„Cei ce sunt numiţi «dumnezei»“

CÂND apostolul Pavel a vindecat un şchiop în Listra, oamenii au strigat: „Dumnezeii au devenit asemenea oamenilor şi au coborât la noi!“ Ei l-au numit pe Pavel Hermes, iar pe însoţitorul său, Barnaba, Zeus (Faptele 14:8–14). În Efes, un argintar pe nume Dimitrie i-a avertizat pe oameni că, dacă îl mai lăsau pe Pavel să predice, ‘templul marii zeiţe Artemis avea să fie considerat o nimica toată’. — Faptele 19:24–28.

În secolul I, la fel ca astăzi, oamenii se închinau ‘celor ce sunt numiţi «dumnezei», fie în cer, fie pe pământ’. Pavel a spus că „există mulţi «dumnezei» şi mulţi «domni»“. Însă el a explicat apoi: „Există în realitate un singur Dumnezeu, Tatăl, . . . şi există un singur Domn, Isus Cristos“. — 1 Corinteni 8:5, 6.

A fost numit Isus şi Dumnezeu?

Deşi Isus n-a pretins niciodată că ar fi Dumnezeu, în calitate de conducător numit de Iehova, el este identificat în profeţia lui Isaia drept „Dumnezeu Puternic“ şi „Prinţ al Păcii“. În profeţie se mai spune: „Abundenţa domniei princiare şi pacea nu vor avea sfârşit“ (Isaia 9:6, 7NW). Prin urmare, ca „Prinţ“ — fiu al Marelui Rege, Iehova — Isus va sluji în calitate de Conducător al guvernului ceresc al ‘Dumnezeului Cel Atotputernic’. — Exodul 6:3.

Totuşi, poate că unii se întreabă: În ce sens este Isus un „Dumnezeu Puternic“? Şi n-a spus oare apostolul Ioan că Isus e chiar Dumnezeu? Potrivit Bibliei Cornilescu, 1996, în Ioan 1:1 citim: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu“. După părerea unora, de aici se înţelege că „Cuvântul“, care a venit pe pământ născându-se ca om sub numele de Isus, este însuşi Dumnezeul Atotputernic. Dar este adevărat acest lucru?

Dacă acest verset ar vrea să spună că Isus este chiar Dumnezeul Atotputernic, atunci ar contrazice afirmaţia precedentă, şi anume „Cuvântul era cu Dumnezeu“. Când cineva este „cu“ altcineva, cei doi nu pot fi una şi aceeaşi persoană. Astfel, multe traduceri ale Bibliei fac o distincţie între cei doi, pentru a se înţelege clar că Cuvântul nu este Dumnezeul Atotputernic. Iată câteva exemple de traduceri care au redat această porţiune a versetului astfel: „Cuvântul era un Dumnezeu“,  „un dumnezeu era Cuvântul“ şi „Cuvântul era divin“. *

Termenul „un dumnezeu“ apare şi în alte versete, care în limba greacă au o construcţie asemănătoare cu cea din Ioan 1:1. De exemplu, referindu-se la Irod Agripa I, mulţimile au strigat: ‘Ne vorbeşte un dumnezeu’. Iar când Pavel a fost muşcat de un şarpe veninos şi n-a murit, oamenii au zis că „era un dumnezeu“ (Faptele 12:22; 28:3–6). Aşadar, în armonie atât cu gramatica limbii greceşti, cât şi cu învăţătura Bibliei, putem spune că Cuvântul nu este Dumnezeu, ci „un dumnezeu“. — Ioan 1:1.

Să ne gândim cum a identificat Ioan „Cuvântul“ în primul capitol al evangheliei sale. El a scris: „Cuvântul a devenit carne şi a locuit printre noi, iar noi am privit gloria sa, o glorie [nu ca a lui Dumnezeu, ci] ca a unui fiu unic-născut dintr-un tată“. Prin urmare, „Cuvântul“, care a devenit carne, a trăit pe pământ ca om sub numele de Isus şi a fost văzut de oameni. Aşadar, el nu putea fi Dumnezeul Atotputernic, despre care Ioan a zis: „Nici un om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu“. — Ioan 1:14, 18.

Atunci de ce Toma, când l-a văzut pe înviatul Isus, a exclamat „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“?, ar putea întreba unii. Aşa cum am văzut deja, Isus este un dumnezeu în sensul că originea lui e divină, dar el nu este Tatăl. Isus îi spusese cu puţin timp înainte Mariei Magdalena următoarele: „Eu urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru“. Să nu uităm nici motivul pentru care Ioan a scris evanghelia. Chiar în al treilea verset după relatarea cu Toma, Ioan a explicat că scrisese pentru ca oamenii ‘să creadă că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu’, nu Dumnezeu. — Ioan 20:17, 28, 31.

Cine este „dumnezeul acestei lumi“?

E clar că există mulţi dumnezei. După cum am văzut, în Biblie unora li se dă şi numele. Totuşi, cei care în vechime au văzut puterea lui Iehova au exclamat: „Iehova este adevăratul Dumnezeu! Iehova este adevăratul Dumnezeu!“ (1 Împăraţi 18:39NW). Dar mai există un dumnezeu, care are şi el putere. Biblia spune: ‘Dumnezeul acestei lumi a întunecat minţile necredincioşilor’. — 2 Corinteni 4:4, Noul Testament tradus de Pascal, 1992.

În noaptea dinaintea morţii sale, Isus i-a avertizat de trei ori pe discipoli cu privire la acest dumnezeu, numindu-l „conducătorul acestei lumi“. Isus a zis că acest conducător puternic, sau dumnezeu, „va fi aruncat afară“ (Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Cine este el şi care e lumea peste care domneşte?

Nu e nimeni altul decât îngerul răzvrătit Satan Diavolul. De unde ştim? Biblia ne spune că, atunci când l-a ispitit pe Isus, Satan i-a arătat „toate regatele lumii şi gloria lor şi i-a zis: «Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie dacă te vei prosterna şi vei înfăptui un act de închinare înaintea mea»“ (Matei 4:8, 9). O asemenea ofertă n-ar fi fost cu adevărat o ispită dacă Satan i-ar fi oferit lui Isus ceva nu poseda. De fapt, apostolul Ioan a declarat: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“. — 1 Ioan 5:19.

Să ne amintim că Isus a promis: „Conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară“ (Ioan 12:31). Astfel, această lume, sau sistem de lucruri, împreună cu conducătorul ei vor fi înlăturate, după cum a profeţit apostolul Ioan: „Lumea trece“. Însă Ioan a adăugat: „Cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“ (1 Ioan 2:17). Să examinăm în continuare ce promisiuni minunate a făcut singurul Dumnezeu adevărat şi cum putem avea parte de ele.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Vezi The New Testament, de James Tomanek; The Emphatic Diaglott, traducere interliniară, de Benjamin Wilson; The Bible — An American Translation, de Powis Smith şi Edgar Goodspeed.

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

Oamenii din Listra începuseră să-i numească pe Pavel şi pe Barnaba dumnezei

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

Isus i-a zis Mariei Magdalena: „Eu urc la . . . Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru“