să fie informată greşit, aşa cum s-a întâmplat în Germania nazistă când s-au răspândit minciuni despre oameni aparţinând anumitor etnii şi religii.

Să ne gândim şi la efectul unei campanii de denigrare, nu foarte mascată, desfăşurată destul de recent la Moscova (Rusia) în timpul unui proces referitor la drepturile omului. „Când trei tinere s-au sinucis, mass-media din Rusia a lăsat imediat să se înţeleagă că erau membre fanatice ale Martorilor lui Iehova“, s-a arătat în ziarul The Globe and Mail din Toronto (Canada).

Acest gen de ştiri a apărut în 9 februarie 1999, exact în ziua în care o instanţă civilă a pus din nou pe rol un proces prin care se încerca interzicerea activităţii Martorilor lui Iehova în Moscova. Geoffrey York, de la redacţia din Moscova a ziarului The Globe and Mail, a scris: „Poliţia a recunoscut mai târziu că fetele nu aveau nici o legătură cu această grupare religioasă. Însă un post de televiziune moscovit lansase deja un alt atac împotriva grupării, spunându-le telespectatorilor că Martorii lui Iehova au colaborat cu Adolf Hitler pe timpul Germaniei naziste, cu toate că există dovezi istorice potrivit cărora mii de membri ai lor au fost victimele lagărelor morţii“.

Drept urmare, pentru mulţi dintre cei informaţi greşit şi care s-au înspăimântat probabil la auzul acestor ştiri, Martorii lui Iehova erau fie o sectă sinucigaşă, fie colaboratori ai naziştilor!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Isus Cristos a prezis multe din evenimentele despre care scriu în prezent ziarele

[Legenda fotografiilor de la pagina 8]

Ştirile din ziare confirmă profeţiile biblice

[Provenienţa fotografiilor]

FAO photo/B. Imevbore

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Cei care au verificat sursele din care apostolul Pavel îi învăţa au fost lăudaţi; şi noi putem face la fel când citim unele ştiri neobişnuite