Rolul cooperării în natură

În natură, „stabilirea unor relaţii bune cu vecinii este la fel de importantă pentru supravieţuire ca şi reproducerea şi creşterea“. Liaisons of Life.

APELE oceanului sunt calme. Doar vacarmul făcut de zecile de păsări marine tulbură liniştea. Agitaţia lor e un semn că în apă se petrece ceva. Deodată, apar nişte bule de aer ce formează treptat un cerc alb. Peste câteva clipe, din apele limpezi, chiar în mijlocul cercului se ivesc două forme masive întunecate. Sunt două balene cu cocoaşă, care se ridică din adâncurile oceanului cu gurile larg deschise. Ajunse la suprafaţă, îşi închid uriaşele guri, stropind cu putere în jur. Apoi se scufundă, repetând demonstraţia.

Cele două balene lucrează ca o echipă, adunând o cantitate mare de krill (mici crustacee), pe care o înghit cu lăcomie. Ca şi cum ar interpreta un balet subacvatic, aceste mamifere de 40 de tone se scufundă sub locul unde se găsesc crustaceele şi înoată descriind un cerc mic, timp în care suflă aer prin orificiile lor nazale. Cu această manevră ingenioasă, ele creează o „plasă“ de bule de aer în jurul krillului. Apoi, balenele se ridică vertical chiar prin mijlocul „plasei“ şi se înfruptă din pradă.

În savana africană, babuinii şi antilopele impala colaborează adesea. „Cele două specii se avertizează reciproc“, se arată în revista  Scientific American. Simţul olfactiv dezvoltat al antilopelor impala se completează cu vederea bună a babuinilor, astfel că animalelor de pradă le e greu să se apropie fără a fi simţite. Un parteneriat asemănător există şi între struţi, care au vederea foarte bună, şi zebre, care au auzul fin.

Acestea nu sunt decât câteva dintre numeroasele exemple de cooperare din lumea vie. Într-adevăr, sprijinul reciproc poate fi observat între toate formele de viaţă, de la microorganisme la om, atât între specii similare, cât şi între specii complet diferite. Cu mii de ani în urmă, regele Solomon, căruia i-a plăcut să cerceteze natura, a observat micuţa furnică. Iată ce a scris el: „Du-te la furnică, leneşule; uită-te la căile ei şi fii înţelept. Ea n-are nici căpetenie, nici supraveghetor, nici stăpân, totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge provizii în timpul secerişului“. — Proverbele 6:6–8.

Furnicile sunt un model de urmat în ce priveşte cooperarea, hărnicia şi ordinea. Adesea, colaborând reuşesc să târască până la cuib obiecte mult mai mari decât ele. Unele furnici chiar le ajută pe cele rănite sau obosite să ajungă înapoi la cuib. Gândindu-ne la aceste caracteristici, nu ne miră că Solomon a ales furnicile drept model pentru noi, oamenii.

În articolele ce urmează, vom vedea cum anume cooperarea, care constituie un laitmotiv al „cărţii naturii“, face posibilă viaţa, inclusiv viaţa omului. De asemenea, vom afla că omul acţionează în sens contrar, exploatând lumea vie, poluând-o şi cauzând chiar dispariţia unor vieţuitoare. Va permite oare Creatorul să se întâmple acest lucru la infinit?

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Sus: babuinii şi antilopele impala se avertizează reciproc

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Furnicile sunt un model de cooperare

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Un parteneriat există şi între struţi, care au vederea foarte bună, şi zebre, care au auzul fin